| = Adriana, povestea... | Emil Iliescu [02.Oct.08 21:36] |
| Adriana, povestea celor două oale de lut este desprinsă din realitatea noastră de mult apusă. De aceea am citit-o cu nostalgie! Cu toate că în bucătăriile noastre a intrat încet-încet modernismul culinar, totuși, nici un surogat din afară nu va putea înlocui vreodată borșul românesc, pastrama și mustul, sărmăluțele în foi de viță și varză... Mă bucur că și voi, cei plecați peste oceanele lumii, nu ați uitat acest lucru! Cu prietenie, am citit o proză scrisă cu inima! Emil Iliescu | |
| = Nu stiu | Adriana Gheorghiu [03.Oct.08 08:57] |
Nu stiu daca timpul oalelor de lut ma impiedica sa nu tin pasul cu Emil Iliescu- nefiind asa de rapida in a-i raspunde- sau Emil Iliescu, care ,costiicios ca un elev, citeste si scrie, sfidind orice rezistenta a timpului, si care citeste si scrie luindu-i pe altii in seama. Multumesc, Emil | |
| = continuare | Adriana Gheorghiu [03.Oct.08 09:07] |
| Folosindu-ma de sintagma lui Ortega Y Gasset, iti raspund ca “tema vremii” mele este, daca nu pot sa-l salvez pe ursul polar, cel putin sa reinviu lumea oalei de lut a bunicii, si daca nu prin acult fizic, macar prin actul estetic. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [26.Apr.09 23:42] |
| Adriana, am recitit cu placere. o poveste-filtru, intre nostalgie si realitate. cu prietenie, | |
| = de bucurie | Adriana Gheorghiu [23.May.09 10:21] |
| Petrut Parvescu, Cred ca oalele, de bucurie, si-au mai dat o intilnire. De data asta, ca sa dezbata intelesul de “realitate” si “nostalgie”. Le suspectez ca vor lasa “nostalgia” pe seama mea, iar ele se vor ocupa de “realitate”. Au cam intirziat ele la intilnire, dar nici cu realitatea sociala nu te pui, cel putin cea tin zilele noastre. | |