| = ... | Jianu Liviu-Florian [28.Jan.09 15:24] |
| Pentru mine, poezia se termina aici: "înăuntrul meu aceleași întâmplări aceleași atingeri dar dincolo în mulțime cineva îmi va contura mersul" In versurile de mai jos, este posibil sa fi scapat un dezacord intre pluralul ochelarilor si verb: imi VOR incetini privirea... Nu vreau sa fiu chichiricios, dar este pacat sa ramana intr-o poezie atat de frumoasa un minus gramatical... "ochelarii înveliți în aburi îmi va încetini privirea" | |
| = re: jianu liviu-florian | Teodor Dume [28.Jan.09 15:48] |
| liviu-florian, mulțumesc mult pentru trecere și semn. remarca ta e bună. am scos acea repetiție (dar fie/ voi fi bătrân/ lucrul cel mai frumos) și-am adăugat un nou cadru. am corectat acel dezacord. încă un mulțumesc pentru cometariul constructiv cu sinceritate, teodor dume, | |
| = vom fi batrani :-) | Maria Ranga [28.Jan.09 16:04] |
| Pentru mine dacă poezia s-ar termina unde spune dl.Jianu s-ar reduce șansa acceptării... ca simptom al înțelegerii... În prima parte îmi spun că voi fi și că-i lucru firesc, dar îl percep mecanic prin gesturile împrumutate... Este un "drum" pe care, vrem nu vrem, îl parcurgem toți, depinde însă de noi în ce fel și cum acceptăm... frumos :-) Aș fi lăsat însă "tresărirea"... de ce nicio? n-ar trebui s-o avem cu fiecare etapă? chiar dacă "înlăuntrul meu aceleași întâmplări"... :-) Cu deosebit respect, maria | |
| = răspuns: maria ranga... | Teodor Dume [28.Jan.09 16:18] |
| maria, este a două trecere prin pagina mea, fapt pentru care îți mulțumesc. îmi place ochiul fin de observator cu care privești și da,maria. de ce nicio tresărire? simplu. viața e un drum tatuat cu pași sper să înțelegi dedesuptul acestei definiții... te mai aștept ca pe un oaspete drag cu sinceritate, teodor dume, | |
| = cu Pet | Doru Dorian David [28.Jan.09 16:23] |
| Dume, socotesc ca ma cunosti destul de bine... astazi,zau, n-am vrut sa comentez dar mi-am amintit de poetul irlandez, Pet, m-am intalnit cu el zilele trecute... sta in mijlocul Dublinului pe un scaun. langa el cu teancuri de carti, publicate, pe care le vinde trecatorilor... Ei, poetul era socat... suparat rau.... cineva i-a spus: ehei, Pet, cat esti de batran! m-am oprit printre carti, am cumparat, poezie, desigur... cand i-am dat banii, m-a intrebat? poete! nu-i asa ca nu sunt batran? nu, nuuu, Pet, poetul niciodata.... Da am citit acest poem navalit si de acest gand! O zi buna! | |
| = Un pic! | Nache Mamier Angela [28.Jan.09 17:01] |
| poem greu de melancolia apasatoare a timpului care zboara poetul favorizeaza o oarecare lentoare,ca si cum vrea sa-l încetineasca,sa-i stavileasca înaintarea inexorabila altfel i-as fi zis sa mai restrânga...UN PIC | |
| = Teodor Dume | cretu-rosca draguta [29.Jan.09 02:32] |
| poezia evocă un percurs de viață specific fiecarei vieti,și e normal așa ,ar fi anormal să nu cunoaștem toate stadiile vieții.Inevitabil cu toții vom fi bătrâni dacă nu cumva destinul nostru încetează de a străluci înainte de a cunoaște acest stadiu al vieții.Lectura se face cu plăcere și cu o anume dulceață pe care o simti curgând prin vene pe tot timpul lecturii,emană însă și o atmosferă de calmitate.Este sugestivă cittind parcă vezi fiecare scenă prezentată de fiecare vers. | |
| = voi fi? | Călin Sămărghițan [28.Jan.09 19:50] |
| O poezie plăcută, acomodată unei seri liniștite. Marca Teodor Dume vine din aceeași delicatețe a descrierii unor stări volatile. În drumul cafelei te oprești asupra ”gesturilor împrumutate”, iar roua care ”se va rupe sub tălpi” uimește. ”Încetinirea privirii” respiră poezie, iar grija bunicului dă o greutate bine aleasă pentru un sfârșit de poem. Așteptarea din încheiere e deschisă înspre un ”orice ar fi”, de aici împăcarea care străbate întreaga poezie. | |
| = re: doru dorian david, | Teodor Dume [28.Jan.09 21:09] |
| prietene, frumos și semnificativ exemplul poetului Pet. da, ai dreptate. poetul nu este și nu poate fi bătrân, ci doar carnea care se usucă (sau bulbucă) pe os. mă bucur că am putut stârni acel sentiment bine ascuns în înăuntrul tău. te mai aștept ca să mă pot înfrunta din înțelepciunea cuvintelor tale. cu prietenie, teodor dume, | |
| = Teo | Ioana Geier [28.Jan.09 21:23] |
| Adevaratii oameni nu cad, draga Teo,iar tu ai poemele, resurse de inaintare... Ce "pietre" adevarate! Cu simpatie, Jo | |
| = re;nache mamier angela, ioana geier... | Teodor Dume [28.Jan.09 21:36] |
| angela, mulțumesc de trecere și semn. e primul tău semn lăsat la mine în pagină. și bucură poate trebuia restrânsă un pic, după cum zici, numai că uneori cuvintele nu ne ajung atunci când vrem să fim înțeleși. iar simplitatea rostirii din acest poem e una stranie care nu îngustează ci limpezește privirea. te mai aștept. ioana, da, adevărații oameni trăiesc prin ceva sau cineva... ai înțeles mesajul textului meu și mă bucur pentru asta. mulțumesc pentru că ești aproape de noi. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re: călin sămărghițan | Teodor Dume [28.Jan.09 22:20] |
găsesc un comm delicat care surprinde plăcut prin estetica cuvântului bine plasat și echilibrat întru împlinirea stărilor din acest poem. și mă bucur pentru remarca atent făcută de către un om de litere mulțumesc domnule călin. prezența d-voastră este benefică și bucură stimă și considerație, teodor dume, | |
| = tema | Nache Mamier Angela [28.Jan.09 22:30] |
| explicatia ma satisface,mai ales ca ma "lupt "si eu cu aceasta tema filozofica ... | |
| = Teodor D., | Murza Narcis Ioel [29.Jan.09 02:44] |
| mă apropii de text ca de un domn venerabil , resemnat cu timpul ce-l duce spre o vârstă de zăpadă :"voi fi bătrân - lucrul cel mai firesc". paralela cu bunicul amintește întrucâtva de aerul suav al "Casei amintirilor" lui Ion Pillat. citit, plăcut. mai ales finalul : "cotrobăi prin timp ca într-o arhivă și aștept" cu prietenie, Narcis | |
| = re:nache mamier angela, murza narcis ioel... | Teodor Dume [29.Jan.09 16:14] |
| angela, mulțumesc pentru revenire și mă bucur că răspunsul meu te-a liniștit. vezi, chiar viața e un punct de unde pornim și la care ne reîntoarcem și-i foarte posibil într-un alt trup. deci viața e filozofie și atât... narcis, mulțumesc prietene pentru răgazul tău și pentru semnul care îmi aduce aminte de mine. da, de mine când eram de vârsta ta. și mai vezi că uneori amintirile dor. când mă uit în spate, așa peste umăr, la tot ce înseamnă viața, mă doare și atunci dau fuga la arhiva cu amintiri din care scot câte una și o retrăiesc. mulțumesc mult tuturor, cu sinceritate, teodor dume, | |
| = "ca într-o arhivă" | Doru Emanuel Iconar [31.Jan.09 10:10] |
| Doar noi ne „conturăm mersul”, tocind pietre, primind sau construind legături, cu-același gesturi, atingeri ce încarcă arhiva timpului. Același final care are suficient impact asupra cititorului pentru al întoarce la versurile tale, a le căută, a le reciti. Ești tot mai coplesit de trecere, de amintiri, de înțelege înlăuntrul tău. Doruleț | |
| = da, douleț, | Teodor Dume [31.Jan.09 10:21] |
| doruleț,prietene, vizita ta mă întinerește pentru o clipă. mă uit peste umeri și mă încearcă o durere , nu pentru ceea ce am fost ci pentru ceea ce sunt. tema asta o s-o tatuez și în poemul postat azi. mulțumesc de semn. te așteptam cu prietenie, teo dume, | |
| = semne nervoase de mirare | Cozmescu Valentin [02.Feb.09 13:09] |
| bag de seama ca prin site-urile astea delicate si pline de profunde si frumoase simtiri poetice nu mai exista nici o urma de respect. doar niste penibile și ipocrite urări de bine. ei bine, "voi fi batrân" este doar o asezare banală și total neinspirată a unor cuvinte despre o prea-frumoasă banală poveste a Timpului. ce treabă are poezia cu secundele, cu viața, cu bunicul sau cu perdeaua???!!! | |
| = răspuns... | Teodor Dume [02.Feb.09 15:14] |
| mulțumesc pentru osteneală. în acest timp mai bine ai fi citit o carte în care ai fi aflat "ce treabă are poezia cu secundele, cu viața..." poezia este viață și timp, domnule... cu bine, teodor dume | |