| = printesa de matase | Dana Stefan [28.Nov.08 16:56] |
| desi eu stiu cum arata o printesa, printesa ta pare a se odihni din aripi pe un deget de-al tau.. atat pare de mica. e atat de delicata si fina incat uite, numai soapta e de ea. si tu vei tine seama de soaptele ei, pentru ca va fi odata si odata de-adevaratelea, printesa care va griji de tine. Linea | |
| = "Apa asta e făcută și din lacrimile mele" | Maria-Gabriela Dobrescu [28.Nov.08 18:15] |
| Călin, cred că prințesa are dreptate. Visele nu se prind în plasă de fluturi. Știi, de multe ori m-am gândit că e mai bine să împărtășim tainele noastre doar apelor. Văd că tu ai făcut-o deja. Maria | |
| = Prințesa ta... | Emil Iliescu [28.Nov.08 18:23] |
| Prințesa ta, Călin, este făptura apelor. O iubită dorită, închipuită, dar întotdeauna atât de greu de atins! Căci tot ce este plămădit din apă scapă gândirii noastre. Ea apare și dispare ca mreana zvârlugă din unda răcoroasă, te atrage, pentru ca apoi să dispară înșelător, încât nu ști dacă a fost nălucă sau aievea. Ea știe toate tainele lumii: numele peșterilor, unde se pierde ecoul numelui ei, atunci când o strigi, vizuina ursului, în care îți apleci visele peste himera iernii, sperând ca primăvara următoare să le găsească rodind, pasul în buiestru al cailor, când își apleacă gâturile albe în apă, să-și ostoiască setea de drumurile, pe unde i-ai purtat în căutarea pașilor prințesei. O proză delicată, amăgitoare întru cuvânt, ca și visul, ca și dragostea... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = visul întâi | Roman Anamaria [29.Nov.08 00:33] |
| Visul întâi e greu de descifrat. De câte ori îl citesc, mai descopăr un lacăt zăvorât peste o taină. Dar dacă stă acolo, mai ales când spui singur poezii, înseamnă că ea îți știe gândurile... La început zâmbește, apoi tainele tale o apasă. Ca atunci când te rogi: la început simți o ușurare și apoi, dintr-o dată, îți amintești că ai uitat să-ți spui numele. De unde să știe Dumnezeu cui să-i împlinească rugămințile? o scriere care m-a emoționat profund,introducându-mă în lumea atât de îndrăgită a poveștilor... a iubirii... cu respect și prietenie, anamaria | |
| = 100 | Călin Sămărghițan [28.Nov.08 21:23] |
| Dana, eu nu știu ce magii știi tu să faci, și cum prinzi unele lucruri, dar eu, scriind, chiar stând pe deget, mică și cu aripile strânse mi-o închipuiam. Maria, apele astea m-au urmărit tot timpul, și văd că încă nu-mi dau pace. Mă refer la sensul psihologic al apei, care atunci când mi l-a relevat cineva, am cam strâmbat din nas, dar am spus c-așa o fi. Ei știu mai bine. Domnule Emil, interpretările cu care m-ați obișnuit la textele mele mi-au descoperit întotdeauna noi sensuri. Să știți că încă-mi amintesc de culorile acelui fotoliu de demult. Optimismul și seninătatea dumneavoastră sunt o flamură frumoasă. Sunt bucuros c-ați trecut, e textul meu 100 pe poezie.ro. E mult pentru unu' care scrie rar. (Întrebare pentru editori: de ce la mine, de la profil, nu se deschide prima pagină de poezii, ci mi-o arată tot pe a doua? Mulțumesc anticipat pentru un eventual răspuns.) | |
| = tot despre visul întâi | Călin Sămărghițan [29.Nov.08 02:23] |
| Anamaria, nu e neapărat un text de dragoste. Trebuie luat ca atare, e vis. Visul ei despre ...cutare. Cred. Ea e străină, și acum i se arată. Îi spune că ea este. Mai explicit încă nu pot să fiu, nici eu nu realizez prea bine ce e cu visul ăsta și de ce acum. Probabil visele se vor înțelege ca un întreg, odată cu desfășurarea lor. De emoția aceea transmisă, mă bucur. Doar atât își propune. Ioana, să înțeleg că nu ți-a plăcut. Nu mă supăr, dar spune-mi-o clar, trebuie să înțeleg ce anume nu merge, și de ce. | |
| = Prințesa din lacrimi și vise | Virginia Popescu [29.Nov.08 16:48] |
| Mi se pare mie sau prințesa de nisip s-a întrupat într-o făptură de apă, lacrimi și vise, un fel de naiadă alunecoasă și străvezie ca apa și ca visele? Îmi amintește de "Lostrița" lui Vasile Voiculescu. Într-adevăr, astfel de creaturi nu se pot prinde decât cu o plasă specială: cea pentru vise..... Un poem în proză care curge lin printre cuvinte, precum apa printre pietre...... | |
| = o să-ți spun clar ce anume merge... | ioana matei [01.Dec.08 01:42] |
| prin lumile noastre uitate...și de ce...pentru că moartea se imbracă foarte bine in aparente...de iubire, vis constient si poezie...asadar, "Călin: nu te du cu plasă de fluturi, când vrei să prinzi o cometă." | |