| = părere | Liviu Nanu [03.May.06 11:09] |
| Cred că poezia începe de la strofa a treia, adică de acolo parcă te-am simțit mai sinceră. Am remarcat: "voi sădi în ea tulpini ce-și vor căuta sâmburele" | |
| = mi-adun în palme zilele de când nu ne-am văzut | Maria Prochipiuc [03.May.06 11:40] |
| Liviu s-ar putea să ai dreptate, de fapt prima parte a poeziei o consider un preambul, un fel de amintire poate a timpurilor trecute sau cine știe... nu-mi place să spun prea multe. Versul pe care l-ai remarcat am fost în cumpănă cu el, dar se pare că e de bine că totuși l-am pus acolo- Multumesc! | |
| = N-am rezistat să nu scriu. | C. Nicolae pacatosul [03.May.06 16:33] |
| Dacă pentru tine e un preambul, pentru mine, nepriceput in ale poeziei, e un salt necesar al amintirii către cea dintâi noapte. Puteți sădi tulpini in singurătate, Maria? Puteți zămisli in palme intoarcerea la el? Puteți, redescoprindu-vă unul pe celălalt, aflând cine sunteți. In decorul acela de ceață e iubirea, ca taină. Iarași n-am rezistat și... am ciripit si eu. | |
| = Misterul acestei zile | Maria Prochipiuc [03.May.06 17:06] |
| Nicolae – mi-ai pus niște întrebări desigur deduse din poemul acesta, acel preambul se referea nu numai la cea dintâi noapte, ci e un preambul al poeziei dacă vrei. 1. Cel ce se condamnă la singurătate, rupe orice legătură cu realitatea, e o provocare de a sădi tulpini pentru a găsi fructul.(o formă de interpretare, să știi că eu în comentariile poeziei, așa cum bine a sesizat Liviu mint, îmi plac interpretările, de asta nu voi spune cu adevărat ce am gândit când am scris). 2. Da, în palme poți zămisli întoarcerea, tu știi cât de mult pot vorbi, știi câte își pot spune palmele? Mă bucur că nu ai reușit să te abții e interesant să afli cum poate fi interpretat ce scrii tu… ei vezi pot recunoaște că nu întâmplător am folosit decorul cum bine ai sesizat cu ceață, acolo se poate ascunde misterul. | |