| = Doruri vii și patimi multe, | nicolae tomescu [15.Jan.09 09:41] |
| "toate cer intrare-n lume, cer veștmintele vorbirii." și într-adevăr le-a dat intrarea-n lume în niște veștminte cum nu s-au mai făcut de atunci cu toate că nu s-a dus lipsă de croitori și materiale frumoase, trainice. Barem la ceas aniversar, dacă nu în fiecare zi, să ne aducem aminte de El. Felicitări pentru aducerea aminte | |
| = Dogmele îmbălsămează gândirea... | liviu gradinariu [15.Jan.09 10:45] |
| poezia e un lapsus al cuvântului...dar si dogmele îmbălsămează gândirea,nu vreau așa,,,cel puțin eu.Poemele geniale ale lui Eminovici surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii.El a dat paradisul pe cunoaștere,,,a fost un curios obsedat,,,efectiv.Întradevăr marile idei izvorăsc din inimă,,,dar ce e frumos la el e că a fost curios,a avut dorintă,căci dorintele marilor creatori sunt incomensurabile!!!Pe poet îl fascinează vitalitatea intrebărilor fără răspuns.El s-a luptat cu infinitul,dar nu a avut de unde-l apuca!Si mai ales intotdeauna sufletul e ceva prea mult,turnat într-un trup care este prea puțin,,,Dar să nu uităm că in cuvânt incap toate morile de vânt din lume...si întrebările sunt mai importante decât răspunsurile,,,cel puțin in filosofie,,,intrebarile ne complică,dar ne și înfrumusețează viața.Frumoasele ideii a introvertitului Eminovici care și-a burdușit golurile sufletești cu zbucium noi o vedem ca o recompensă...el ca o pedeapsă,El s-a ferit de sine insuși,,,razvrătirea,caci intrebarile geniilor nu pot fi decât razvrătitoare,acea curiozitate de copil rămas singur acasa...Eterna muțenie a cosmosului îl infioara pe poet,iar indoielile lui întrețin misterul,,,nu certitudinile,,,dar prin cărțile altora,descoperim în noi teritorii nebănuite care ascut dinții întrebărilor,nu se hazardează să dea raspunsuri.Oare talentul artistic se hrănește cu patimi si cu neliniști?????Nu uitați marile spirite savurează provocarea!!!Mulțumim Eminescu pentru întrebari,,,fără răspuns!!! | |
| = Eminescu, bardul stelelor, | Murza Narcis Ioel [15.Jan.09 16:13] |
| "Sfântul preacurat al ghiersului românesc", cum îl numea Arghezi ne trece iar prin amintire cu lumina astrului său tutelar ce-a călăuzit poezia generații întregi. să ne oprim o clipă Căii Robilor, să respirăm universul printre degetele ce-au ținut pana magică a transformării visului în cuvinte.o lacrimă să presărăm amintindu-ne vorbele Maestrului: "Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce rasar Din umbra de cetini, Fiindu-mi prieteni, O sa-mi zâmbeasca iar. " | |
| = mai aproape | Zaharia Ramona [15.Jan.09 20:07] |
| Am auzit atât de des vorbindu-se "despre" încât am senzația că toate cuvintele îndreptate spre el mai mult îl ucid, silindu-l să nu iasă din cadrul decorativ al ramei în care l-am așezat la loc de cinste. Textul tău este altfel, m-a făcut să îl văd eliberat din șabloanele pe care elevii de liceu le învață mecanic. Am ajuns cumva mai aproape de om și nu de renumele lui. Mulți oameni au rămas blocați în "poetul nepereche", "Luceafărul poeziei românești" și este păcat, pentru că nu au ajuns să îl cumoască pe publicistul M.E. | |
| = D-le Tomescu, ne vom aduce... | Emil Iliescu [15.Jan.09 20:55] |
| D-le Tomescu ne vom aduce aminte de el mereu, așa cum ne vom aduce aminte de locul nașterii, de părinți, de cei trecuți în lumina blândă a asfințitului vieții, de păduri, de câmpii și de munți! Fiindcă Poetul este asemenea unei amintiri ce nicicând nu va pieri! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Liviu, textul tău... | Emil Iliescu [15.Jan.09 21:00] |
| Liviu, textul tău de o sensibilitate și profunzime delicată a răscolit "eterna muțenie a cosmosului" și ni l-a adus printre noi pe Poet, așa cum l-ai receptat și iubit în felul tău! Mulțumiri pentru aceste gânduri ce pot sta lângă ale mele ca o dreaptă recunoștință! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Narcis, mă bucur... | Emil Iliescu [15.Jan.09 21:03] |
| Narcis, mă bucur că generația tânără încă arde la flacăra geniului eminescian și la ceas de amintire trăiește cu verbul Poetului pe buze și în suflet! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Ramona, ai dreptate... | Emil Iliescu [15.Jan.09 21:07] |
| Ramona, ai dreptate, Eminescu cel din presa vremii a fost bisturiul necruțător care a încercat să repare estetic ceea ce alții au urâțit omenește. Mari i-au fost dorurile și stinse speranțele îndreptate spre o lume care nu l-a înțeles nicicând. Căci, atunci când nu poți ajunge la lumina unui astru tainic, nu îi poți simți nici căldura și nici vraja! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = îmi permit și eu... | cordeanu iulia [15.Jan.09 22:10] |
| câteva versuri ale poetului nostru inegalabil... "Moartea succede vieții, viața succede la moarte", Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte; Oamenii din toate cele fac icoană și simbol; Numesc sunt, frumos și bine ce nimic nu însemnează, Împărțesc a lor gândire pe sisteme numeroase Și pun haine de imagini pe cadavrul trist și gol." citesc și azi din el și remarc faptul că deși el e demult...versurile lui sunt actuale, se aplică încă la viața noastră și la trăirile noastre. | |
| = Iulia, vei vedea... | Emil Iliescu [15.Jan.09 23:20] |
| Iulia, vei vedea că o să citești din El și atunci, când vor trece și pentru tine anii ca "nouri lungi pe șesuri"! Actualitatea Poetului va fi ca respirația timpului, sub care îți vei pleca fruntea plină de gânduri! Cu prietenie, Emil Iliescu | |