| = lighioană mică | George Asztalos [29.Nov.08 12:39] |
| se pare că inevitabil consumul trebuie plătit. la fel ca taxele alegerile sau moartea...:)chestii care cresc la loc ca să consumăm și mai mult. și să plătim ca popa evident...:) un poem hotărît să nemurească serios-luminos și cu grație. acuma în loc de filet unde se strînge șurubul nu era mai bun un întrerupător de urgență? ști oricum toate se termină în haiu' lumii și supersonic acolo, la Urgență...:) | |
| = i. | ioana negoescu [30.Nov.08 11:31] |
| Da, George, toate se termină în haiu lumi, acum știu... Am căutat și eu un întrerupător dar nu am găsit. m-am gândit că există totuși un mecanism simplu de produs întunericul. îți mulțumesc mult pentru aprecieri. te mai aștept cu drag. | |
| = iarna ninge doar peste trupuri | Roman Anamaria [30.Nov.08 21:42] |
| Cu atâtea îndoieli în sufletu-ți curat, este evident că "în fiecare zi e toamnă"... Îmi place cum ai așezat în pagină aceste cuvinte... cam așa cum așezi florile în ierbar. Și ar mai fi ceva, Ioana... sufletele zboară așa cum crezi tu... iarna ninge doar peste trupuri. Eu sunt convinsă că e așa... altfel ar fi prea trist... am citit cu multă plăcere, anamaria | |
| = O mazgalitura gaunoasa. | Tudorel Glaman [03.Dec.08 22:54] |
| Ne agatam de o gogoritza, gen "moartea creste la loc" si incepem sa brodam pe dansa niste cevauri si gata scriitura. Iar retzeta asta o vad aplicata la 90 la suta din textele rasfoite aici. | |
| = i. | ioana negoescu [06.Dec.08 12:56] |
| Anamaria, îți mulțumesc pentru aprecieri. mă bucur că-ți place. Tudorel dragă, eu nu mă agăț de nimic, nu brodez nimic, dar dacă eu simt că și moartea crește la loc scriu aici în jurnalul de lighioană unde poți să citești sau nu. alegerea îți aparține. și eu am încercat să te citesc. numai bine. | |
| = un stil litotic | Dolcu Emilia [08.Dec.08 15:09] |
| Normalitatea si delectarea in normalitate sunt surprinse cu simplitate : « succesiune pe care am ajuns s-o consider suficientă pentru siguranța mea. » sau « eu aveam toate aceste clipe pline prelungite mult în liniște.» Un stil facut numai din atenuari, un stil litotic, care face sa para si mai enorma enormitatea mortii care creste la loc, si cat se poate de complex acel mecanism « extrem de simplu », dar a carui lipsa echivaleaza cu o mutatie : «de atunci sunt mai atentă mai puțin nevinovată. număr în gând. știu. ». | |
| = O sugestie | Szekely Silviu [17.Dec.08 17:04] |
| Interesant cum avem impresia ca putem vorbi sau specula in chip liric asupra unor fenomene absolut exterioare noua in esenta lor. Peste tot exista muribunzi, e drept, pe care ajungem sa-i numaram in gand sau insirand cuvinte. Poate e momentul sa consideram ca moartea e ceva deja epuizat. Propun tacerea in schimb sau sinuciderea. | |
| = Așa este. | emilia gunea [25.Dec.08 07:04] |
| Da, și moartea crește la loc, toate cresc la loc dar niciodată la fel cum a fost înainte.....de aceea zilele și nopțile nu se mai succed în același fel după ce îți dai seam de asta. Frumos. | |
| = i. | ioana negoescu [25.Dec.08 12:29] |
| Emilia Dolcu, îți mulțumesc mult pentru aplecarea asupra textului meu. un ochi avizat e mereu bine venit. Sărbători fericite! Silviu, accept propunerea cu tăcerea. despre sinucidere...mult timp am crezut că e o poartă legitimă, dar acum nu mai cred în legitimatea ei. e Crăciunul. ceva se naște și renaște în noi toți...mulțumesc. Emilia Gunea, văd că ți-ai dat seama...mulțumesc și-ți doresc un Crăciun fericit! | |