| = + | Alberto M. Popesco [17.Dec.08 23:19] |
| eu vad marea nevrotica fara pesti ca un lichid amniotic, in care te pierzi in fiecare zi. de fapt scufundarea in el, e o pierdere in sine. cel mai mult mi-a placut: "apa mă cuprinde până la sâni, mă spală de toate atingerile o tristețe ca o pată de petrol rămâne în urmă" si imi aduce aminte de torpilarea convoaielor aliate de submarinele germane. nicio marinar naufragiat nu era salvat... si finalul e trezirea din reverie... dar puteai continua amplificand misterul, puteai alterna planul de reverie cu cel cu marea nevrotica la fel de amical ca acum doi ani | |
| = conotatio în integrum... | Victor Potra [17.Dec.08 22:06] |
| E o scriere frumoasă, dar e la limită poezie. Are conotații epice (prea?) intense. "apa mă cuprinde până la sâni, mă spală de toate atingerile" e ceea ce aștept (a se citi doresc, tânjesc etc.) de la tine... :) Mă rog, păreri, păreri... O observație generală: parcă ultimele tale poezii au fost foarte orientate spre... zidire? În fine, cu gânduri bune, către tine, Carmen, Victor | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [18.Dec.08 00:39] |
| AMP, marea nevrotica exista, daca tu o vezi ca pe un lichid amniotic e doar imaginatia ta, feel free. de la apa spala atingerile pana la convoaie militare mai sunt cateva secole in care poti face multe exercitii acrobatice. victor, restitutio in integrum...si daca m-as repune in situatia initiala,apa ar spala sanii, este un vers explicit. da, e un poem de idee,o naratiune in versuri ar fi dezvaluit o mai mare obiectivitatea a personajelor, faptelor, actiunilor. nu stiu cum sa interpretez"zidire", cert e ca poemul de fata nu zideste poate e doar subtil orient spre un zid, spre o bariera. va multumesc si va mai astept mcm | |
| = îmi iau inima în palme | Afrodita Popescu [19.Dec.08 07:17] |
| o poezie frumoasa de dragoste marca cmm. suflet de îndrăgostit ai vrea să mai păstrezi ceva “îmi iau inima în palme și o ridic cât mai sus/ să nu o pierd” “o țin așa o vreme până când îmi dau seama că sunt într-un vârtej/ și este tot mai greu să înaintez”…. dar dragostea te înghite “alveolele care nu se vor mai reface niciodată” cu plăcerea lecturii | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [19.Dec.08 09:31] |
| afrodita, versul citat de tine am vrut sa il pun la motto la mine pe pagina, fiind singurul care m-a multumit pe deplin. am sa imi fac o stamplia, un sigiliu, o mondeda, o efigie ceva sa imi inregistrez marca mcm,:):)glumesc evident, singura stanta cu fierul inchis in carne ramane iubirea, ea lasa semne. mcm | |
| = :) | vorniceanu ionut [19.Dec.08 17:46] |
| :) mi-a placut. o experienta de dragoste in versuri. | |