Comentariile membrilor:

=  Eseul lui Victor	Liviu-Ioan Muresan [05.Dec.08 09:03]
Victor, se vede ca ai o voce aici. Paul mi-a acordat nivel necesar comentarii in direct. Multam:) Despre agonia se pot spune multe. Si e benefic acest lucru. E lamuritor pentru noii veniti, ajutator pentru editori, refulant pentru membri. Se descatuseaza anumite energii, se cunosc mai bine oamenii. Asa e intr-o comunitate, chiar virtuala.
=  S.I.O.R.	mardale stefan [05.Dec.08 13:03]
O foarte buna radiografiei a agoniei. Cu acazia asta am citit si "Necredința noastră cea de toate zilele". E intr-adevar un totalitarism ortodox. Ma gandesc la multimea ateilor intemnitati de S.I.O.R. (Sfanta Inchizitie Ortodoxa Romana). De ani de zile vreau sa ascult la radio un cantec lumesc in limba engleza. Ce sa mai spun de mass-media unde cultul sfintei Nicoleta Luciu si a altora a atins paroxismul. Sper ca Sfantul Liber arbitru sa va protejeze de o arestare iminenta. Asa sa va ajute Sfanta zeita a libertatii.
=  Potra, închide calculatorul și du-te de te joacă cu fi’tu!”	Laurențiu Ion [05.Dec.08 15:25]
eu nu prea sunt de acord cu această înșiruire de nume, de caracterizări, fie ele bine gândite sau chiar instinctuale. și deși nu apreciez modul prin care moga își exprimă punctele de vedere, niciodată nu-i voi folosi numele în caracterizări sau comparații. de altfel, cred că nimeni nu are acest drept. tu, oarecum influențezi părerea cititorului, fie o înrăutățești sau chiar o îmbunătățești, în speță. apreciez ajutorul acordat lui liviu, eu fiind sigur că vocea sa nu se făcea auzită dacă nu abordai tu acest subiect. părerea mea e că ar trebui să petreci mai mult timp cu fiul tău, în măsura în care fericirea oferită de acest spațiu este doar virtuală, sau poate nu. think about! apropo, acolo e Noemi Kronstadt salut!
=  Victor, nu vreau...	Emil Iliescu [05.Dec.08 18:20]
Victor, nu vreau să polemizez cu nimeni, niciodată, chiar și atunci când, poate, am dreptate. Și știi de ce? Fiindcă pentru mine trimiterea la "Atelier", pe timpul când scriam poezii, nu fost decât un semn că trebuie să mai ascut cuvântul, pe care voiam să-l ofer ca piatră prețioasă cititorului. Ceea ce încercam eu să ofer pe atunci era doar materie brută încă și editorii m-au făcut să înțeleg asta. Nu știu care sunt ierarhiile pe acest site și nici nu mă interesează afinitățile elective dintre membri ei. Atunci când simt că un text mă transformă emoțional, scriu un comentariu, așa cum îmi dictează inima mea. Sigur, nu pot să nu fiu de acord cu tine când te referi la discrepanțele uneori majore( oare și productive?) dintre cei mulți și cei puțini. Dar mă gândesc că inechitatea poate constitui și în cazul nostru un motor al evoluției. Cei mulți vor căuta să acceadă acolo sus, printre astrele arzânde, prin mai multă muncă. Și ăsta este marele câștig al "Agoniei". Că prin niște judecăți de valoare emise de cei puțini, cei mulți pot spera la o fărâmă de nemurire artistică...Asta numai când judecata de valoare poartă girul respectării deontologiei postului de editor, pe care ți l-ai asumat, chiar dacă o faci printr-un voluntariat demn de toată lauda și stima! Vreau să îți destăinui ceva. Am făcut acum 2-3 săptămâni un comentariu la o proză de "Atelier". Nu mai răscolesc acum timpul cu nume și date... Textul avea o valoare literară deosebită, după umila mea pricepere. Am argumentat conținutul lui epic valoros prin desprinderea din text a unor pasaje deosebit de sensibile. Eu nu fac aprecieri critice, mai ales când este vorba de "Atelier", fără să mă bazez pe realitatea de netăgăduit a unei scrieri. Textul avea tot ce îi trebuie: diacritice, un scris echilibrat, matur, imagini poetice deosebite, ținând cont că era o proză. Se numea "Umbra". Comentariul meu începea cu sintagma, care poate din start a deranjat: "Este nedrept, d-lor editori...!". Comentariul a apărut în acea seară pe palierul meu de comentarii, dar a doua zi au dispărut, atât comentariul, cât și textul de la "Atelier" și de atunci nu am mai auzit nimic de fata, care scrisese acel text. Îmi scapă acum numele ei, dar nu mai are nicio importanță! Am trimis, indignat - cât de indignat poți fi virtual ! - dar în niște termeni politicoși un mail către editor, în care am cerut să se facă dreptate acelui text. Să se facă abstracție de comentariul meu. Nu el era important, ci reabilitarea unui debutant, care poate că așteaptă întotdeauna cu emoție prima lui confirmare. Nu am primit niciun răspuns de la nimeni. Și totuși, nu sunt supărat. Și știi de ce? Fiindcă am învățat că trebuie să treci peste toate în viață cu detașare, cu un zâmbet, fie el și palid, uneori cu resemnare, și să încerci să o iei mereu de la capăt cu mai multă înverșunare și dorință de a demonstra că ceea ce ești, ceea ce reprezinți pentru tine și pentru lume, nu îți poate lua nimeni! Și Liviu Ioan-Mureșan, căci de la textul lui ai purces tu, o poate face. Are argumentele literare care să-l ajute să treacă peste o supărare pasageră...Și ai dreptate, vorbele noastre trebuie trecute prin filtre de îngăduință de cei pe care poate i-am supărat. Toți vrem ca "Agonia" să rămână o cetate a Poeziei și Prozei de calitate! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  pareri	Anghel Pop [05.Dec.08 17:26]
Te citez: ~Primul ține de proba pe care trebuie s-o treacă un novice pentru a intra într-o gașcă, pentru a deveni membru. Încercările sunt de obicei stupide, meschine și umilitoare.~ Exact asta ai facut si dumneata, dupa ce te-ai prins ca e greu sa faci pe lupul singuratic intr-o comunitate metamorfica si in continua prefacere precum cea agonica. Ti-ai facut prieteni de pe site, ai vorbit cu ei pe mess, ai inceput sa le aperi orice text, chiar daca era slabut, cu argumente califrangelistice, si te luai necavalereste de cei care aveau curajul sa-i critice (cum ai facut cu Alexandra Bogdan). Pe mess aflai informatii despre oponentii tai, pe care le foloseai contra lor. Asa ai devenit vedeta care esti acum. De ce te plangi atunci? ~Dar ce-ar putea să spună? Că vor să stea cât mai departe de ferma care le-a imprimat cu fierul roșu o marcă pe cur?~ Exagerezi, ca de obicei. Ma mira ca filosofia nu te-a invatat ca exagerarea e un pacat de moarte contra spiritului. Cine se simte pe aici stigmatizat cu eticheta de agonic? Cine se simte marcat pe viata, traumatizat, inrolat cu forta in armata de sclavi (citez: ~imprimati cu fierul rosu pe cur~) a Agoniei? Sa ridice doua degete, sa vedem. Poate te simti tu bagat cu forta in ferma agonica? Iar aberezi despre FERME (aluzie la textul tau FERMA, unde Ferma e o crescatorie de mici sclavi), tendinte dictatoriale, profetii de inchizitii, etc. in stilul paranoic binecunoscut. ~Indiferent de motiv, a veni pe un asemenea text cu un comentariu ca al domnului Moga, la ora 23.07, când autorul nu mai poate posta nimic în replică până la apariția unui editor, cel mai adesea dimineață, este un gest laș. Șacalesc.~ Fiecare poate posta CAND vrea, la orice ora vrea. Moga si-a postat comentariul, Ioan putea sa raspunda mai incolo. De ce ar fi trebuit sa se gandeasca Moga la raspunsul lui Ioan? Pun pariu ca nici nu stia ca Ioan nu are nivel. Nu ai de unde sa cunosti nivelul celuilalt. Si de ce trebuia sa raspunda pe loc Ioan? Putea sa raspunda pe loc, si sa astepte sa-i fie aprobat comentariul, sau sa raspunda dimineata. Caseta de comentarii nu e mess, nici chat. Pentru asta exista Chat pe Agonia. Dar tu ai prins ocazia ca sa-i platesti polite lui Moga. Si pentru o nimica toata il faci ~SACAL~. Asta e atac la persoana. Dar nu e prima oara cand o faci. ~nu îmi pot reprima observațiile făcute în treacăt, asupra diverselor gudurări ale d-lui Moga pe lângă textele Mădălinei Nica, sau ale altor potenți. Potentați.~ Cum sa-ti explic tie. Toti editorii scriu bine. Ca de asta au ajuns editori. Ca ne place, ca nu, asta e realitatea. Trebuie sa o recunosc si eu, oricat as fi de orgolios si de invidios. Putem sa-i criticam pe text, putem sa-i comentam favorabil. Dar daca apreciezi un text bun al unui editor, asta nu inseamna ca te ~guduri~. Pur si simplu e o recunoastere a valorii. ~Acolo unde sesizez un raport de forțe disproporționat, intervin cu gura mea „rea”, pentru reechilibrarea situației. ~ Te-ai gandit vreodata ca poate exact asta face si Moga, pentru ca i-ai pus ~calusul in gura~ Alexandrei Bogdan? La un moment dat taiai si spanzurai pe aici. Aparai texte groaznice, pentru ca erau ale prietenilor tai de mess, si atacai texte bune, pentru ca erau ale celor care indraznisera sa ii critice pe prietenii tai de mess. Erai subiectiv, si poate Moga a simtit nevoia sa te mai tempereze. Si? Ce-i cu asta? Asa se intampla mereu pe aici. Si eu am fost temperat. Si Moga a fost. ~Gestul de asasin care se știe protejat al lui Moga merita, poate, o simplă corecție printr-un com usturător~ Moga este pentru tine ~sacal~ si ~asasin~. Exagerezi, exagerezi, exagerezi. Si toata lumea vede asta. Problema ta este ca te iei de persoana si nu de texte. Pentru tine Agonia este un camp de lupta, si imi pare ca nu poti functiona fara ~inamici~. Intr-un anume fel, te stimuleaza sa scrii si sa evoluezi literar, si cred ca de asta provoci mereu scandaluri. Sau e o nevoie narcisica de a fi mereu in centrul atentiei, cum se poate vedea si in poeziile in care-ti omori copilul sau iubita, sau eseurile in care profetesti apocaliptic ca vine peste noi ~inchizitia ortodoxa~, asa cum se teme proasta ca va cadea drobul de sare? Toata polemica de mai sus e crescuta pe un mare fas. Parerea mea este tu genul ~vezi enorm si simti monstruos~, ca un personaj de Caragiale. Mie nu-mi place felul in care tot tulburi apele pe aici, nu-mi place faptul ca esti extrem de subiectiv si influentabil. Cred ca ti-ai ratat secolul, daca te nasteai cu macar un veac in urma mai puteai fi un haiduc, un justitiar. Cred ca simtul exacerbat al justitiei iti joaca feste. Dar lumea e nedreapta, si asa va fi pana la sfarsitul ei. Nu vei putea trece cu capul prin zid. Nu vei putea urni pamantul. Poti doar sa schimbi cate ceva, si asta daca esti tu insuti corect. Daca te-as fi simtit de la inceput ca esti obiectiv, as fi fost de partea ta. Dar subiectivismul tau e iritant de-a dreptul. Sfatul meu dezinteresat: agita-te mai putin. Nu mai pune la suflet toate. Cand simti ca iar umfli proportiile, respira adanc, pune-ti muzica spa, aseaza-te in lotus si mediteaza la un koan zen. Pune problemele astea care ti se par groaznice in fata infinitului si a vidului. Si vei pricepe ca sunt un mare fas. Cum zic japonezii: ~poti sa te zbati oricat daca esti legat de un copac, nu vei zgaltai stelele~. Si fiecare e legat de copacul lui. P.S. Scuze pentru lipsa diacriticelor si a ghilimelelor, am folosit un computer strain, cu o tastatura bizara.
=  Victor, eu nu...	Emil Iliescu [05.Dec.08 17:55]
Victor, eu nu polemizez cu nimeni, niciodată, chiar dacă poate uneori am dreptate. Și știi de ce? Fiindcă, atunci când am postat pe site primele mele poezii și au fost exilate la "Atelier", am înțeles din gestul editorilor că ceea ce eu credeam că este piatră prețioasă, era de fapt material în stare brută, care avea nevoie de migală în șlefuirea cuvântul dăruit cititorilor. Nu știu care sunt ierarhiile acestui site și nici nu mă interesează afinitățile elective dintre unul sau altul. Dar nu pot să nu fiu de acord cu tine și să nu remarc câteodată discrepanța neproductivă și nejustificată dintre cei mulți și cei puțini... Dar eu cred că inechitatea, în acest caz, nu poate fi decât productivă, și poate până la urmă să constituie un motor al evoluției. Cei mulți vor încerca să acceadă și ei la astrele arzânde și vor trebui să muncească mai mult. Atâta timp cât judecățile de valoare asupra unor texte sunt pertinente și viabile, editorul își merită pe deplin stima și prețuirea pentru o activitate voluntară și deloc ușoară. Dar...Vezi, tu, Victor, întotdeauna în viață un "dar" înseamnă mai mult decât un "și"... Am să-ți destăinui ceva. Acum 2-3 săptămâni am publicat un comentariu asupra unui text de la "Atelier". Un text deosebit de sensibil și pe care l-am apreciat - "Umbra". Eu, mai ales când fac aprecieri critice la "Atelier", mă bazez pe realitatea imediată a textului. Am demonstrat prin secvențe desprinse din text că proza avea tot ce-i trebuie pentru a fi remarcată: respectarea ortografiei, diacritice, maturitate în exprimare, echilibru și lirism al imaginilor poetice. Comentariul meu care începea cu "E nedrept, domnilor editori!" a apărut în acea seară pe palierul meu de comentarii, dar a doua zi, atât comentariul, cât și textul au dispărut de pe site. De atunci n-am mai auzit nimic de fata care scrisese acel text și care poate așteptase cu nerăbdare o posibilă confirmare a talentului ei. Am trimis indignat - cât de indignat poți fi virtual ! - un mail la editor. În termeni politicoși am rugat să se acorde textului aprecierea cuvenită și să se facă abstracție de comentariul meu. Nu el era important, ci textul acela, după umila mea pricepere, valoros. N-am primit niciun un răspuns. Și nu m-am supărat! Și știi de ce? Fiindcă știu că în viață uneori trebuie să treci peste astfel de mici nedreptăți cu resemnare, cu un zâmbet palid, cu detașarea care să-ți confirme că ceea ce ești, ceea ce reprezinți pentru tine și lume, nu îți poate lua nimeni! Liviu Ioan-Mureșan, căci de la textul lui ai purces și tu, are toate atuurile literare pentru a dovedi asta! Și vorba ta, cu toții vrem ca "Agonia" să rămână o cetate a Poeziei și Prozei de calitate! În speranța că nu am supărat pe nimeni cu niște aprecieri personale și pe care mi le asum, Cu prietenie, Emil Iliescu
=  mmmm și hmmm, ca să mă exprim așa	Dana Banu [05.Dec.08 18:09]
no, dragu' babei, să îți spun și eu părerea mea deși nu știu câtă nevoie ai de ea: eseu nu mi se pare a fi, mai mult o personală enervată, țuguiată și cam lată, un jurnal al tău...cred că îți consumi timpul degeaba scriind despre o lume virtuală, e inutil, mai bine scriai un haiku pe tema asta că mi-au obosit ochii citind, iei prea în serios chestiile astea...până la urmă ce e agonia? un site literar și atât, oamenii scriu, postează, aberează(sau nu), comentează cred că Laurențiu are dreptate, nu poți vorbi în "eseuri" cu atâta ușurătate despre niște oameni pe care nu îi cunoști decât din câteva commenturi răzlețe sau din 2 sau 3 poezele cred că și Anghel are drepte, în ce-l privește pe alexandru moga ai lovit sub centură, nu mi se pare ok de ce îți bați capul cu o lume care se schimbă de la un moment la altul? nu de puține ori găsești aici doar imagini tulburi, umbre, biografii romanțate, nu de puține ori sunt doar poze,Victore, care se schimbă de la o zi la alta încercând să ascundă adevărata imagine a unor autori care nici măcar ei, nu generalizez, știi că nu am obiceiul ăsta, nu se iau în serios și deci nici nu pot să impună sunt mulți cei care efectiv își bagă picioarele în saitul ăsta, îl înjură pe unde apucă deși s-au format aici dar continuă să posteze ca să fie citiți, își asigură accesul la publicul cititor apoi pleacă plini de aere, cu nasul pe sus, pentru ca să revină mai apoi sub tot felul de pseudonime, cel mai mult mă enervează cei care n-au curajul să te înjure cu numele lor real, clonagii de 2 bani, lașii, ăștia te înjură doar dacă își trag un ciorap pe cap, în real sunt cei care se ascund după fustele muierilor sau sunt tipele care stau pitite sub capacul oalei din bucătărie cu moațe în cap iar aici își creează imaginea unor principese suave, eterate, flambate(na, că am început și eu să mă agit ca și tine, măăăăi, se ia, nu mai stau mult pe aici:)) e o lume întoarsă pe dos, cu valori anapoda, o lume de fum în care te poți pierde mai repede decât ți-ai spune numele cu voce tare în fine, fauna e mare, știi și tu, las-o să trăiască, oricum trăiește cu sau fără noi dă-o încolo de agitație agonistică inutilă, Victor, nu te cunosc(nu te am pe lista de mess, nu am discutat never cu tine în particoler, asta ca să fie clar pt toată lumea) dar cred că ești un om serios care nu vorbește doar ca să se afle în treabă, sunt destui care să se ocupe de agonia și de organizarea ei, lasă-i să se descurce, tu poți să scrii bine și adevărat, părerea mea, îți pierzi vremea cu chestiuțe șotronarde, hmmm, păcat, mare păcat, mi-e o ciudă de și mor când văd cum zburătăcești în loc să scrii serios da, mai bine scrie literatură să mai citesc și eu, cititorul tău nerăbdător, câte ceva pe la tine prin pagină asta-i toate bune, salut PS: și ca să închei într-o notă personală-socializantă(că doar din cauza asta mă suportă și mă place-ca să fiu modestă:))- lumea pe aici:D), îi doresc un Moș Nicolae plin de daruri lui Cozmin al tău, salutări de la elian uau, cââât am scriiiis, hai că asta-i ceva boală, e clar, nu mai stau pe aici, fug că mă prinde Moș Nicolae la gard povestind cu vecinii și cu ghetuțele nelustruite
=  Asa e	Liviu-Ioan Muresan [05.Dec.08 18:23]
Dana,lumea e in schimbare. Aici si oriunde. Dar unii se incapatineaza sa fie aici. Da valoare si nonvaloare putem discuta. Dar Victor s-a implicat aici. Nu si-a propus sa scrie aici cel mai bun text. Nu a facut-o. Dar s-a exprimat. Cred ca e de ajuns.
=  Liviu-Ioan,	Dana Banu [05.Dec.08 18:40]
felicitări pentru nivel, desigur că a fost îndeajuns...pentru tine, pentru mine nu e îndeajuns, nu prea văd valoarea literară a textului, sincer acum, suntem pe un site literar... oricum, mi-am spus și eu părerea, n-am dat cu parul PS: da' lui Laurențiu și lui Anghel de ce nu le spui nimic?:)) o seară bună și încă o dată felicitări pentru nivel(nu ți-o spun ironic, ți-o spun cât se poate de serios)
=  Dana	Liviu-Ioan Muresan [05.Dec.08 19:10]
Eu nu ma adesez neaparat persoanelor. De subtilitati privind nivelul minim m-am saturat. Nu ma adresez lor pentru ca nu mi se adreseaza.
=  Liviu, te rog...	Victor Potra [05.Dec.08 19:40]
... remarcă că Dana Banu a vorbit ca un om cu o deschidere largă, chiar dacă are multe nuanțări de făcut. Am să revin la noapte, pentru a răspunde tuturor comentariilor. Până atunci, încearcă te rog să afli cine sunt cei cu care poți intra în dialog și cei cu care intri în arenă... :) Ne scriem mai târziu, Cu mulțumiri tuturor... V.
=  Victore	Liviu-Ioan Muresan [05.Dec.08 19:47]
Intru cu oricine in dialog. Si in arena. Nu e o lupta aici. Doar daca se vrea. Sint un pasnic, dar tin la principii. Si datoria nu o scad niciodata.
=  caractere si cratere obrazoase	mardale stefan [06.Dec.08 10:52]
"Revenon a no buton". Bineinteles ca Victor exagereaza si cred ca ar fi trebuit sa treaca scrierea la personale. Nu cred ca se ia de oameni ci de comportamentul lor. La un pahar am discutat cu mai multi agonisti care spuneau cam aceleasi lucruri. Pe site vad ca spun altceva. Vreau sa dau un exemplu: am postat o poezie care era copy paste dupa lista textelor recomandate. A fost trecuta la atelier. Dupa ce intr-un comentariu am spus cum am "Marius Mogat-o", copy paste-ul a fost trecut la pagina de autor. Eu numesc asta mojicie. Timpul le va descoperi pe toate. Site-ul asta este o expresie vie a confuziei ce bantuie prin Romania pe toate planurile. Sa speram ca lucrurile se vor limpezi.Cred ca o noua generatie se va amuza la multe bazaconii de pe acest site si sper ca va invata ceva din cele ce se petrec acum p'aci.
=  sărind coarda pe agonia	Victor Potra [07.Dec.08 16:45]
Liviu, Paul a făcut ceea ce a considerat că este corect. Nu am de partea mea decât niște principii, și am constatat din propria-mi evoluție pe agonia că Paul este consistent cu propriile sale principii, indiferent de posibila latură emoțională pe care o avem cu toții. Ștefan Mardale, precum am spus și în altă parte: numai un nebun așteaptă întâmplarea unui dezastru pentru a reacționa. De aceea există textele avertisment. Lumea văzută de Orwell în 1984 nu s-a concretizat. Abia astăzi, privind în urmă, ne dăm seama cât de aproape am fost. Ion Laurențiu, un sfat foarte bun. Exact asta am făcut :) Figurile de stil în relaționarea cu ceilalți îmi sunt proprii. Am fost surprins când am constatat că pe agonia nu se practică așa ceva. Oamenii se iau aici foarte în serios. Este o scăpare care trebuie corectată! :)) Singurul lucru impardonabil ar fi lipsa de stil sau de umor. O cerință grea, mă strădui… :) Emil, precum spuneam și eu, acest site aste gândit ca o democrație ateniană, ceea ce în principiu este benefic pentru o comunitate care are ca obiectiv transfigurarea culturală. Motivele le-ai expus tu, nu mai revin. Ceea ce mă interesa pe mine erau derapajele. Normale, în condițiile concrete ale impasului dat de identitatea pe internet, pe care l-am expus. Derapaje care nu pot fi corectate organizațional ci punctual, prin intervenții „chirurgicale”. Sesizam doar că încă sunt puțini cei care intervin, ca „avocați ai poporului”, pentru o cauză care li se pare dreaptă. Nu contează că uneori îmbrățișăm cauze greșite sau discutabile. Important e să bată cineva la ușa „celor de sus”, cu o vorbă a „celor de jos”. Nici o comunitate nu poate funcționa în lipsa dialogului, se osifică în ierarhii…
=  continuăm cu un șotron agonic	Victor Potra [07.Dec.08 17:07]
no, fata moșului, hai să-ți răspund și eu deși nu știu câtă nevoie ai tu de răspunsul ăsta… :) Mai că-mi vine să-ți zic iar Dănutzo, de plăcerea de a te auzi iar mârâind la mine… Hmm, păi cam da. E cam personală, dar are ipoteze și ceva argumentație, whatever… Sub centură i-am dat, adevărat, că de-acolo își scoate comurile, și e street fight, nu pension. Mă bucur că le-ai luat apărarea de le-au mers fulgii, clonagii de 2 bani e o expresie pentru care sunt invidios, jos pălăria. Mai sunt și alții care nu mă cunosc, nici de pe mess, nici altfel, dar cu care am găsit afinități importante aici. Deci nu e în totalitate o lume de fum. Dar da, mult prea multă energie consumată, și nu mai am timp. Ai găsit găleata potrivită cu apă rece de turnat în cap. Acum trebuie doar să am bunul simț să închei ce am început, după care o să-mi scriu pe oglindă, cu ruj (sau marker dacă avem probleme cu conotațiile) „elian said stop” PS. Cozmin says cheers, too.
=  .	Laurențiu Ion [07.Dec.08 17:14]
corectează te rog numele lui noemi, că mă cam sâcâie lipsa lui t :))
=  1,2,3, Anghele, ieși de după pom!	Victor Potra [07.Dec.08 17:33]
Anghel dragă, pe mine nu mă deranjează nimic la tine, cu excepția acelui „dumneata”, pe care îl folosești când mi-e lumea mai dragă și-mi vine să te iau la joacă… :) Știi, sunt o grămadă de oameni pe agonia care știu extrem de bine că presupusa mea camarilă e o glumă simpatică. Dar m-a vindecat Dana Banu de asemenea controverse, așa că îți răspund cu toată bunătatea care ți-o pot aloca acum: când te dai pe după pom, nu lăsa nimic afară, că te văd! Ioana Bogdan îmi aduce aminte de o altă fată față de care m-am comportat necavalerește, dar îmi scapă acum numele… Parcă era studentă la psihologie… Whatever, nu mai contează Nu am cum să te conving, pentru că e vorba de intenționalitate și de succesiune a anumitor evenimente, deci ar trebui să mă crezi pe cuvânt (ce oroare !!!). Pe Liviu nu-l cunosc deloc. Cu domnul Gorun am început să corespondez, și chiar să mă întâlnesc, după episodul cu Ioana Bogdan. Care pe de altă parte are rara bucurie de a fi inspirat un personaj literar al unei scrieri comice reușite (zic eu). În definitiv n-a pățit nimic decât că a râs toată lumea cu lacrimi :)) Mai sunt și alții cu care am intrat în legătură DUPÃ ce ne-am plăcut pe site. Pe de altă parte eu nu am timp să stau pe mess. Sunt iarăși destui care știu asta. Nu am talent nici la intrigi, și ceea ce reușesc să generez, chiar și din partea prietenii mei, sunt observațiile corective. Hai să-ți mai explic o dată situația cu Moga, în variantă literară. Vine de pe moșie plăieșul Liviu, pe la conac, și strigă din poartă: „Boieri, dumneavoastră, nu-i dreptate pe moșie!” Și iese vătaful Moga, și harșt, o biciușcă pe față De la mine așa s-a văzut, alte explicații nu mai am să-ți ofer. Cu drag, V.
=  Plaiesul de pe mosie	Liviu-Ioan Muresan [07.Dec.08 18:05]
E o comparatie care mi-a placut, Victor. Eu nu vad de ce ar trebui neaparat sa ne cunoastem. In naivitatea mea chiar credeam ca fiind o lume virtuala, se aplica regulile virtuale stabilite. E bine sa se stabileasca relatii de prietenie, dar nu e bine ca acestea sa influenteze obiectivitatea in travaliul acesta al creatiei. Eu, din principiu, sint prieten cu toti, apriori. Si nici nu o sa tin cont in relatia ulterioara de anumite sicane. E felul meu de a fi, uit lucrurile rele chiar inainte de a se produce:) Nadajduiesc ca nu am stricat prin acea scriere prietenii. Chiar cred ca a fost benefica si poate clarifica multe lucruri. Cu prietenie, LIM.
=  Ultimele bucățele de puzzle	Victor Potra [08.Dec.08 01:06]
În primul rând o erată. Era vorba, evident, de Alexandra Bogdan. Cu scuzele de rigoare. Emil, am uitat să-ți precizez ceva. Din câte te cunosc eu pe tine, nu cred că ar șterge nimeni un text, suficient de bun încât să determine aprecierea ta. Și nu rimează deloc cu modul lax în care este gestionată agonia. Eu cred că am călcat pe mulți pe nervi, mult mai grav, dar am fost tratat corect. Cel mai probabil, autoarea, descurajată, și-a șters textul și și-a luat câmpii. Ceea ce este o pierdere. Nu doar pentru agonia. Poate un om care ar fi putut să ajungă să scrie, a renunțat prematur. Este motivul pentru care mă agit din când în când. Mai ales când văd comportamente de parcă gloria ar fi măsurată și nu ajunge pentru toți, hai să le-o dăm la os la boboci... Ștefan Mardale, din nou. Ștefan, când vrei să se audă în gălăgie, amplifici cât poți sonorul, nu? Da, poate e de "personale", o să mă gândesc să schimb încadrarea. Am citit și eu textul tău folosit ca exemplu, mda, punerea în pagina de autor cred că ține de dedesubturi care îmi scapă. (e vorba de "visam", nu?) Crezi că m-ai putea ajuta cu o listă a autorilor implicați? :)) Am văzut că scrii destul de rar comentarii, apreciez dubla ta prezență. Laurențiu, fie-ți "t"-ul binecuvântat! :)) Anghel, încă un exemplu relevant, poate... M-am întâlnit cu Cornel Ștefan Ghica, am scris un jam împreună, am fost împreună și la cenaclu. După aceea nu ne-am mai comentat decât foarte rar, deși ne citim. Din decență! Mă acuzi de un lucru nașpa, dă un exemplu concret: zi un nume și un text, sau taci din gură pe tema asta, te rog... (la Gorun ți-am răspuns deja privind succesiunea evenimentelor...) Liviu, aș vrea doar să reții un lucru: nu datorezi nimic decât ție, și scrierilor tale, spor la treabă în continuare.
=  ...	Anghel Pop [08.Dec.08 13:20]
Da, Victore, explică-ne de unde ȘTII tu cu atâta siguranță că Moga e Zabet.
=  Chiar mă admir uneori... :))	Victor Potra [08.Dec.08 15:08]
Dragă Anghel, uneori îmi vine să mă pup de băiat deștept ce mă aflu... Ce bine că ți-am scris la "Moș Crăciun..." înainte, în starea zen... Acu, dragu' neichii, dacă întrebași, uite că vine: 1. Nu știu cu siguranță, d'aia păstrez dubitativul în exprimare, în locul unor afirmații definitive. Oricum nu pot demonstra nimic. 2. Zău că nu mă interesează de fapt problema, decât în măsura în care mi se pare o lașitate să nu-ți asumi cuvintele și faptele. Eu am fost la cenaclu, și am fost în stare să dau mâna și cu Mihuț, și cu Paul Bogdan, și cu Nică Mădălina - ca să vorbesc doar de cei pe care i-am călcat pe bătături. Agresivitatea combinată cu lașitate este însă o combinație care mă dezgustă. Asta în ce privește motivația mea. 3. Am această informație, repet, neverificată, de la cel puțin cinci persoane. Cum naiba aș putea să-ți spun numele lor pe un site public? Hai că asta nu mai trebuie s-o explic, că e evidentă... :)) 4. Încă o dată te rog să faci diferența între conversațiile și socializarea normală pe mess (by the way, eu prefer telefonul), care la mine e episodică, din cauza lipsei de timp, și presupusa conspirație pe care o vezi în jurul meu... :)) Ce dracu' să-ți mai zic Anghele, eu sunt un om deschis, și cred că am ajuns și cam singuratic. Chiar îmi place să fiu pe cont propriu - nu doar pe agonia - mă mobilizează. Sunt extrem de vizibil și transparent, și dacă dorești să afli mai multe, repet invitația pe care ți-am mai făcut-o: hai la o bere! Nu am nici o reținere să mă văd față-n față cu un om inteligent. Să trăiești, V.
=  *)	Manolescu Gorun [15.Dec.08 16:50]
Hai că vorbim discuții. Agonia, e Agonia (ca și alte sit-uri de același gen). Cine are chef să fie pe aici, n-are decȃt. Invers, e la fel. Singurul lucru care mi s-a părut util, dintre toate cele spuse, se referă la faptul că cine a profitat de sit pentru a promova textele proprii, ȋn măsura ȋn care, din diverse motive, nu mai este mulțumit, pleacă prin alte părți ca să ȋnjure de pe acolo, de la distanță. Asta este, după umila mea părere, ȋn neregulă (ca să mă exprim eufemistic). Iar ifosele celor care au profitat de Agonia ca să devină „consacrați” după ce au reușit să publice unu sau cȃteva biete volumașe tipărite iar apoi „privesc ȋnapoi”, nu cu „mȃnie” ci cu supra-decompensarea unui fel de auto-frustrări pe care nu vor să și-o recunoască, mi se pare ceva patologic. Agonia este, deocamdată, pur și simplu un „atelier”; ȋn care ar trebui să accepți să te poți auto-evalua ȋn mod lucid. Și, eventual, să publici fragmente din ceva care, ulterior, ar putea deveni o carte. Că, ȋn viitor, internetul (și sit-urile literare sau, mai bine zis, culturale ȋn sens larg) vor ȋnlocui complet (sau nu) cartea tipărită, este cu totul altceva. De fapt, astfel de sit-uri, cu regim clar de „revistă” au apărut cu duiumul. Și fiecare publicație tipărită care se respectă posedă, la ora actuală și un sit. Dar interactivitatea rapidă oferită de cele gen Agonia și care este o facilitate ce ȋnainte n-a existat, nu va putea fi realizată de cele anterior menționate. Ȋn fond ce se ȋntȃmplă pe aici și prin alte locuri similare, nu sunt decȃt biete furtunele ȋn păhărele de apică. Ȋn care, dacă ȋți place să te bălăcești și consideri că este util, bine; dacă nu, nu. Mare e grădina lui Dumnezeu. Și suntem, cu toții, ȋn ea. Mai mult. Ne și pieptănăm, cu sȃrg, pe chelii; tot așa, „cu părul ȋntr-o parte” cum zicea unul de-l chema Ionesc(o). Asta ca să sfȃșesc „optimistic”. Victore, ȋn discuțiile lungi care le-am avut ȋn particular, m-ai ȋntrebat, la un moment dat, dacă faptul că ne aflăm pe poziții diferite (din varii motive, dintre care unele mai importante, altele mai puțin), putem să ne acceptăm unul pe altul. Răspusul meu a fost și este DA. Cu aceeași prietenie care ți-o port, Gorun.
=  derizoriu versus minorat	Victor Potra [15.Dec.08 17:28]
Unii aleg să stea în fața scării blocului. Proeminenții găștii apar în fiecare seară cu povești sau bancuri noi. Au femei, au "respect", au pomenire și regret (în lipsă). Noi (inclusiv dumneavoastră, domnule Gorun), am ales să stăm pe agonia. Ãi mai breji vin cu poeme, cu eseuri, cu atitudini contra sau pro. Cei care mai sunt interesați, își fac rost și de parteneri/e :)) Aici chiar ar fi de scris un eseu despre metoda de înmulțire la intelectuali :)) Pentru mulți e o tragedie rejectarea din gașcă, eventual se duc la scara vecină. Dar a alege să stai, reprezintă acceptul, aderența la o micro comunitate. Evident că nu este preocuparea care îți poate aduce nemurirea - prezența pe Agonia. Dar nici nu este condamnată la derizoriu. Poate doar la minorat. Dar asta e o condiție atât de larg răspândită... :) Sper să ne revedem curând, să ne retestăm toleranța la diferențe :)) Victor
=  .	Petru Teodor [16.Dec.08 16:33]
Pentru ce scriem poezie? Pentru "nemurirea artistică"? Ce este aceea? Poezia este un supernatant, nu o cale de afirmare a valorii unui poet. Poezia există și fără poeți - într-un cer de august, o noapte de vară, dimineața unei ierni , sunetul fulgilor care sfâșie aerul, valul absorbit de un mal etc. (exemple nenumărate). Putem să le percepem sau nu, asta ține de sensibilitatea personală, deși nu este nevoie de o ființă care să le simtă și să le aprecieze. Ele - frumusețile diverse ale naturii - pot exista și fără noi. Cine crede că acestea există doar prin sau pentru simțurile noastre este un mare orgolios. Existența per ansamblu este cea care dă valoare unei ființe. Dar in "ochii" cui? (asta da întrebare - dacă omul ar dispărea de pe suprafața pământului - ce specii îi vor simți lipsa și cine îi va citi cu nostalgie zbaterile lui poetice - :)) - deja îmi imaginez câinii și maimuțele înscrise la coadă) Din acest punct de vedere cred că poezia este încercarea noastră, poate artificială, poate nu, de-a fi asemeni naturii - de a crea o frumusețe irepetabilă. O desprindere-evadare din artificialul și banalul vieții de zi-cu-zi. Dar, asemeni frumuseții (indiferent de forma ei) - extrem de perisabilă. Cât despre acest text, s-au spus destule de către alții (Manolescu Gorun, Dana Banu etc.). Evident un text personal, nu eseu. Cu respect, PT. PS.: Felicitări LIM!
=  gânduri limpezi, Petru Teodor	Victor Potra [17.Dec.08 16:38]
Petru Teodor, mulțumesc pentru semn și pentru deschiderile înspre fenomenul interdependenței dintre stimul, creație, creator și receptor. Desigur că este o discuție mult mai amplă, dar gândurile tale sunt limpezi și binevenite. Precum vezi, am trecut textul la personale. Să auzim de bine :) V.