| = ultimele cinci versuri | silviu viorel păcală [06.Dec.08 10:30] |
| mi-au împlântat o stare, nu pot să o descriu, dar încă cotrobăie prin mine. Cu stimă! | |
| = Ca pe o rata impuscata | Liviu-Ioan Muresan [06.Dec.08 20:59] |
| Mi-a placut textul. E ca un stigat in noaptea sufletului. Dorul nemarginit se manifesta azi altfel. E rostirea Silviei intr-un vagon monstruos. E loc de regasire aici. | |
| + de cate feluri, dragostea, in atatea feluri dragoste. | Dana Stefan [06.Dec.08 22:12] |
| of Silvia... e cutremurator cata dragoste stii tu aduna in tine, Femeie. si tu mai stii si sa stai, piatra pe piatra, cu miez topit, in echilibru perfect, intotdeauna la jumatatea exacta a distantelor, prinsa doar intr-un contrapunct.. Cata vreme te incumeti, o sa poti! Nu ti-e tie frica de spatiul labirint, sa spunem asa ca te temi doar de calatoria spre reintoarcere...Insa eu stiu sigur ca n-o sa mai vrei sa te regasesti la fel... zbea din cuvinte culoarea si lasa lichidul sa se imbibe! da cu sticla de pamant sa sune sticla sparta ca o aiureala si ca sa fie si mai absurd, zambeste larg si ai sa vezi, se incaleca zambetul inghesuit cu plansul, dar minele tau iti va spune: mai bine plins decat zmiorcaiala! si atunci capitulezi concluzionand dezmatat si zmucit ca e timpul sa te vezi si o superba nebuna despletita, ce loc de parcare e SIMPLU!... Tu poti. Si din atatea texte nescrise pe hartie, ci doar memorate din dragoste de memorare, te vei trezi din sfoara de matase dezlegata la glezne exact atat cat ai timp sa-ti tragi doar rasuflarea! Si atunci, vei inventa un patratel liber intre spatii, Silvia...si-acolo vei orindui apoi frumos, TU, dragostea, in cate feluri exista pe lumea asta pentru sufletul tau. cu admiratie, Linea | |
| = comentatorilor mei | silvia caloianu [08.Dec.08 23:49] |
| Va multumesc de trecere, de netacere. | |
| = film | serban georgescu? [17.Dec.08 12:20] |
| silvia, cand ai timp uita-te la filmul asta http://video.google.com/videoplay?docid=9072119975796993477 | |
| + pasăre împușcată | Marina Nicolaev [01.Dec.12 23:13] |
| cea mai frumoasă poezie patriotică: "tu ești cineva care din timp în timp reface harta lumii trenul prietenia scotea fum pe nas și pe urechi părea un balaur fericit la culme că mă duce în dinți peste prut înapoi pasăre împușcată" superb! | |
| + emotie/explozie | Nache Mamier Angela [02.Dec.12 10:53] |
| o poezie rugaciune,un plan intimist care traverseaza un context social greu de întelesuri,poeta are spleen de România,spleen baudelairian,este într-un vid,un orizont cetos sobrietatea mijloacelor de expresie sunt voite,adauga un continut misterios,erotic,fara ostentatie poeta struneste cuvintele, le tine în frâu cu talent ,nu "înzorzoneaza" inutil,nu cade in vorbarie,scrie rezemata de "zidul tacerii" ,ca si cum fluxul emotiei-exploziei a lipit-o de pietrele reci: "când ai tăcut ascuns în telefonul meu negru ai tăcut atât de frumos încât m-am gândit că nu e nicio deosebire între giulgiu și tăcere" Poemul începe în forta,dar se risipeste spre final ,salvat(totusi) d eo metafora puetrnica:pasare împuscata...poate din cauza "temei" poemul este în cele din urma la privire, o Lacrima care curge peste foi...continua o oarece "greata intelectuala"... | |
| = da, da, da | Motoc Lavinia [02.Dec.12 11:17] |
| M-am logat ( păcat că nu a putut trece Tamisa ca tine Prutul) să îți spun cât mi-a plăcut și cât a trezit în mine ceva aproape uitat. | |