| = Forta! | Ioana Geier [05.Jan.09 19:03] |
| Forta! Poemele tale imi dau forta:sa vad,sa lupt,sa stiu a iubi... Ne mai auzim, Ioana | |
| = revolta poetului Dancus | Doru Dorian David [05.Jan.09 20:51] |
| Un poem in rochie alba de mireasa! in care sufletul, nervul, respiratia profunda, fierbinte, vulcanica sunt pregnante... sfasie!! tensiunea trairilor strabate din inima spre cuvant iar cantecul versului ma inunda! iata ca poemul nu este bland el inchide in sine socialul, aceasta lume prin care ne petrecem, inchisi nu doar in sine, inchisi nu doar in cuvant... inchisi mereu si mereu in sperante! S-au întors trădătorii la înalții prelați Despuiați și datori tribunalului gol Obosiți, cu vânzarea alterată la braț Cu sărutul lui Iuda scos din marele rol Biciuiți am rămas. Crucea goală-a rămas. Niște fluturi naivi se ciocneau între porți Aveam chei potrivite – de la sânge la glas Descuiam și intram în toți fluturii morți." Un gand bu! | |
| = ... | Jianu Liviu-Florian [06.Jan.09 10:37] |
| Am vrut să decupez versurile care mi-au ajuns la inimă. Am renunțat. Erau prea multe. Frumos. Foarte frumos. O singură propunere: "Aveau puști. Aveau măști. De pistoale uitați" eu aș fi scris: "Aveau puști. Aveau măști. Și arginți. Pentru frați." O poezie frumoasă foarte, în care îl simt pe Dăncuș - fluture - strivit de cer. | |
| = Stefane | radun gabor [06.Jan.09 10:54] |
| poezia ta e scrisa cu mult nerv poetic, ampreta mintii se refecta in fiecare strofa si vers; suava si puternica, linistitore pe alocuri impulsiva,un poem revoltator de sine statator, marca Stefan Doru Dancus.. felicitari! Cu placerea lecturi, Radun. | |
| = scartaiala | Snowdon King [13.Jan.09 06:25] |
| Stau cu ochii spre toți pașii celor învinși Ruperi de ritm, rima facila. Stil vetust. Imi suna a versificatie Filip George in tandem cu Arghezi si Gyr. Sau chiar a Iancu Jianu retro. Si pe linia asta scriu deja cei mai batrani, alde Nimigeanu, Zilieru, insa cu mult mai profunzi. Misterul, filozofia... curgerea lipsesc. | |
| = Un poet revoltat | Preoteasa Marinela [15.Jan.09 12:48] |
| Am citit poemul tau, e clar ca pe tine te doare in suflet foarte mult ceva, sau iubirea pentru cineva. Poemul acesta e un altfel de a spune "Suntem datori să ne purtăm crucea". Deși risc să intru, cu antecomentatorii poemului, în polemică, eu țin să-ți spun că eu îl consider un poem frumos si un poem mare ( acesta curgere versificată), parcă un vulcan și-a "scuipat" toată durerea dintr-o zicere. Constat că ai o mare putere de concentrare pe o temă, că te zbați luptându-te cu tot vocabularul să ne arăți ce vrea să fie o cruce pentru tine. Ti-as sugera ca acest poem lunguț să-l desfaci pe teme si apoi să-l reunești sub un titlu, într-o cărticică. Sunt destui cititori care caută astfel de poeme. Un an inspirat! M.P. | |
| = până la suflet... | Marius Surleac [15.Jan.09 14:34] |
| Am citit aici un poem cum rar mai găsești în ziua de azi, un poem pe care îl citești cu sufletul la gură și îți luminează ochii. Ritmul, deși la unele versuri iese din tipar, e unul bun care te ține aproape. Titlul surprinde plăcut tot conținutul în doar două cuvinte, și face referire la crucea pe care o poartă fiecare din noi, numai că la tine modalitatea în care expui aceste trăiri este una inteligentă și foarte matură. Mi-a plăcut întregul poem! Cu plăcerea lecturii și considerație, Marius | |