| = " eu când mă joc" | Doru Emanuel Iconar [08.Dec.08 15:23] |
| Victor, prietene Bucuros că ai reapărut si povestea din „Lebedei” continuă. Prin ea ne-ai adus o lume de o simplitate profundă. Cel mai mult mi-a plăcut atmosfera povestirii tale, calmă, gingașă, cu toate că poartă încărcătura nostalgiei. Sigur am să te mai citesc, mi-era dor de scrierea ta, vreau să aflu ce se mai petrece în curtea fermecată. Asta bineînțeles dacă vei continua s-o construiești pentru noi. Cu drag Emanuel | |
| = * Știm multe despre oameni | Maria Prochipiuc [08.Dec.08 20:06] |
| Victore, nu are cum să fie ultimul, știu eu lucrul acesta, scrisul e pentru tine o armă împotriva bucuriei, a tristeței, dar mai ales ai un dar de a mânui cuvintele, povestea nu se sfârșește aici, mai ai multe de spus, acolo pe Lebedei 21 s-au mai întâmplat și altele. Îmi amintesc acum cu plăcere primele lecturi: ,, Mă simt pierdut printre străzi înguste, mărginite de case ce se îneaca în umbrele norilor negri ce’așteaptă să mă înghită într-o furtuna lăsată peste mine de furia gândurilor de care nu te-am ferit. Garduri clădite din cuvinte ce le-am rostit pentru a mă putea ascunde atunci când nu doream să mă privești se prăbușesc peste mine. Mi-e frig. Stau ghemuit la marginea unei păduri de voci ce par a fi ale mele. Mă recunosc…sunt speriat de ceea ce se intampla. Mă ascult spunând cuvinte pe care le-am regretat într-o clipa următoare. Sunt eu cel ce spune astfel de vorbe?... Lasă-l să creadă ca-i misogin, lasă-l să viseze atunci când tu nu poți, lasă-l s-adoarmă atunci când așternutul nu s-a răcit, lasă-l să creadă că-i bărbat și poate atunci vei primi ceea ce astepți de la el,, Sunt încă multe de spus și îți voi aminti doar: Eu ard mocnit și ard și ele Pamant îs eu și-s stins acum. Sau: picioarele'mi sunt de plumb în fața zilei de mâine încerc să trec de acum peste momentul în care va trebui să pășesc peste cele adunate dar toate gândurile îmi sunt furate la cântar Am recitit unele dintre poemele tale ca o aducere aminte a timpului ce a trecut peste anotimpuri. Remarc aici: aveau drumul în tălpi și indiferent cât de mult s-ar obișnui într-un loc Omul ăsta este prea pietruit pentru mine | |