| = Patima ce se prinde de inimă ca iedera | Maria-Gabriela Dobrescu [26.Oct.08 08:17] |
| Frumoasă povestea de iubire dintre Răsura și Păliman și atât de bine scrisă. Finalul trist mi-a furat o lacrimă. De ce iubirile adevărate se sting nedrept? "Acum pieriseră cuvintele lor de dragoste juruite..." Cu prietenie, Maria | |
| = Domnului Emil | cordeanu iulia [26.Oct.08 08:17] |
| Ceea ce scrieți îmi amintește de "Arhanghelii" sau de" Catarina" două cărți pe care le-am citit de mai multe ori.Deși n-aveam la început răbdare să citesc partea de descriere(n-avea dialog).După ce terminam cartea însă , mă întorceam și citeam și începutul. Nu știu, în termeni critici cum se scrie când îți place ceva...stilul e nu știu cum...metaforele sunt ...sau nu sunt.Aș putea... dar e mai simplu să spun că-mi place. | |
| = tăcutul și sfielnicul | Doru Emanuel Iconar [26.Oct.08 10:16] |
| Iarăși m-ați prins cu povestea spusă măcar că nu-mi plac tristețile. Am trecut doar să arunc o privire și iată, am ajuns la sfârșit. Este acesta sfârșitul sau să sperăm că Domnul a făcut dreptate? Sunt sigur că s-au îndreptat faptele în cele din urmă deși poate prea târziu pentru cei doi, prea târziu pentru această lume. O poveste de o strălucire molcomă, o poveste de spus la gura sobei privind flăcările ce-ncearcă să eclipseze căldura și culorile soarelui în asfințit. Doruleț | |
| = Maria, întotdeauna... | Emil Iliescu [26.Oct.08 17:03] |
| Maria, întotdeauna poveștile de dragoste au ceva trist în ele. Și, știi, de ce? Fiindcă o iubire, fie ea și împlinită, nu poate dura cât veșnicia! Așa ar fi drept pentru incandescența cu care uneori oamenii se avântă cu sentimentele lor dincolo de soare. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Iulia, mă bucură... | Emil Iliescu [26.Oct.08 17:08] |
| Iulia, mă bucură trecerea ta și cred că uneori, deși descrierile prea lungi plictisesc, câteodată ele pot suplini respirația fremătătoare a unor dialoguri dezvoltate. Depinde și de dispoziția de moment a cititorului. Îți mulțumesc pentru trecere! Cu prietenie, REmil Iliescu | |
| = Doruleț, poveștile... | Emil Iliescu [26.Oct.08 17:13] |
| Doruleț, poveștile despre lotri, despre lumile demult apuse, îngenuncheate în uitare, au fost cele cu care mă hrăneam spiritual, când aveam vârsta ta. Sadoveanu, Voiculescu, Rebreaunu, au fost repere de cultură, în care mă afundam, așa cum spui și tu, la gura sobei, rătăcind prin viețile eroilor lor, asemenea unui culegător de perle sub talazurile unui ocean de lumină. Cu drag, Emil Iliescu | |
| = "părul pogorât parcă dintr-un castan, să vadă cum se învârte aerul la rădăcinil | MA Ioan [26.Oct.08 23:01] |
| M-am pogorât și eu la căldura dulce a focului de lemne, să ascult povestitorul. Întotdeauna cuvântul lui face și desface lumi, suflete... și mă simt ca pruncul la pimii pași. Partea surprinsă în titlul comentariului este cu siguranță specială. Noroc bun! MA | |
| = Dragă Ioan, sunt fericit... | Emil Iliescu [26.Oct.08 23:28] |
| Dragă Ioan, sunt fericit că ești un om care vibrezi la tot ceea ce înseamnă basm spus la gura sobei. În fond, prin ele ne-am îmbogățit fiecare, la vreme potrivită, cu credințele, eresurile, miturile, cu tot ceea ce înseamnă viața spirituală a acestui popor. Cu prietenie, Emil Iliescu | |