| = Fie-mi iertat | Doru Emanuel Iconar [24.Oct.08 22:24] |
| Cei care te iau la mișto nu contează, cei care n-o fac nu contează, cei care te citesc sau nu au auzit niciodată de tine nu contează. „bătrâni, tineri, nu putem trăi fără a scrie.” Asta este important, ne definește. Restul, dincolo de acest chin sau nebunie, suntem oameni cu toate cele bune sau rele. Trăim, ne războim, murim în fiecare zi. Și scriem. Doru Emanuel | |
| = bine | Stefan Doru Dancus [25.Oct.08 13:39] |
| Pai, sa scriem, atunci. Bine zici, Emanuele. Dancus | |
| = Un eufemism pentru tristețe | Iolanda Bob [15.Nov.08 12:11] |
| Ei. așa mai vii acasă azi te cred înțeleg pentru că vrei să te cred. le cam știi pe toate. e rău. prea multă virtuozitate în ale scrisului strică. omoară emoția cititorului. și cred că sufocă și plăcerea autentică de a scrie. nu scrisul nevrotic, compulsiv, autoterapia care să salveze de la o viață fadă. mi se pare trist că nu mai vezi utile/nu recomanzi bibliotecile. poate unii vor ști ce rost să găsească miilor de pagini citite:( nu știu cum să îți spun, domnule doru, când mai ești așa de supărat, ia o brișcă și ciople o botă, să nu sperii copiii care ș-așa nu-s prea iubitori de scris/citit. de ce să le spui (frumos și bine de tot scris) că viața n-a meritat trăită?:( Parcă aș fi murit - și nu e. (Am scris un pic despre revista voastră, dar nu aici...) Încearcă să zâmbești și fără motiv. Minte-te că ai cititorii cei mai atenți și fragili. O zi bună și-o seară perfectă să ai, Ște. | |
| = în nopțile problematice... | Teodor Dume [15.Nov.08 12:39] |
| domnle ștefan doru dăncuș, o individualizare atentă a ceea ce credem că există în fiecare din noi. da, multă dreptate și durere "Un viscol fără expeditor umblă printre toate. (...) Restul demonstrației este la Dumnezeu" "Fie-mi iertată greșeala că. (...)am vreo 3 cărți în care vorbesc despre voi. Și nopțile acestea problematice în care ma gândesc la Dvs., scriitorilor." acum o pagiez pe iolanda "frumos și bine de tot scris" sî ne citim sănătoși, asta contează cu sinceritate, teodor dume, | |
| = se intampla | Stefan Doru Dancus [20.Nov.08 20:47] |
| Multam tuturor pentru atentia acordata acestui text. Adevarul e ca nu in fiecare zi mi se intampla sa scriu astfel. Este vorba aici de senzatiile din momentul scrierii textului. Dar cui spun eu asta, parca voi nu stiti cum e atunci cand trebuie sa scrii. Sa aveti pace, Dancus | |
| = ... | Silvia Bitere [21.Nov.08 14:23] |
| Mult suflet găsesc la Dancuș! Parcă prea mult suflet pentru vremurile acestea... O realitate pe care un scriitor lucid, dacă există acest termen la un scriitor adevărat și dacă știm ce mai înseamnă adevărat în zilele noatre, cum spuneam... dacă există acest termen, atunci vorbim de o realitate concretă, hic et nunc pe care domnul Ștefan Doru Dancuș ne-o prezintă în stil Caranfil. Cred că am rămas puțin impresionată de Restul e tăcere...(mi se întâmplă uneori să...)(Nae Caranfil), forma de modern care face ca poetul clasic "să-și merite" soarta pentru ce anume?! aș spune eu ca simplu om, de ce atâta aventură în literatură când încă putem discuta de un Balzac sau Bănulescu sau etc; pentru forme gen "ce cool ești!, ce mișto scrii!" Acest "mișto" mă camuflează și pe mine. Nu mai contează de la cine vine domnilor! "Când își dau seama că de-a lungul vieții n-au făcut altceva decât să alimenteze diabolicul reactor al acelei relative “angajări totale” e prea târziu: pur și simplu nu li se mai potrivește nici un rol. Prostiți de ultima și cutremurătoarea descoperire, înalță rugi fierbinți și brațe tremurânde spre cer. Restul demonstrației este la Dumnezeu." - pasaj de carte în adevăratul sens al cuvântului - Pur și simplu ce rol mi s-ar potrivi și mie în momentul de față, Domnule Șteafn Augustin Dancuș? Cerșetor?Nu! Mi se pare cam uzitat... sau nu? Vă citesc cu mare plăcere de fiecare dată chiar dacă nu o spun mereu. Silvia. | |
| = suflet inspre suflet | Doru Dorian David [21.Nov.08 15:10] |
| Doru Dancus...pacat ca nu sezum fata in fata, uitandu-ne printr-o flasca plina, poete, amrata asta de viata pe care inca o port cu mine o pot cuprinde in cateva cuvinte! inainte(...) un poet/scriitor era proptit in cer, era atat de departe incat trebuia sa ma uit la el cu telescopul, intangibil si falnic precum un stalp de telegraf, ei bine cei care erau ziditi bine in sistem! Batrane, am trait pana la neputinta aceste umilinte, m-au naruit! Astazi, acum, ma torpilez bine apoi incerc sa produc un amarat de comentariu, dar si asa ma intreb, oare sunt eu acela care se zbate, care incearca sa se recompuna, sa se tarasca, sa se bucure inca ori sa explodeze scriind, incercand o oarecare sinceritate, incercand fuga de artificialitate, de vulgaritatea bruta si brutala scapata din chingi! Adevarul este ca nimeni n-a rasturnat inca lumea scriind! In fapt vrem nu vrem literatura este incadrata, inramata, inchisa in sistemul politic... ei isi peticesc goliciunea cu sufletele noastre.... acolo acolo mi-as baga eu picioarele... poete asta este... putin, mult, nici dumnezeu nu mai stie, vorba taranului din mine!Ganduri bune | |
| = Tuna, doamne si trazne/ Ca doar noi mai stim de ce! | florian abel [21.Nov.08 19:31] |
| Cum ma regasesc, Dancusule, prin toate cuvintele tale! Ca tu poti grai cu durerea neputintei si cu jalea neincoronatului imparat al tristetii si neimplinirii! Dar nu e toata durerea numai pe noi, Dorule, ca noi mai prinseram o frantura din vremurile cand, daca erai poet si lumea iti simtea oarece adevar prin cuvinte, si acela frumos sau cu spaima spus, iti ingenunchiau in fata nepasarii tale si iti cerseau prietenia sau macar atentia. Acum, ca dusu-s-a si naruitu-s-a, lasa de sandra brawn si barbara chartland sa se best-sellereasca si imbogateasca, iar noi, sa merem pe calea ce-o spusei si lui DDD : daca un om vede si scrie si macar doi inteleg, universul mai are o sansa. La alde sandra inteleg doua miliarde. D-aia universul lor nu are nici o sansa. Dar, din pacate, exista. Multumesc de rupestrele desenate prin cavernele mele, si mai scrie prin agonie, ca frumos graiesti! Domnul sa te aiba-n fraza!, Florin | |