| = Radu, textul tău... | Emil Iliescu [04.Nov.08 17:06] |
| Radu, textul tău este impregnat de inocența copilăriei, din care își trage seva, așa încât până și oamenii mari, aidoma copiilor, sunt gata să se încaiere pe lucruri aparent banale, cum ar fi rolurile progeniturilor lor în serbarea de sfârșit de an. Textul are nerv, dialogurile sunt vii, coborâte parcă din gâlceava aparent inofensivă a adulților, iar descrirea reacțiilor Teodorei, la ieșirea din clasă, este una plină de umor și realism. Asta mi-a amintit de zilele când, aflat în Cipru, îmi luam nepoțica de la școală și, bineânțeles, deși știa că sunt în curtea școlii întotdeauna, în același loc, exact ca un ceas elvețian, mereu trecea pe lângă mine, agitându-se, luptându-se cu ghiozdanul imens, pe care mai mult îl târa pe asfalt, alergându-se și înghiontindu-se cu ceilalți colegi. Și numai după ce o strigam îndelung pe nume, revenea la o realitate imediată, sesizându-mi prezența. Un text plăcut și natural! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = "Necuvântătoare, dar elegantă" | Maria-Gabriela Dobrescu [04.Nov.08 23:01] |
| Mi-a plăcut mult textul tău care mi-a amintit de anii când învățătoare fiind m-am lovit și eu de întâmplări ca aceasta redată de tine aici cu multă pricepere și umor. Maria | |