| = o promisiune, care nu trebuie uitată | T. Constantin Georgescu [17.Jan.09 09:11] |
| Poezia se înalță prin câteva versuri de colecție : „Înfășoară lumina de pe lac”, „Fericirea îmi sărută tălpile”, „Marea încet își aprinde lămpile”. Dar, trebuia terminată după versul 8, sau continuată, fără versurile 9-15 și 18-20, punând finalul „Îmi tresar, pe umeri, pietrele... / Cerul își întinde brațele, ca niște bretele... / Sînt acasă, sînt liberă !”, poate inserând și altele, în tonul celor selectate. Cred că începutul „Vapori senini / înfășoară lumina de pe lac” este o promisiune, care nu trebuie uitată. | |