| = bre, nea gelu... | Elena Toma [05.May.06 18:51] |
| de fiecare dată, reușești să mă îmbeți...citindu-te:)) | |
| = Inevitabil amurg șovăitor | mariana fulger [05.May.06 19:40] |
| strigătele mării împingeau ziua în larg cerul ostenise și sta să strivească amurgul pe lîngă linia orizontului lumina se scurgea sub pămînt simțeam doar un curent ascuțit de aer ce mi se înfingea în piept o intimitate stranie îmi creștea în suflet respirație inegală cu iz de alge călătoream incognito prin visele tale ca și cum aș fi căutat secretul creării luminii într-un trup cu alcătuire asemănătoare mă pândea felina nesomnului această enervantă oboseală de la galben la roșul mocnit ce bazar de viață mi se așterne sub tălpi bețivi pașnici mirese vopsite strident mulțime de necunoscuți aromă de fructe exotice abia născuți începem să visăm că nu mai suntem lumina decantează în noi doar nuanțele convenabile inevitabil amurg șovăitor... Nu mi se pare suficient de bine finalizată. Nu-mi plac decorurile macabre. Poezia ta e frumoasă, nu perfectă. Concluzia e că amândoi mai avem de lucru. O seară plăcută. | |
| = un gand | Adina Batîr [05.May.06 23:01] |
| sunt cateva alaturari foarte reusite, avand in vedere contextul poetic si ajuta enorm la evidentierea anumitor trairi dincolo de perceptibil. de exemplu: "intimitate stranie", "respirație inegală", "oboseală / de la galben la roșul coclit". putreda existenta avem... oare vietile nu ne respira? | |
| = delfin | Nicoleta Iuhoș [07.May.06 02:05] |
| prima strofă e promițătoare, înălțătoare... "o intimitate stranie îmi creștea pe sub cămașă" imaginile create sunt de-a dreptul îmbătătoare. Mi-a plăcut tare mult versul "plec migrator prin visele tale" Ultima strofă îmi pare prea pesimistă. De ce ai ales să termini trist poezia? Cruntă realitate, până și lumina devine subiectivă... | |
| = bine zis! | Maria-Magdalena Jindiceanu [07.May.06 11:47] |
| lumina decantează asupra noastră doar nuanțele convenabile | |
| = Năframă | mariana fulger [08.May.06 13:05] |
| Ai eșuat undeva în larg, delfinule? Cine mă mai învață poezie? Vrei să te trag eu la mal? Îmi trebuie o năframă făurită de zâne la lumina lunii. Dacă nu ajungi la mal azi, la noapte vin și te pescuiesc, sub lună plină. O zi bună, dar e tristă fără poezia ta. Și parcă numai fără a ta? De ce să mă mai plâng? Mi-e tare dor de o anumită poezie, dar nu revine, deși a promis. Mă întorc acasă. Am de lucru - la năframă. O zi bună. | |