| = Ana-Maria, amintirile... | Emil Iliescu [03.Jan.09 12:39] |
| Ana-Maria, amintirile tale sunt locul în care ai învățat să zbori, partea cea mai pură din nopțile cu stele, când "E senin si e pãtrar. Intunericul începe sã manânce din blocul de vis-a –vis, din stâlpii de iluminat, ca și cum s-ar îndrepta spre mine. Vezi picioarele de caracatițã? Au în vârf, stele . Atunci când îți prind corpul, lasã în locul tãu o stea. Si dacã nu-i steaua mea? Atunci, poate te aduc înapoi!". Întotdeauna, când sufletul se prinde cu aripile dorului de oameni și locuri, care ne-au luminat trecerea prin ani, rememorarea lor se face sub tainica aducere-aminte. Mamaia, este un personaj plin de farmec ("Poate pentru cã nu-mi era nici mãcar rudã, sau poate pentru cã în ea am vãzut cum erau amestecate deopotrivã și ziua și noaptea și vântul de amiazã și lacrimile de rouã"). Un text sensibil și cald! Cu prietenie, Emil Iliescu | |