| = salut Batrane! | Ioana Geier [15.Jan.09 22:52] |
| "m-am imbracat cu vantul si-am apucat sa strig salut Batrane! Interesant modul tau de a marca acest insemnat eveniment aniversar. M-am simtit bine alaturi de tine si Eminescu... Jo | |
| = Felicetăciune! | mardale stefan [15.Jan.09 23:08] |
| "și din zațul întâmplării Infinitu-și făcu mască" ăst exemplu este doar șeful unor formulări memomorabile din această poeziuniune de rugă și închinăciune. Felicetăciune! | |
| = "când nimicul prinde rost". restul e lumină... | George Pașa [15.Jan.09 23:14] |
| Voi fi scuzat, probabil că nu voi spune prea multe, deși am trăit și am înțeles în felul meu textul. Ce pot remarca mai întâi e această întegrare în spațiul poetic a unor motive, căutări, întrebări, certitudini etc. ale Poetului. Poate că Poetul despre care se vorbește uneori în acest spațiu "yannelizat" ar putea fi chiar el. Mi-a plăcut textul în ansamblu, dar am rămas, în special cu finalul. Mult timp am trăit poetic sub pecetea acelei rugi. Și poate că repetăm aceeași pre_destinare. Cine știe?! Mă opresc aici, fiindcă se termină ziua. Dar și celelalte sunt tot ale noastre... prin El. | |
| = când mă despart | Ioan-Mircea Popovici [15.Jan.09 23:36] |
| las vouă mulțămire și-n mine ninge iar când mă despart în gemeni de dor și de zadar mi-e gândul în povestea trecută de uitare și foșnet cu neliniști se face-n mine mare pe undeva se cerne o clipă de prelung și punctul face nodul pe visul ce-l ajung ........................................ “Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna, Cãci unul erau toate si totul era una” ......................................................... „Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,” îngemănată vorbă fugită iar pe scară lovește-n piatra vieții din cântecul de seară | |
| = "din fragilități și piatră" | Elia David [16.Jan.09 19:25] |
| Un poem profund si miscator - ca o palma intinsa din care fiecare isi poate lua darul. Pare ca un interesant si autentic univers poetic se reintregeste aici, in jurul tablei de sah, de unde, doar urmand firul Poeziei, se poate ajunge in planul real, cel ce definitiveaza portretul. Un poem ecou, ce elibereaza un cantec din adancul fiintei. | |
| = ecourile | Ioan-Mircea Popovici [16.Jan.09 20:40] |
| cineva joaca sah cu noi. doar noi, prea grabiti, credem ca suntem la dispozitia hazardului. traista ciobanului, floarea cu inima verde, inveleste un (Y). dincolo de ce se vede, ecourile unor atingeri și-n atingerea subțire corzi pe trup de plop cântară, peste care, intamplari ninse si topite-n curgeri pe Tomis... | |
| = "mă-nvelesc din nou cu gluga rugăciunii" | Doru Emanuel Iconar [16.Jan.09 21:54] |
| Bună comparația poemului făcută de doamna Elia, cu o palmă întinsă spre flămândul de poezie. Fiecare poat elua după trebuința sufletească. Darurile mele, primite de câte ori intru pe această pagina sunt: lumina, seninătatea, cântecul cuvintelor, căldura inimii. Mulțumesc Doru Emanuel | |
| = zidul de piatra | Ioan-Mircea Popovici [17.Jan.09 22:39] |
| pe cand aburul plutea deasupra apelor si gandul era intr-un singur Cuvant Chipul luminii era doar grăunte si Adevarul doar vant pe vremea aceea un zid de piatra se despica a scara si-n dosul lui aparura mai intai Pescarusul apoi dunga albastra lipitura de cer si mare | |