| = close your eyes and... | Traian Rotărescu [13.Nov.08 22:11] |
| Cristiana, vad ca spre sfarsit tu scoti iubirea de sub imperiul devenirii (Dincolo de lumea materială este alchimia unificată a devenirii) Oamenii insa n-o pot evita, devenirea; ei traiesc iubirea, lor li se intampla. In caz contrar, daca ar fi creata de fiecare data, ar fi ceva accidental, contingent. Ca frunzele care se scutura, fara consecinte. Deci, din nou, nu-si mai justifica perenitatea, atemporalul, eternul (același început și același sfârșit ca întotdeauna) Inceputul m-a atras prin discernamantul concis al plasticizarii manifestarilor spirituale (În cazul ăsta, relativul este însăși iluzia) Daca partea a doua continua la nivelul primei, ca tensiune si relaxare a fluxului gandirii in cautarea propusa, indiferent daca se ajunge sau nu la solutionari, dadeam stea. Asa, parca se banalizeaza prea brusc. PS. varianta de titlu "Cu ochii inchisi" :) | |
| = Un I vital | Anton Cristiana [14.Nov.08 20:52] |
| Iti multumesc pt comentariul lasat, dat fiind ca nu e unul scurt :). Dar imi pare rau ca nu ai inteles ce am vrut eu sa transmit.. De fapt, nu am vrut decat sa redau in cuvinte (mereu inselatoare si insuficiente pentru o traire autentica) ce simteam ca venind dintr-o liniste a spiritului, acum 1 zi. eram sigura ca voi primi un comentariu.., dar nu ma gandeam ca va fi asa inteles.. Eu nu ma refeream la iubirea care "se intampla" printre oameni, e o forma neslefuita a iubirii divine.. Ai dreptate, nu se poate crea mereu, nu ar mai avea nimic din etern.. Acelasi inceput si sfarsit ca intotdeauna era de fapt, ideea mea despre ce se creeaza continuu in Univers, generatiile de suflete, sferele de lumina, spatiile de siguranta interioara.. Deci, din nou, nu se refera la lumea asta (am si specificat, dincolo de lumea materiala).. Iluzia e realitatea in care traim, iluzia aici se refera la gandurile prin care ne formam realitatea. Tot ce gandim se manifesta in viata asta, ca absolut tot ce o formeaza. In cazul divinitatii, nu e nimic iluzoriu. De aceea, in cazul divinitatii, insasi iluzia devine iluzorie. Tot ceea ce gandim, trebuie sa capete o baza solida, ferma, o siguranta ca se va implini (pe malul sigurantei trebuie sa se odihneasca). Ma bucur in schimb, mult, ca ai sesizat tensiunea si relaxarea, succesive.. P.S. titlul e "cu ochi inchisi"...o mica, si totusi, significanta diferenta :) | |
| = Ps PS | Anton Cristiana [14.Nov.08 20:56] |
| :) In nici un caz nu am vrut sa sugerez vreo banalitate, mai ales ca vorbeam de ceva ce depaseste fiinta noastra. Dimpotriva, cautam sacrul in profan, ca eternul adolescent miop :)).. Iubirea, cea adevarata, exista mereu, indiferent de cum e inteleasa, comentata, sau "discutata" pe un site cu specific literar-artistic. | |
| = da | Adriana Lisandru [14.Nov.08 21:14] |
| Pentru ca "dumneseu este Iubire", nu poti spune decat ca "Iubirea este." | |