| = ca o libelulă de zăpadă... | Teodor Dume [05.Feb.09 09:59] |
| liliana, îmi place cum intri în poem și-l rostuiești cu grijă până la capăt. ai un discurs calm plin de sensibilitate "Mă agăț ca o broșă de os în rochiile tale înalte. Tot mai încăpătoare, hohotele mele curg în râuri." felicitări! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = unui copil iubit! | ciutura carmen luminita [06.Feb.09 05:18] |
| evocare de exceptie, mai "inalte "sau mai scunde ,vor ramane vesnic in noi,"cantece in cuibate"sunt amintirea cu care vom invata fiecare la randu-ne sa traim,preoteasa-poetesa, cu sinceritate, felicitari | |
| = raspunsuri | Liliana Rus [20.Feb.09 18:07] |
| Multumesc, Teodor. Tocmai ma pregateam sa scot ,,brosa de os". M-ai convins sa las poemul sa curga asa cum a venit... Am fost un copil iubit, atat de bine ai simtit, Carmen-Luminita. Am fost copil iubit pana cand ,,orele au fost retezate cu foarfeca"...sunt cativa ani de-atunci. Multumesc | |