| = Toamna în mine, duminica | Doru Dorian David [08.Nov.08 16:16] |
| Un poem care vine din trup/suflet si se intrupeaza in stari extreme! O scrisoare densa inspre cel care nu mai este dar a ramas in inima... m-am petrecut prin viata citindu-te! "aerul trece dintr-o tăcere în alta dar aștept până se termină toamna" Nu spun decat ca l-am trait inspre o duminica in care incerc odihna! O zi buna poete! | |
| = azi am tăcut mai mult | cezara răducu [08.Nov.08 16:33] |
| azi am mers mai mult pe lângă cuivnte. și le-am ascultat.și ele au nevoie de asta. o emoție s-a chircit în gând, cezara | |
| = cursivitate | tincuta horonceanu bernevic [08.Nov.08 17:24] |
| "în pieptul toamnei respiră un greier", emoții decantate, nostalgie, echilibru, bine dozate pentru a reda starea de toamnă din noi. tincuța | |
| = re | Teodor Dume [08.Nov.08 17:56] |
doru dorian, da, o scrisoare densă neterminată și netimbrată care n-a ajuns la destinatar pentru că o voi duce personal...cândva mulțumesc prietene. prezența ta o adiere de toamnă cezara, vizita ta (tot mai rară ) mă onorează știindu-te un oaspete drag. sigur că da, uneori trebuie să mergem pe lângă cuvinte. înseamnă mult. mulțumesc cezara. te mai aștept același, fără cuvinte teodor dume, | |
| = dor de altă naștere într-o duminică de toamnă | Silvia Goteanschii [08.Nov.08 18:32] |
| nimic din ce-am văzut nu există nici tata și totuși vreau să-i scriu - răvașe din alte dimensiuni, în care bse strîng ultimile trăiri ale sufletului ca într-o rugăciune admir și: venele sufocate de umbre / astăzi am tăcut mai mult ca în toate zilele în care timpul mușcă din marginile trupului / mă chircesc și țip până se sparge umbra / eu voi pleca la tata din trupul gol voi privi o altă naștere cu prietenie, silvia | |
| = re; tincuța horonceanu bernevic, silvia goteanschii | Teodor Dume [08.Nov.08 18:46] |
da, tincuța, emoții decantate, nostalgie și echilibru. multă dreptate ai. el,tata s-a dus tocmai pentru a ține echilibrul. m-am născut eu numai că o să plec ca să-i duc scrisoarea și din trupul gol voi privi o altă naștere. da, acesta este echilibrul, tincuța. mulțumesc mult de semn. silvia, ca de fiecare dată trecerea ta mă onorează și îmi dă siguranța în ceea ce scriu. ai punctat senzația simțită de mine atunci când gândul mi-a fost plecat în căutarea a ceea ce mi-aș fi dorit să am lângă mine. mulțumesc pentru semnul tău onorat de trecerea voastră, toată dragostea vouă teodor dume, | |
| = teo, revin | cezara răducu [08.Nov.08 18:46] |
| ești unul dintre poeții care ar putea fi ,,arestat,, pentru sinceritatea cu care scrie. tocmai de aceea, uneori aerul sacru din poemele tale mă obligă uneori să rămân la poarta lor. poate că vin rar, dar peste gard mă uit. cu drag pentru unul dintre poeți și comentatorii mei de suflet cezara | |
| = da, cezara. bat mereu la poarta cuvântului tău... | Teodor Dume [08.Nov.08 18:53] |
| îmi e drag scrisul tău și de aceea bat mereu la poarta cuvântului tău care rostuiește frumosul într-un mod știut doar de tine. și sigur că da, prezența ta la mine în pagină e o binecuvântare pentru că știu ce izvorăște din cuvintele tale. îți mulțumesc pentru revenire și pentru cuvintele atât de generoas rostite și iarăși mulțumesc, stimă și considerație, teodor dume, | |
| = mulțumesc, Teodor Dume | Roman Anamaria [08.Nov.08 23:40] |
| Domnule Teodor Dume (sau Teo, prietenește) Citesc mereu aceste pagini pline de sensibilitate chiar dacă nu m-am oprit să mulțumesc. O fac acum, pentru că acest "mesaj pentru tata" m-a răscolit profund... nu pot trece fără să las un semn. Am vibrat la fiecare cuvânt... "între timp mă gândesc să scriu o scrisoare dar nu știu cum să încep (...) între mâinile mele de copil cuprind cerul și supus pentru o clipă tac ca într-un joc să nu-l trezesc pe tata știu că mă simte" Mulțumesc sincer pentru această poezie. În această primăvară i-am scris și eu, tatălui meu, ultima scrisoare... abia mi-am găsit cuvintele... cu respect și prietenie, dar mai ales cu multe, multe mulțumiri, anamaria | |
| = Teodor | angela spinei [08.Nov.08 21:05] |
| Whose woods these are I think I know. His house is in the village, though; He will not see me stopping here To watch his woods fill up with snow. My little horse must think it queer To stop without a farmhouse near Between the woods and frozen lake The darkest evening of the year. He gives his harness bells a shake To ask if there's some mistake. The only other sound's the sweep Of easy wind and downy flake. The woods are lovely, dark and deep, But I have promises to keep, And miles to go before I sleep, And miles to go before I sleep. Robert Frost si din nou tacere peste cuvintele tale atat de vorbitoare cu respect angela | |
| = Fiu și tată | Plopeanu Petrache [08.Nov.08 21:30] |
| Teodor, fiecare dintre noi își este în aceeași măsură și fiu și tată. Așa ne simțim și înainte de a fi ori una ori alta și această senzație nu ne părăsește niciodată ca exercițiul înotului sau mersului pe bicicletă. Poemul tău îți este și fiu și tată și tu îi ești la fel. Un poem bun cu oglinzi special și interesant ordonate Cu desosebită prietenie PP | |
| = re;angela spinei, plopeanu petrache, | Teodor Dume [08.Nov.08 21:51] |
| angela, mulțumiri pentru priveliștea din cuvintele tale și ale lui Robert Frost mă onorezi și nu voi uita. domnule petrache, fiu și tată. da, un echilibru perfect .orice plecare se apropie de un punct.orice deschidere pregătește o intrare... mulțumesc pentru commul generos. fără voi nu aș putea menține echilibrul cuvintelor mele cu toată sinceritatea, teodor dume, | |
| = da, sufletul este purtat de un vânt rece | Marius Surleac [08.Nov.08 23:35] |
| Frumos, liniștit, atent scris, comparațiile întăresc și încheagă textul, simbolurile specifice anotimpului în care ne aflăm sugerând melancolia și durerea sufletească. Pelerinajul și vocea care se îndreaptă spre cer ne poartă, pe noi cititorii, aproape de ceea ce autorul a vrut să transmită. Mi-a plăcut, Marius | |
| = răspuns; ,marius surleac | Teodor Dume [09.Nov.08 13:05] |
| marius, un gând bun la trecerea ta prin pagină.ai punctat esențialul și îți mulțumesc pentru remarcă. ești un oaspete drag. te mai aștept. cu prietenie, teodor dume, | |
| = . | Ecaterina Bargan [09.Nov.08 16:07] |
| daca ar fi sa periez continutul dupa gustul meu as scoate pina la 50 la suta. nu pentru ca as fi pretentioasa, dar devii repetitiv prin anumite imagini, ceea ce e un factor obositor pentru lector. e bine sa iti poti lungi discursul dar si cind sa te opresti trebuie sa stii. cu ginduri bune pe meleagurile tale poetice. | |
| = răspuns; ecaterinei bargan | Teodor Dume [09.Nov.08 19:30] |
| da, ecaterina. sunt de acord cu tine numai că unele imagini care devin repetiții le consider obsesii ale gândului. după o anumită vârstă, să zicem peste 5o de ani, repetiția e un refugiu. un refugiu ca și singurătatea care se pliază doar vârstei amintite. în cazul de față repetiția o consider o alintare întru aducerea aminte de cineva care ți-a fost drag și aproape de suflet și iată că nu mai este. dacă analizăm prin prisma literară, repet, ai dreptate. dar și așa eu consider că starea de liniște evocată mereu sub diferite imagini și comparații nu devine "factor obositor pentru lector" în situația în care acel lector simte, trăiește starea. mulțumesc, ecaterina,pentru trecere și semnul tău binevoitor. observația ta e justă. iată că și aici mă repet involuntar. te mai aștept. cu sinceritate, teo dume, | |
| = între două gânduri cuvintele se transformă în toamnă... | Valeriu Sofronie [09.Nov.08 22:44] |
| Intre doua poeme ale tale, secundele se transforma intr-un anotimp al intelepciunii....Se vede varsta si experienta, se vad intrebarile, se vede omul care nu arunca cuvintele precum pietrele. Prietene, multumesc de intalnire, Valeriu | |
| = Teodor | Liviu-Ioan Muresan [10.Nov.08 14:34] |
| E o poezie meditativa pentru cititor. Te plimba din neliniste in neliniste, din umbra in umbra, din toamna in toamna, din nostalgie in nostalgie. Sentiment de copil trecut, ce asteapta o noua nastere. Copilul devine tata, tata il cheama dincolo, si totul se repeta ca intr-un ritual absurd pentru individ, dar necesar pentru omenire. Desprind de aici credinta. | |
| = re; valeriu șofronie, liviu-ioan mureșan... | Teodor Dume [10.Nov.08 19:29] |
| valeriu, un simplu "mulțumesc" poate ar fi prea puțin pentru o vizită care onorează gazda. și totuși nu am la îndemână cuvintele prin care să răsplătesc această trecere. commul tău mult prea generos punctează esența din vârstăvăzută de un bun observator în viață. mulțumesc, mulțumesc și iarăși mulțumesc! liviu-ioan,(lim) ai parcurs șirul din viața unui om, de la naștere, pruncie și maturizarea ce duce dincolo doar sufletul așteptând o nouă naștere. adică ai făcut o legătură între viață-moarte și iarăși viață. mulțumesc mult, prietene și te mai aștept mulțumiri vouă tuturora acelora care ați sorbit alături de mine din vârsta înțelepciunii asistând la o altă naștere.vă aștept cu drag! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = răspuns: roman anamaria... | Teodor Dume [10.Nov.08 19:38] |
| anamaria, scuză-mi întârzierea răspunsului dar commul tău mi-a apărut târziu și nu știu cum nu l-am văzut până acum. da, vine o vreme, ansamaria când ne oprim, ne așezăm la masa gândurilor și tăcem. citindu-ți commul am rămas profund îndurerat pentru că mi-ai adus aminte c-am o rană necicatrizată. pentru acest gest eu sunt acela care îți mulțumește. îmi pare rău că scrisoarea ta, poate neterminată, nu o fi ajuns la destinație. sigur că nu pentru că suntem așteptați. cu totul dragul din cuvânt te mai poftesc pe la mine. mulțumiri și sinceritate de la un prieten adevărat, teodor dume, | |
| = viata | Stefan Doru Dancus [20.Nov.08 21:15] |
| Intamplarea face sa citesc acest text exact in aceste zile, cand e si tata la mine. A venit din Nord cu horinca si nuci. Ce se mai potrivesc toate! Sa spuna cineva ca poezia nu influenteaza evenimentele din viata noastra reala... Sa ai pace, Dancus | |
| = mulțumiri, cristina oprea | Teodor Dume [22.Nov.08 18:06] |
| doamna cristina oprea, întru mulțumirea sufletească am să reproduc comentariul tău, în loc de răspuns, și totodată voi posta traducerea făcută în franceză la poemul meu "Toamna în mine, duminica" Mulțumesc mult, cu sinceritate, teodor dume, Buna seara Domnule Dume, Imi permit as va scriu dupa ce v-am citit cu foarte mare emotie poezia "Toamna în mine, duminica" si, nefiind membra a "clubului", am ales calea e-mail-ului. M-a impresionat foarte mult suferinta si o oarecare speranta care transpar din versurile Domniei Voastre. Si apoi mi-a placut foarte mult "tehnica" intercalarii ideilor, senzatie accentuata, ma gandesc, prin absenta semnelor de punctuatie...m-a coplesit... Mi-am permis, cu adanca emotie sa va traduc versurile in franceza si vi le trimit alaturat. In speranta ca am reusit sa ating cat de cat sensurile pe care ati vrut sa i le dati in dulcea limba romaneasca, raman la dispozitia domniei voastre pentru dialog. Cu admiratie, L’automne en moi, Dimanche poezie [ ] missive pour mon père - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Teodor Dume [Dumov ] 2008-11-08 | | aujourd’hui j’ai marché beaucoup plus que toutes les autres jours cachées sous les pas les veines étouffées d’ombres et beaucoup d’autres choses se sont enflammées entre temps je pense à écrire une lettre mais je ne sais pas comment la commencer les idées se détachent et je ne peux inventer aucune excuse mes lèvres vibrent comme l’aile d’un papillon encagé dans la lumière il y a beaucoup de choses que je veux écrire entre deux pensées les mots se transforment en automne et se rangent profondément en moi je ferme les yeux et respire des mes poumons sortent des ailes rien de ce que j’ai vu n’existe même mon père et je veux pourtant lui écrire le ciel s’est rompu dans ses bords le chemin est de plus en plus étroit dans la ville qui est en moi ne siffle plus même le vent l’air passe d’un silence à l’autre cependant j’attends que l’automne soit fini il est assez long aujourd’hui je me suis tu beaucoup plus que d’autres jours où le temps mord le bout du corps comme d’un gros morceau tranché de toute façon ce ne plus important il est tard et je me tais encore je déchire une pansée et je fends des sensations l’impuissance d’écrire me fait laisser une missive pour la seule partie qui manque rien de plus triste que le temps arrêté entre les doigts mises à nu de la chaire entre mes mains d’enfant j’embrasse le ciel et soumis pour un instant je me tais comme dans un jeu pour ne pas réveiller papa je sais qu’il me sente derrière les silences viennent chuchotant à l’oreille de l’ombre seul dans la poitrine de l’automne respire un grillon il s’entend je ne peux pas arrêter ma peur c’est trop pour une journée dans laquelle j’ai oublié la souffrance en moi je m’arrête pour un instant et je regarde d’entre deux cuisses une icône l’émotion entre profondément je me recroqueville et je crie jusqu’à ce que l’ombre se brise je partirai chez papa de mon corps nu je regarderai une autre naissance Cristina Oprea | |