| = sună, ca un clopot de carne... | Teodor Dume [14.Dec.08 19:04] |
| ai scris cu firimituri de suflet această pagină. gestul onorează mulțumiri pentru că l-ați adus aici pe Nichita "O lacrimă, de bucurie că el există, trăiește printre noi și sună, ca un clopot de carne. Ave!" stimă și considerație, teodor dume, | |
| = Doar o impresie | Ioan Jorz [14.Dec.08 19:29] |
| Teodor, ideea era că Nichita Stanescu(nu i-am spus niciodată Nichita) a rămas tânăr, ceilalți îmbătrânind, destrămându-se ca o ceață, ușor, ușor... Acesta a fost sentimentul meu, acolo. Adică, ia te uită ce mici, mici, mici, au devenit și ăștia, vorbind despre Poet! Unii l-au ajutat, alții l-au parazitat. Alții l-au plimbat prin cârciumi ca pe o haină de blană scumpă, spre a se lăuda cu cine umblă ei. Au mai apărut câteva zeci de mii, după moartea sa, pentru că tentația era mare, din gloria sa se mai puteau rupe bucățele. Trist, dar asta e literatura. Salutări amicale, | |
| = De acord! | Rodean Stefan-Cornel [15.Dec.08 15:04] |
| Nelu Jorz, Interesante informații, foarte frumos text, mai ales în partea a doua, începând cu "Am să remarc...". De acord și cu comentariul tău din 14 dec. de la ora 19.29, mare dreptate ai! Dacă nu ai citit, îți recomand călduros (și altora, care sunt interesați) serialul din "Academia Cațavencu", scris despre Nichita Stănescu de Ștefan Agopian (deja au fost cred că aproape 10 episoade). Sunt câteva episoade în care se analizează și evoluția ulterioară a celor care au stat prin preajma lui Nichita Stănescu și în mare parte, în acest serial se demonstrează ceea ce ai afirmat tu în acest comentariu. Cornel | |
| = Pretextul Nichita Stănescu în auto-lustruire | Ioan Jorz [15.Dec.08 17:24] |
| Dragă Cornel, mulțumesc pentru comentariu. Sunt, oarecum, la curent cu cele scrise de Agopian. Îi împărtășesc unele opinii, altele i le dezaprob. Și el se mai lustruiește pe sine, ici și colo, dar are și dreptate. Părerea mea este că Nichita Stănescu, secătuit - la trecerea sa în veșnicie, de cât a scris și cât a dăruit, nu trebuie nici umanizat, nici dez-umanizat. Are o operă care să vorbească despre el. Îmi pare o idioțenie și demersul cultural, de tip L.Stăncescu, de a aduna toate textele sale "apocrife", toate petecele de hartie pe care a încropit poezele și dedicații, pentru a le publica. Dacă Poetul ar fi dorit lucrul acesta, dacă le-ar fi considerat valoroase, le-ar fi reținut el și le-ar fi publicat - că spațiu tipografic avea, la discreție. Cred că din opera unui așa de mare scriitor trebuie reținute doar antumele, acolo trebuie să se oprească orice proiect editorial. Restul înseamnă exploatare, "stoarcere", a imaginii și personalității dispărutului. Cu prietenie, P.S. Mi s-a părut mai intimă și mai sincer dedicată Poetului, întâlnirea voastră de la Sibiu. | |