| = imaginar | angela spinei [05.Nov.08 23:39] |
| si realitate hai sa zic asa. 1. la nivel de argumentare a mesajului "Cuvântul rostit pierde astfel în fața modernității sunetului transmis prin conducte de sârmă, păstrând doar rezonanța pur informațională, cu prea firave pentru a mai fi observate urme sentimentale". aici nu sunt de acord. ramane pe langa conducta de sarma atitudinea care se manifesta prin comunicarea paraverbala, de ex. sau: ce imi permite mie sa depistez in mesajul de mai sus semnificatia voit transmisa de autor, adica de tine, si pe cea pe care o transmiti neintentionat? cum reusesc sa le deosebesc in aceasta epoca moderna? oare nu o fi ceva mai mult decat planul informational? 2. la nivel de sens, semnificatie si sentiment al lecturii mi-a placut masculinitatea abordarii unei comunicari posibile, urmele de gelozie cumva evidente printre randuri si distantarea la sfarsit. mai am de citit. frumos si foarte deosebit de ceea ce am citit pana acum pe pagina ta. totusi increngaturile lingvistice, repetarea cuvantului iluzie, voita poate, nu stiu incarca lectura. mai citesc mai multe pagini, nu numai una cu prietenie angela | |
| = re: Angela | Petru Teodor [08.Nov.08 00:50] |
| Da, Angela, dar aici este vorba despre 'conducta de sârmă' și ce răpește aceasta din făptură atunci când voluntar ființa se subjugă unei iluzii. Discuția este o armonizare care survine între două părți - prin gesturi, cuvinte, gânduri, trăiri exprimate, fiecare se varsă în celălalt, se naște în celălalt (percepția celuilalt este o palpare indirectă a ceea ce vine dinspre el spre noi, prin comunicare; orice gest, gând, cuvânt sau refuzul către acestea reprezintă comunicare; comunicându-se – celălalt este conceptualizat în noi). Discuția este o vibrație la aceeași frecvență între două făpturi vii. Ori depărtarea nu naște armonie, ci amputează una dintre ființe, vărsând iluzia-avorton în celălalt. Iar aici este vorba despre această depărtare (din furtuna electromagnetică, din conducta de metal, din pagina ce o citești) - toate refuzuri conștiente sau nu ale comunicării. Comunicarea paraverbală este ceea ce se simte pe lângă cuvinte - tonul vocii, tăcerile, etc. Dar depărtarea rămâne în convorbirea prin conducta imaginară de sârmă și în acestea. | |
| = erata: re: Angela | Petru Teodor [10.Nov.08 12:27] |
| Iar aici este vorba despre această depărtare (din furtuna electromagnetică, din conducta de metal, din pagina ce o citești) - absență a comunicării. | |