| = printre degetele lor împreunate... | Teodor Dume [05.Feb.09 10:17] |
| rânduri marca danabanu care pătrund adânc și vitalizează da,"tristețea mea rămâne un accesoriu de lux" plăcut întregul dar partea a treia mi se pare deosebită are ceva aparte. tocmai această parte se îngemănă cu titlul cu sinceritate, teodor dume, | |
| = mulțumesc | Dana Banu [05.Feb.09 10:24] |
| Teodor, mă cam deprimă acel "sihastre" din ultimul vers, tocmai mă gândeam să îl schimb dar mai aștept, acum nu pot să privesc prea detașat spre acest text îți mulțumesc pentru semnul de lectură, mă bucur să văd că mă citești încă dana | |
| = diminetile unui baiat cuminte | Dana Stefan [05.Feb.09 10:41] |
| motto: "sunt viu și dimineața intră prin fereastra deschisă tristețea mea rămâne un accesoriu de lux" daca dimineata este interval de timp, momentul zero este atunci cel al fagaduintei. ora vietii cu aroma care imbata, dar si a increderii de sine, a increderii in celalalt. momentul devine asa, un privilegiu divin: tu-cu-tine-cu-ceilalti. numai in acest caz, tristetea - un accesoriu care confera valoare. personajul tau e asadar viu pentru ca dimineata intra prin fereastra deschisa.:) cu placerea lecturii, Linea | |
| = poezea scrisă de un om viu și cuminte:) | Dana Banu [05.Feb.09 10:50] |
| mulțumesc, Linea, ai dat o interpretare plină de lumină, ai surprins fin și exact gândul autorului:) un astfel de cititor-comentator e întotdeauna dorit și așteptat elian | |
| = going beyond | Mihai Constantin [05.Feb.09 10:54] |
| și mie mi-a plăcut acest text, cu precădere "la capătul drumului redescoperi orașul / luminile sale tremurătoare gesturile oamenilor / ieșind din casele lor precum aburul din canale". îmi plac și repetițiile din strofa 3, dau mișcare & un dramatism benefic. nu sunt sigur dacă, overall, construcția acestui poem solemn nu e prea... solemnă. dacă nu e ici-colo excesiv de metaforizată, în loc să fi folosit procedee mai simple, cu un pic de oralitate etc. - ca în versurile de care amintesc mai sus. (dar poate că aberez grațios, vorbind din persp. modului în care scriu eu.) tzuk elian ;) | |
| = fântâna elianului | Ioan-Mircea Popovici [05.Feb.09 11:02] |
| “sunt viu și dimineața intră prin fereastra deschisă tristețea mea rămâne un accesoriu de lux haloul acoperă apele” dincolo de ape, o cetate cu derivate parțiale în soluții stationare dorintele lichide, cum le-ar numi o alta ardeleancă, se adună la fântâna elianului........ din casa Banului (dantesc) “întunericul doar o pânză deasă din litere surde afinități umbre în cercuri târzii un timp al rodirii în sinele tăcut” și toate celelalte, ca un concert de seară în care-ți aduci aminte de visul cuminte în care “mâna tatălui și mâna mamei acoperă soarele” elian, ai piatra de temelie la turnul de scoici. diseară-ți trimit fotografii cu tărm, mare și ce mai încape în geamantanul lui Yann... | |
| = dragilor, | Dana Banu [05.Feb.09 11:07] |
| măi mihaie, ce tot îmi tragi cu ochiu' și ce-i cu țuk-ul cela, hmmm?:)) acum serios vorbind, cred că o să scap de metaforizări doar odată cu îndepărtatul meu deces, metaforizările mele sunt o chestie de veac trecut, știu, dar mă reprezintă ca autor, nărav greu... am și eu poezele și poezele, uneori mă desfășor prea apos alteori dau în patetisme de îmi vine să-mi iau câmpii, testez mersul pe apele poeziei, asta-i tot mulțam de fidelitatea cu care mă citești PS: nu îmi mai trage cu ochiul că mă nervozez și încep să latru:))) Iann, dacă tu ai trecut pe aici înseamnă că am reușit a șlefui o pietricică îndeajuns de frumoasă, aștept cu nerăbdare darul, mi-ai luminat ziua vă salut elian | |
| = re: | Mihai Constantin [05.Feb.09 11:23] |
| :) tzuk-ul era ca să înțelegi să nu te superi că sunt rău & că te critic. mi-am dat seama că e boală grea la tine asta cu metaforele :)) dar nu trebuie să schimbi nimic ce nu-ți survine în mod natural, asta e clar. oricum, ca să nu mă înțelegi greșit, și ca fapt divers: cam din tot ce am citit pe site-ul ăsta, metaforele tale așa mai celeste, mai metalice, ușor distante (sau nu știu cum să le zic pt. a desemna ceva opus siropului grețos & invaziv) chiar îmi plac. | |
| = ok | Dana Banu [05.Feb.09 11:37] |
| am înțeles acum să știi că rezist intemperiilor comentatoricești, celor spuse desigur cu bun simț, ele mă ajută să mă detașez de textele mele și să le privesc cu obiectivitate, uneori chiar îmi modific textele în urma semnelor de lectură pe care le primesc deci sunt bine primite mă bucur că îți plac versurile mele, te mai aștept, ți-am mai spus, chiar dacă trecem pe străzi diferite în ale poeziei până la urmă important e să ne ajutăm unii pe alții a trece cu bine spre mai departe, undeva la capătul drumului ne așteaptă o poezie perfectă:D dana | |
| = ≈ semn de apă | Victor Potra [05.Feb.09 12:11] |
| Nu mi se pare a fi nimic cuminte aici. Liniștea dinainte furtunii. O poezie încărcată parcă de prevestiri, așteptând sibila. Asta despre senzație. "măsurăm orele timpul se zbate încă dar e aproape inert e al nostru și nu-l vom oferi nimănui împrumut" e partea care m-a impresionat îndeosebi. sihastre - cuvântul ce l-aș schimba (precum spuneai și tu), dă o conotație parcă prea îngustă, exact la final. În rest, semn de ape grele și adânci găsesc aici, Elianule, și-mi aduc aminte, mai ales în ultima parte, de "plecarea pe cărări" din folclor, cu toată conotația ei de topire într-un spațiu de dincolo de lume... Victor | |
| = Victor, | Dana Banu [05.Feb.09 12:26] |
| gata, am scăpat de acel "sihastre" mulțumesc pentru semnul de lectură, prietene te salut dana | |
| = Dana, intru pe tărâmul poeziei tale cu reverență... | marius nițov [05.Feb.09 13:51] |
| Dana, intru pe tărâmul poeziei tale cu reverență, cu teamă să nu strivesc corola de minuni, îmi place mult să-ți citesc textele, au o încărcătură benefică și aici exprimarea timpului face totul "măsurăm orele timpul se zbate încă dar e aproape inert e al nostru și nu-l vom oferi nimănui împrumut". Metaforizarea la tine nu e un defect, îți vine bine ca o rochie frumoasă de seară, de exemplu:"sălbatic se înalță pasărea mută a străzii majestuoasă lumină am aprins în camera goală țesătura de mătase a visului un kimono portocaliu doar dimineața aici și un om viu care desenează hotar peste ape" ...e aventura poeziei prin timpul tău. | |
| = A fi viu | razvan rachieriu [05.Feb.09 14:27] |
| A fi viu înseamnă la tine a percepe dimineața ca un început tonic, a face din tristețe “un accesoriu de lux”, a te zidi din cuvintele ce definesc singurătatea. Secțiunea finală are versuri pline de duioșie față de tată și mamă, trecători prin nopțile vieții spre lumina izvoarelor. | |
| = problema transcendentala la elian si apa de balta | dorin cozan [05.Feb.09 14:52] |
| eu stiu ca merg impotriva apelor cand spun ca aici e furtuna intr un pahar cu apa. totusi, sa nu uitam ca pe lume mai exista si salvamari si pamela si si si ..... | |
| = mulțumesc | Dana Banu [05.Feb.09 15:01] |
| Marius, Răzvan, Dorin, vă mulțumesc pentru semnele de lectură lăsate aici, ele vă reprezintă dana | |
| = Dana Banu, frumos. | Preoteasa Marinela [12.Feb.09 02:34] |
| Dana Banu, frumos prezentat acest poem! Te-am auzit recitând și mi-ai adus aminte de discurile cu recitările lui Nichita Stănescu, ai aceeași regie în recitare. Mi-a plăcut foarte mult. M-au impresionat aceste versuri: "mâna tatălui și mâna mamei acoperă soarele lumina se filtrează printre degetele lor împreunate pornim în lungi cortegii spre mai departe mai singuri decât toate cuvintele noastre mai trecători decât toate nopțile duse și plânse prea îndelung la izvoare" sunt foarte frumoase, mi-au dat lacrimile când le-am citit. Nici dumneata nu-l poți uita pe Nichita Stănescu. | |
| = Preoteasa Marinela | Dana Banu [12.Feb.09 07:56] |
| vă mulțumesc pentru semnul de lectură lăsat aici | |
| = Soarele încarcă izvoarele de lumină ale sufletelor | Ștefănescu Romeo-Nicolae [07.Jun.09 17:39] |
| Imaginea finală este esența textului tău.Măinile părinților unite sub puterea soarelui care încarcă izvoarele de lumină ale sufletelor lor. Felicitări ASiIiVro | |