| = "printre petalele albe " | Doru Emanuel Iconar [31.Jan.09 13:28] |
| Ȋnfricoșătoare poveste, aparent, deși mă întreb, cum ar fi să trăiești veșnic în „Pădurea de salcâm”? Sau poate într-o lume care ți se potrivește mai bine? Ȋmi place felul migălos în care spuneți povestea, lipsa de încărcare a textului. Cred că doar de vreo două ori m-aș fi lipsit de niște exprimări ce nu-și aveau rostul, nu aduceau nimic în plus textului. Doru Emanuel | |
| = Dalia trăiește... | Emil Iliescu [31.Jan.09 23:36] |
| Dalia trăiește prin amintiri magice într-o zonă crepusculară, prelungită acum de pădurea de salcâm. Se simte atrasă de potecile ei, de mireasma florilor, care par dulci ca și clipa petrecută sub mantia copacilor. Andi este însă legat de realitate. Pe el poveștile despre dispariții într-o zonă tainică, din care uneori nu te mai poți întoarce, îl sperie. Dar Dalia resimte lipsa unui astfel de spațiu. Repetarea experienței anterioare în pădurea de la Măgura(nume simbolic)nu este pentru ea decât un nou prilej de a se afunda într-o lume la care tânjește, cea a unei copilării fără sfârșit sub aroma mâțișorilor albi, pufoși și dulci ca visarea. Un text încărcat de inefabilul, pe care pădurea îl transmite celor care se simt în ea ca într-o lume paralelă. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = salcâmii | tincuta horonceanu bernevic [01.Feb.09 14:34] |
| Doru, Îmi place cum ai spus: "într-o lume care ți se potrivește mai bine". Trăim fiecare în lumea noastră, și avem grijă cine intră în ea. Emil Iliescu, Pădurea pare a fi spațiul ideal pentru aceste treceri spre lumi miraculoase. Uneori, tânjim toți după o prelungire a copilăriei, ca lume de vis, în care intrăm desculți. tincuța | |