| = | Diana Bianca Ciurtin [03.May.06 08:13] |
| continui pe aceiasi linie masochista..daca nu-ti bantuie sufletul ideia sinuciderii si in realtitate totul e ok,ai fi prea lasa..insa imi place cum imbini sadismul tabloului cu auto " bataia de joc" | |
| = Dezertarea pe motiv de "insuportabil" | Raluca Oprita [03.May.06 11:44] |
| Servus Alina! sper să fie doar nu "șcenariu"... (în viață sunt momente în care "insuportabilul" ne împinge să "dezertăm") simt o "tărie" care mă înspăimântă.Poemul luat ca atare este bine realizat. (vreau să vorbim) cu drag și prietenie Raluca | |
| = Erată | Raluca Oprita [03.May.06 11:52] |
| nu "șcenariu" = un "scenariu" cu scuze Raluca | |
| = Răspunsuri..Diana, Raluca | Alina Maria Bica [03.May.06 14:06] |
| Diana, masochista nu sunt, insa viața ne aduce uneori în locuri în care nu am vrea să fim....Dacă totuși îți place, e super ok. Oricum nu e o auto bătaie de joc, e o autoironie...Mă bucur să te găsesc pe pagina mea și te aștept oricând... Raluca, nu știu dacă acest text e un poem. Eu nu l-am simțit așa, de aceea l-am și trecut la personale. Și eu vreau să vorbim, adresa mea e [email protected] pup și îți mulțumesc că îmi citești textele... | |
| = scuze.. | Diana Bianca Ciurtin [03.May.06 22:10] |
| scuze am vrut sa spun auto ironie..insa m-am pierdut printre cuvinte si nu le gaseam unele..da, mi-a placut..stiu ca viata ne aduce in locuri care nu am vrea sa fim de-aia e viata daca nu s-ar numi insiruire de placeri si nedureri..si asa ceva nu exista..trebuie sa asumam totul..bafta | |
| = Fruntea sus! | Boanta Gabriela [04.May.06 01:02] |
| O personala reusita... Ai reusit sa descrii bine (exceptand unele mici impotmoliri) toata starea ta psihica si mai mult parca ai desenat un mic tablou... Am fost pentru o clipa cu tine in salon si am auzit si eu vocile alea groase care-ti violau timpanele... Asta din punct de vedere literar vorbind... Acum - alunecand spre personal (ca tot suntem la personale)nu stiu ce varsta ai... dar imi amintesti de mine cand eram mai tanara (nu ca acum n-as fi doar ca am o experienta de viata mai bogata decat as vrea sa am - daca pot sa zic asa). Nu pot, caci nu am loc (si nici nu-mi place sa vorbesc singura - e semn de nebunie) sa vorbesc acum despre cat de frumoasa este viata chiar si cu tristetile ei, cu greutati care ne lovesc cand ne-asteptam mai putin si maini haine care ne trag in jos, ne afunda in noroi, ne fac sa ne taram... Este fruomoasa viata chiar si cu toate astea si sincer ti-as explica mai pe larg daca am fi fata in fata... Daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva iti sunt aproape ([email protected]) si pe mine m-a ridicat un necunoscut din noroi atunci cand nu mai puteam sa respir de durere... Asa ca se poate! Fruntea sus! Cu drag, Gabi | |
| = Gabi, îți mulțumesc! | Alina Maria Bica [04.May.06 07:16] |
| Gabriela, mă bucur că ai găsit textul bun din punct de vedere literar, asta îmi dă forță. Referitor la subiectul acestui text, da, e adevărat, am trecut prin stări de tristețe, am suferit ca orice om, dar am depășit toate dificultățile. Există însă stări pe care nu le poți uita, stări care îți rămân acolo înăuntru. Eu îți mulțumesc din suflet și mă bucur că îmi ești aproape! Cu drag, Alina | |