| = păreri | Anghel Pop [26.Oct.08 18:33] |
| "Eu am dat patru milioane" Nea Liviu, gândește-te că peste câțiva ani, când Bicuță va deveni erou de comentarii literare și coșmar de bacalaureat, prețul danțului miresei va sălta binișor, din cauza inflației... atunci "patru milioane" va părea un detaliu vetust (poate chiar vor zice: "a, era pe vremea când se mai foloseau lei"). Mai bine pune suma direct în euro, că e mai sigur. :) Știu că domnia-ta postezi pe site ca să ai și sugestii critice din partea noastră, așa că zic și eu ce văd, așa, de la depărtare: fundalul e bun, umorul suculent, personajele credibile, dar parcă simt nevoia unei individualizări mai accentuate, o diferențiere netă pe baza stilurilor folosite de fiecare, prin ticuri verbale, clișee de vorbire, tot ceea ce înseamnă "umor de limbaj". Să nu pară că personajele sunt doar ipostazieri ale autorului, că folosesc același mod de exprimare. Aici se poate lucra după ce materia brută a fost expusă, iar umorul, pânza freatică a cărții, e asigurat. Caragiale făcea minuni creionând tipologii prin felieri de mental, expresii absurde, repetiții, etc. Sigur, și așa cum e acum textul e bun, dar știu că matale ești perfecționist, așa că sugestia mea nu are cum să strice. :) Cârciuma asta trece încet-încet în mitologic, presimt că va fi obiectivul cel mai vizitat din Roșiori peste o vreme. Toată lumea va dori să-l cunoască pe Bicuță. Poate vor schimba numele orașului Roșiori în Bicuță City, cum se face prin alte state. | |
| + te rog să folosești procedeul literar monologul | Maria Prochipiuc [27.Oct.08 09:14] |
| Personajul adus azi in fata noastra de autor e asezat probabil intentionat intr-un plan indepartat, cu toate ca subtitlu spune cu totul altceva, se insista pe alte momente, poate cel mai important si care ramane in mintea cititorului e cel cu nunta, in momentul cand pesronajul vrea sa intre in dialog pentru a urca pe prima treapta a scrierii imediat domnul profesor o reduce la tacere, ma refer la Micale. Chiar si Bicuta e intr-un plan indepartat cu toate ca era un moment important - ziua lui de nastere. Despre angajata lui Bicuta povestesc altii, e procedeul cel mai incitant sa afli cate ceva despre o anume persoana din gura celorlalti. E un moment bine realizat, in timp vor mai fi poate retusuri, in proza si in poevstiri de acest gen primul moment al povestiri conteaza, fiindca dialogul curge limpede fara alte interdictii. !!!>>>. „semiotica limbajului bicuțian”, cu spunea Poetul. Una dintre prozele aceste zile ce merita scoasa la iveala! | |
| = Anghel, Maria | Liviu Nanu [27.Oct.08 14:25] |
| Anghel, tu ai dreptate cînd spui că poate ar trebui individualizate personajele. Poate că ele nu sunt suficient de conturate, însă n-aș vrea să merg pe linia asta prea mult, eu pun mai mult preț pe atmosferă, și pe comicul de limbaj în general. Onorat de trecere și semn. Maria, ai observat că am introdus un personaj nou, fără o femeie parcă nu avea chichirez povestirea. Și e bine că mi-ai atras atenția asupra evenimentului (ziua lui Bicuță) pe care l-am trecut pe nedrept în planul secund, și cu care ar fi trebuit să închei povestirea. Am să fac modificări, fii convinsă. Mulțumesc pentru lectură și apreciere. | |