| = inima mea .... | Doru Dorian David [09.Jan.09 15:38] |
| Cezara... intotdeauna cu inima larga, cu frica de a nu fi inundata de iubire. daaa! in zilele cu ninsori patimase, cand aerul poarta un miros de femeie proaspat visata, ma apuca dorul de a ma ingropam in zapada! 'inima mea vorbește acum în somn/ o limbă safirie ', gandul! un gand bun acum in 2009 | |
| = Despre inimi, cerbi și rădăcini de cireș | Călin Sămărghițan [09.Jan.09 15:40] |
| Surprinzătoare, așa cum ne-a obișnuit, Rara vorbește încă de iarnă, o iarnă "boncăluind" aidoma cerbilor înfrigurați. Și ce este inima, dacă nu un cerb firav abia pătrunzând în cruda zăpadă? Asocierile poetice ale Cezarei prind întotdeauna efectul scontat. Iarna rădăcinile nu se diferențiază, chiar de-ar fi de cireș. Dar vara? "Cândva am ucis pentru o carte", probabil fiecare poet este un fel de asasin; atât de multe ucidem în noi, dar și în ceilalți. Cu mâinile, cu ochii. Cezara ucide cu alb. Cu albul unei zăpezi boncăluite. Iar limba frumos "safirie" vorbită în somn, e limba poeziei ei, o vorbă cu rădăcini de cireș și cu sfială de cerb, ce așterne vorbe de diamant. | |
| = titlu fain | George Asztalos [09.Jan.09 17:00] |
| Rara și după Călin ce aș mai putea elogia că ne-a lăsat paf pe toți...:)) Păi uite cum facem: o să joc eu rolul Zmeului: dacă pui o virgulă de ce nu pui toate semnele de punctuație la locul lor? sau e doar un capriciu virgulistic probabil, whatewer. ninsoarea pătimașă...să spunem...dar boncăluind prin peșteri? dacă e altă fază cu boncăluitul atunci desparte strofele nu? la final riști prețiozitatea cu diamantele ajunge pe seceta asta să fie apă de băut poezia nu trebuie să o bem din vase de diamant neapărat. nu era mai fain: "pe limba adîncită în pustiu a apei de băut"...:) | |
| = Aș fi ucis pentru o carte... | Maria-Gabriela Dobrescu [09.Jan.09 18:12] |
| Teama, că uneori am putea iubi cu prea multă patimă și că am putea ucide din prea multă iubire sentimentele celuilalt, ne face să păstrăm iubirile în vis. Cu mult drag,Maria | |
| = Cât alb... | Emil Iliescu [09.Jan.09 18:52] |
| Cât alb poate încăpea într-o iubire? A dăruit vreodată Dumnezeu pământului atâta ninsoare, ca să se poată lua la întrecere cu puritatea dragostei? Florile albe de cireș, ascunse în peștera sufletului, sunt singurele semne tainice, că după iarnă, primăvara ne inundă clipele. Numai atunci în aura de Mai, poți ucide din dragoste, poți ucide pentru o carte, din care ai luat toate literele negre și le-ai adunat în albul speranței tale...Acum inima poate străluci ca un diamant și poate vorbi... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = colindători în alb:maria, călin, doru, george, emil | cezara răducu [09.Jan.09 19:11] |
| maria,tu ai înțeles demult ce înseamnă un suflet albit de iubire.vorbește numai pe limba lui.mulțumesc, femeie poveste! călin,superbă metaforă ai zămislit:zăpezi crude!întotdeauna am asociat voluptatea zăpezii cu o femeie care-și caută locul unde să nască. mulțumesc pentru...albul rafinat al comentariilor tale. doru doru doru: hei, aveam eu un vers pe undeva:să te întinzi ca un înger pe zăpadă: un an albit de poezie, poet al ninsorilor! zmeule, zmeule george: mai că a înghețat inima asta a mea și așa zăludă de atâta amorezeală prin zăpezi! m-am scuturat ca să-ți spun că te ascultai și separai ninsorile, adică strofele, că aveai dreptate, apoi nu-ți explic ce e cu boncăluitul, sic1 ai să afli la primăvară cînd vor înflori cireșii!iar cu virgula, hmm..păi de ce să fie totul perfect?!!ar fi plictisitor. raportez, my dear că m-am dezghețat acum, pentru că ești un comentator pe care-l ..ador!!!sic!! mulțumesc, raportez! emil:tu completezi sau dezvălui ce i-am spus lui george, referitor la cireși. mulțumesc pentru trecerea ta albă prin poem!! cu mult alb, rara | |
| = schita despre cum e cu putinta albușul de ou | dorin cozan [09.Jan.09 21:40] |
| nebunule, imi zic, cerbisorule! cum poti tu, magar de cerbisor, sa lasi patimasul si farmecele acestei vieti si sa te dedai la papat de floricele de cireșel prin peșterile cele adanci ale amorului vesnic si dur? la naiba! numa cand ma gandesc la alb si ma apuc sa gandesc alb. sa fiu albul. sa fiu marele Alb, Albeata si Albulețul! Alb, alb, alb - si dracu e alb! (nebunule!, imi zic, boncaluind cu o radacina de morcov in dește) atunci, ma trezesc la realitate. esti un diamant, baiatule, zic! sic, sic!, imi asvarl in oglinjoara...si continuu, continui, continuiesc sa boncalui asa: bis, cerbusorule, fulgusorule, bis! | |
| = cerbișorule | cezara răducu [09.Jan.09 21:50] |
| cred că morcovii îți fac rău. ia o gură de cireș și mai citește o dată. fără bis, prea multe calorii. la mulți ani, profesore! | |
| = da, ca o brazdă luminoasă | silviu viorel păcală [10.Jan.09 10:00] |
| textul tău! Cu stimă! | |
| = silviu viorel păcală, doar alb | cezara răducu [10.Jan.09 12:21] |
| peste inimă.atât.,,nicio revelație,,. mulțumesc pentru lumină. | |