| + fiecare rând ... o sforțare impusă cu biciul | Victor Potra [20.Jan.09 15:46] |
| La început ai senzația că înoți în frază. După care te simți dus de curent, plutești fără nici un efort. Un stil total opus, atât ca lungime a frazelor, cât și ca abordare metaforică, celui pe care îl agreez eu. Totuși atât de plin de înțeles... Deși autorul practică imaginile metaforice, nu avem de-a face aici cu prozele poetice leșinate care fac legea mai nou. Autorul abordează cursiv o realitate interioară, a erosului versus alteritate. Epic, textul are o evoluție susținută, deși nu avem repere factuale ci emoționale. Dinamica iubirii, raportată la dinamica eului, este foarte bine redată. Intervenția "Ei", nenumită, din off, e surprinzătoare și susține discursul fără a închide pistele, fără a tulbura introspecția. Creșterea dilemei între iubire și goana după ea, pe reperul "Celuilalt", are valențe de universalitate. M-am regăsit în mlaștina "în care se amestecau oasele femeilor pe care le iubisem cu cărnurile acelor femei pentru care nu simțisem nimic", în neputința adesea încercată de a exprima "o realitate simplă". Proza - un animal neputincios prăbușit pe paie e o metaforă memorabilă. În concluzie, o scriere "bărbătească", fără a fi însă "macho". Calmă și adâncă, creând tensiunea prin acumularea de presiune psihologică. Una dintre puținele proze "de interior" care mi-a plăcut mult. Drept pentru care las aici semnul cuvenit. Victor PS. La început ai "într-un salcie". Nu prea pare licență... | |
| = Impresii | Posogan Horea [20.Jan.09 17:26] |
| Partea a doua mi-a placut mult, mai mult decat prima. Am simtit un fel de scufundare placuta citind-o. Are ceva nostalgic si cald si placut parca as sta la gura focului afundandu-ma incet intr-un pat de catifea. E greu sa comunici Sinele si tie ti-a reusit intr-o mare masura. Parantezele pe care le faci sunt un pic cam lungi, asta ar putea duce la o pierdere in fraza dar sunt destul de bine tintite. Amical, Horea | |
| = * | Andrei Trocea [20.Jan.09 17:40] |
| hooopa. perdeaua se da la o parte, un con de lumina se plimba pe scena si....surpriza! din intunericul catorva luni rasare domnul dumitru! surpriza placuta cu care imi inchei ziua... :-) firul epic evolueaza undeva dedesubt, sub asfalt, departe de zgomotul strazii si de, vorba lui victor potra, dulcegaria si superficialitatea altor proze expuse de curand pe agonia. se vede atentia detaliului si grija pt asezarea fiecarui cuvintel. dar dragul meu, risc sa dau in profetii cand iti spun ca o astfel de proza starneste rareori convulsii in apele vesele si de sine statatoare de deasupra. cam atat am de spus... promit sa revin pe text intr-un moment in care sunt cu mintea mai limpede, pentru ca proza ta trebuie recitita ca sa fie simtita. plecaciune, andrei ot tgocna | |
| = părere | Anghel Pop [20.Jan.09 20:42] |
| Ca stilist ești convingător, acum dă-ne niscaiva acțiune, o intrigă bine conturată da capo al fine, o povestire închegată, dincolo de fragmentările astea misterioase. Și scrie-ne ceva proaspăt, la zi, să-ți simțim pulsul. Să-ți luăm tensiunea epică, monșer. | |
| = Dlui Anghel Pop | Adrian DUMITRU [20.Jan.09 22:24] |
| Dragă Anghele, dacă până acum un an pofta mea de literatură (epică sau... etică) era asasinată de lenea care mă caracterizează, anul acesta, până nu mă fac doctor, nu mă mai văd punând mâna pe tastatură astfel încât să mi se mai pună tensiometrul epic la încheietură. Pentru moment, nici nu îndrăznesc să pun vreun proiect/idee la fermentat, de teamă ca în loc de rachiu să nu-mi iasă borhot. Și-apoi, ce importanță are când e scris textul, câtă vreme de publicat îl public azi și nu ieri? :) | |
| = Convulsia paharului cu apă | Adrian DUMITRU [20.Jan.09 22:30] |
| Dragă Andrei, dacă aș fi avut nervul și talentul lui Llosa, aș fi pariat poate pe furtuna pe care o introspecție bine făcută o poate stârni într-un pahar cu apă. Ca de obicei, tu ești un gentleman și încă ceva pe deasupra, astfel încât nici nu știu ce aș putea să îți spun mai mult decât "mulțumesc". Îți aștept opiniile ulterioare cu o nerăbdare pe care o poți înțelege cu ușurință. | |
| = Expresii | Adrian DUMITRU [20.Jan.09 22:39] |
| Horea Posogan, încercarea de a reda "Sinele" mă preocupă încă de când am scris prima proză (pe care nu cred că am să o pun vreodată pe site :) ). De asemenea, trebuie să recunosc: simt o fascinație pentru tentativele de investigare a cauzalităților psihologice (i.e. - se dă "efectul"; rezultă de aici posibilitarea identificării cauzei pe cale de necesitate? sau, dimpotrivă, cunoscându-se cauza, este cu putință trasarea traiectoriei oricărui efect posibil?), cât și pentru introspecție. Îți sunt recunoscător pentru cuvintele bune. Cât privește parantezele de care vorbești... well... nu mă văd dezbărându-mă de un asemenea defect nici prin amenințarea cu un premiu Nobel :) | |
| = Între flagelare și ciocolată... | Adrian DUMITRU [20.Jan.09 22:51] |
| Victore, te-am lăsat la urmă dinadins. Faptul că m-ai onorat cu o stea (prima, dacă nu și ultima!) mă obligă să-mi rumeg mai bine răspunsul. Am să îți spun că acest șantier s-a născut dintr-o insomnie, multă ciocolată și țigări, undeva pe la patru dimineața, cu laptopul pe genunchi și căștile în urechi. În acel moment, a scrie părea o necesitate fiziologică, un mod de a-mi decanta judecata zilei de ieri. Dacă l-am făcut astăzi public, asta nu poate însemna decât că acest "șantier" nu va depăși stadiul actual și că nu mai văd nici o cale de a-l duce mai departe. Nici la vreamea când am început să îl lucrez nu eram sigur că este un proiect foarte puternic. Dimpotrivă, aveam un plan mult mai serios "pe țeavă", însă compet nerealizabil (dovada e că nu am reușit să scriu mai mult de două pagini...). Tot ce pot să spun e că onoarea pe care o faci mă obligă - dar nu și pentru viitorul apropiat. Stai, să mă fac doctor mai întâi și-apoi om vedea. vezi bine. Cât despre fraza mea cea lungă... trebuie să îți spun a. am cunoscut la Paris o fată din România - care a dispărut de mult din peisaj - care obișnuia să descrie o anumită parte a corpului cam așa: "de scurtă, poa' să fie oricât de lungă" sau b. ce contează... cât de mult mi-e părul (i.e.- fraza)? important e ce și cum gândesc! :) PS Milionul de ruble transferabile, pentru steluță, ți l-am virat, conform contractului, jumătate în contul din i-lele Cayman, iar cealaltă jumătate la banca din Pyongyang. A se vedea nota 3200/6788 și întâmpinarea 20.01.2009 trimisă secretarei tale. | |
| = o particularitate | Dolcu Emilia [20.Jan.09 23:25] |
| Ma pregateam sa ma indrept, pentru o vreme cel putin, spre alte locuri, cu alte asteptari cand am dat peste acest text. Ce sentiment de desavarsire procura frazele care par materializarea insasi a incercarii de elucidare in care e prins naratorul! Si ce sentiment de neterminat totodata ! Neterminarea asumata pare a fi chiar o particularitate a textelor pe care le dati la iveala. | |
| = Un veac de neterminare | Adrian DUMITRU [21.Jan.09 00:12] |
| D-ră (sau d-nă) Dolcu, calificativul "desăvârit" este cu siguranță, ușor exagerat (dacă nu chiar: "foarte" ori "prea-prea") ținând cont că ne referim la un text abandonat în stadiul încremenirii în proeict. Vă mulțumesc pentru apreciere, și mi-aș dori să pot desăvâvârși textul în cauză întru desăvârșirea desăvârșirilor, dar îmi este teamă că totul doar deșărtăciune desăvârșită iaște. :) | |