| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [02.Nov.08 07:34] |
| e primul poem pe care il citesc azi, pt ca esti prima pe lista. dimineata baroca, va sa zica, e cuceritor, da, mi-a placut. si restul poemului la fel. sa extrag esenta de vanilie din el: și goliciunea pe care am încercat s-o ascund cu mănăstirile lumii acum umblu pe stradă ca o mitralieră oamenii stau cu gura căscată de parcă așteaptă un glonț în coardele vocale ps cand mai faci chefuri cu ingenrii cheamane si pe noi:) mcm | |
| = re Manuela pe sentiment | Silvia Goteanschii [02.Nov.08 09:47] |
| Manuela, dimineața aceasta barocă are un gust puțin amar, dar te invit cu drag la joaca cu îngerii, de fiecare dată când o vei simți în pagina mea. o zi frumoasă îți doresc | |
| = cantitatea neglijabilă în ecuația aceasta... | Teodor Dume [02.Nov.08 10:56] |
| da, silvia, de la "sunt tăcută și amorțită" și până în final ai creionat sentimentul din cuvântul împlinit în acest poem de excepție. nu reproduc c-ar însemna întregul, dar te felicit pentru modul în care formatezi starea și în general o faci bine de tot. îmi place mult finalul "eu mai rămân să-mi fac de cap cu îngerii să aștept groapa sau să aștept învierea deși știu că sunt cantitatea neglijabilă în ecuația aceasta" și accentuez "deși știu că sunt cantitatea neglijabilă în ecuația aceasta " cu prietenie, teodor dume, | |
| = Cuvintele tale Teodor | Silvia Goteanschii [02.Nov.08 11:17] |
| Teodor, tu reușești de fiecare dată să înțelegi sentimentul și nu doar al acestei poezii. Faptul că îți plac majoritatea poemelor mele mă îmbujorează și am să umblu așa ca un bujor aprins toată ziua ca să vadă lumea întreagă că mai am o fericire pe chip. cu prietenie, silvia | |
| = fanteziile baroc | angela spinei [02.Nov.08 13:21] |
| sunt rezultatul zborului, Silvie am amortit la lectura m-am simtit ca o statuie in dimineata asta empatie si sentiment al apropierii cu prietenie angela | |
| = silvia sentimentul mitralieră | carmen nicoara [03.Nov.08 03:23] |
| fantezia baroc se reflecta bine în poem morțile toamnei graurii până și pisicul mănăstirile, brusc o mitralieră trezește la epoca prezentă la existența alfanumerică ca să revină apoi la baroc cu groapa sau învierea și iar să sublinieze prezentul în ecuație de fapt sentimentul acesta este o pendulare între baroc și prezent între amintiri și realitate o legănare cu care deja ne obișnuisem în textele tale care țin de atmosfera poetică marca silvia goteanschii ți care dau forță lirică e un poem al căutării identității al căutării valorilor trecute în prezent aș spune o duminică a descoperirii acoperirii poemul tău e o mitralieră alei cărei gloanțe le așteptăm cu drag cn | |
| = re Angeli, re Carmen Nic | Silvia Goteanschii [03.Nov.08 07:37] |
| Angela, sper că apropierea aceasta poetică a noastră să prindă rădăcini, să dea roade, să ne înalțe, să ne crească frumos. Carmen, nu știu dacă am mai menționat undeva, dar vreau să-ți spun că nu doar scrii bine, ci și comentezi frumos. Fiecare cu atmosfera lui, dar este aproape divin când aceste atmosfere se apropie în acest univers poetic agonic. Vă multumesc cu drag, silvia | |