| = mici poeme | Ion Diviza [01.Oct.08 09:31] |
| Foarte vii, plastice, inspirate, emoționante aceste mici poeme. Marca Dan Norea. Amprentă clară, sigură. Se vede că autorul scrie și senryu. Remarcabilă evoluția scrisului tău, Dane. Sincere felicitări. | |
| = semn | Elia David [01.Oct.08 09:39] |
| Al doilea mi-a placut cel mai mult. Mi s-a parut cel mai curat.:) | |
| = chiar...haiku? | eugen pohontu [01.Oct.08 11:36] |
| Superbe tristihuri, eu totusi, nu le-as spune haiku, chiar daca respecta canonul 5-7-5, dupa umila mea parere, nu respecta alte exigente ale haiku-ului. Repet, sunt in spirit haiku(tristihurile), surprind "adanc" stari si imagini, dar, parca... M-a impresionat foarte mult ultimul. Sper ca n-am suparat, cu mare prietenie, eugen | |
| = Eugen Pohonțu, Dan Norea | Rodean Stefan-Cornel [01.Oct.08 16:37] |
| Domnule Pohonțu, Dane, Știu că în poezie nu este totul "ori alb ori negru", știu că nu poate fi privit totul din punct de vedere taxonomic, dar, ca unul care am mari așteptări de la acest site, în sensul de a mă ajuta să învăț cât mai multe în domeniul literar, vă propun, vă rog, pe amândoi să faceți pe scurt o analiză, cam în genul următor: O creație, pentru a fi haiku, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 1. De fond (de conținut) a. să se refere la natură; b. să surprindă două planuri; c. cele două planuri să fie în antiteză; d. să cuprindă o exprimare în cuvinte cât mai simple, dar sugestivă; e. să nu cuprindă figuri de stil (exprimări metaforice); f. să nu cuprindă personaje umane... ș.a.m.d. 2. De formă: a. să aibă 17 silabe; b. să aibă trei versuri; c. versurile să fie structurate după schema: 5-7-5; d. să aibă cezură, plasată între cele două planuri... ș.a.m.d. Apoi să spuneți: 1. Primul tristih nu este haiku, deoarece încalcă regula 1.a, sau 2.c... ș.a.m.d.; 2. Al doilea este haiku pe deplin... ș.a.m.d. Bineînțeles, totul doar cu scopuri didactice, numai dacă se poate așa ceva, dacă aveți timp și bunăvoință. Menționez că am trecut condițiile de mai sus, doar ca exemplu de abordare metodologică, nu pretind că sunt chiar acestea. Recunosc, de asemenea că am mai încercat să stârnesc o analiză, oarecum asemănătoare, la un text postat recent de domnul Nicolae Tomescu, la care v-aș fi așteptat și pe dumneavoastră... Cu mulțumiri, Cornel Rodean | |
| = Haiku sau nu ? | Dan Norea [01.Oct.08 21:40] |
| Ioane, mă bucur că ți-au plăcut, cu atât mai mult cu cât te știu un vechi și rafinat degustător de haiku-uri. EliaDa, parcă și mie tot al doilea mi s-a părut cel mai realizat. Apoi al treilea... Eugen, mă bucur că ți s-au părut superbe. Dar m-aș bucura și mai mult dacă mi-ai spune ce exigențe ale haiku-ului au fost încălcate. Mai ales la ultimele două. Cornel, știu că ți-ar plăcea să existe un set de reguli. Eventual numerotate. Și mie mi-ar plăcea. Dar în haiku lucrurile nu sunt deloc așa de clare ca în epigramă. Teoreticienii se contrazic între ei, vesticii au păreri diferite, nici măcar japonezii nu se înțeleg în toate privințele. Tot ce știam despre haiku am postat deja pe agonia. Am cules câte ceva din toate materialele avute la dispoziție, am organizat cunoștințele și am scris ceva similar cu textele tale despre prozodie. http://www.agonia.ro/index.php/essay/1772168/Sinteze_despre_haiku și http://www.agonia.ro/index.php/essay/1772328/index.html Ulterior am constatat că o bună parte din ce știam sunt lucruri discutabile. Nici măcar forma, care la alte genuri e oarecum bătută în cuie, în haiku nu e așa. Celebra structură 5-7-5 este bombardată din toate părțile, contestată și pe cale de a fi înlocuită cu ceea ce se numește haiku liber. După ce scrisesem acel material, căpătasem ceva încredere în cunoștințele mele și începusem să comentez haiku-uri. Între timp am căpătat convingerea că știu atât de puține, încât mi-am pierdut acea brumă de curaj. Ãsta e motivul pentru care evit să comentez haiku-uri, aici sau în alte părți. Vă mulțumesc tuturora pentru prezență și aprecieri. | |
| = Reguli și criterii... | Rodean Stefan-Cornel [02.Oct.08 07:25] |
| Dane, câteva reguli și criterii, unanim acceptate, trebuie să existe, oricât s-ar contrazice teoreticienii... Și apoi, dacă nu sunt aceste criterii de raportare, la ce s-a gândit domnul Pohonțu când a spus că textele tale nu respectă "alte exigențe" ale haikuului? Eu, de fapt, asta doream de fapt, să vedem care "exigențe" nu sunt respectate în creațiile de mai sus (asta nu pentru a îl contrazice, pentru a-ți lua apărare ție sau pentru a incita cu tot dinadinsul, ci din dorința foarte sinceră, afirmată cinstit, de a mai învăța câte ceva). Dar, dacă citesc bine comentariul tău, asta îl rogi și tu pe distinsul coleg amintit mai sus. Mulțumesc de sursele de documentare recomandate. Cornel P.S. Pentru toți cei interesați! Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (DOOM), Ediția 2005, schimbă regulile de scriere la foarte, foarte multe cuvinte, față de cum apar ele în DEX, ultima ediție. Deci, de 3 ani, se scrie "haikuul", "haikuuri", adică fără liniuță (vezi opera citată pag. 349). | |
| = reguli si criterii?! | eugen pohontu [02.Oct.08 09:47] |
| Da aveti dreptate, amandoi, asa ca am sa folosesc sistemul propus de dl. Rodean(sunt mult mai multe criterii, cel putin ce-am citit in diverse materiale, inclusiv ce a scris dl. Norea) ca sa explic, in opinia mea, de ce am spus ca tristihurile d-lui Norea nu sunt CHIAR haiku: Primul tristih: 1b, 1c, 1e - ma explic - cezura nu separa exact doua planuri, cusca de caine presupune si cainele care latra or ba, stins sau aprins :) si nu sunt in antiteza(ma rog, fortand nota in sensul preciziei cerute de sistemul de apreciere) iar ultimul vers are sens curat metaforic... Al doilea: 1c - din nou planurile nu sunt chiar antitetice si as adauga ca se evita prepozitiile la sfarsit de vers ca si cuvant de legatura, mai ales pentru a respecta 5-7-5 Al treilea: cel mai apropiat de spiritul haiku, dar planurile sunt complementare, nu antitetice, steua si licuriciul sunt in simpatie fotonica :) Sigur o astfel de analiza este foarte seaca, sunt de acord cu dl. Norea, parerea mea este ca trebuie explicat(ceea ce n-am facut initial) care sunt argumentele pro si contra, de exemplu o exprimare de genul - ce haikuuri frumoase -este la fel de inutila ca si - nu sunt haikuuri(imi asum vina, dar stiam ca dl. Norea este mult mai expert decat mine in domeniu si am zis ca intelege la ce m-am referit)- As mai adauga ca in haiku se evita pe cat posibil verbele (directe - fac, face, merge, canta, zboara, etc). Revin si spun ca apreciez mult cele trei tristihuri, dar, cum spunea autorul, cine poate spune cu precizie daca sunt sau nu haiku, si chiar nu conteaza, important este ca poarta un mesaj filosofic, bine criptat, in sens haiku... De exemplu, o incercare de-a mea, careia nu i-am spus nici macar haiku, a aterizat imediat la "atelier" fara sa gasesc vreo motivatie cat de cat plauzibila pentru acest gest, comentariile cititorilor fiind insa favorabila... ninsoare de mai sub cireșii înfloriți- plânsul mieilor ???? Ar fi multe de spus, dar nu prea am timp. Cu mare stima D-lor Norea si Rodean, eugen | |
| = Păreri despre haiku | Dan Norea [02.Oct.08 10:27] |
| 1. Nu cred că cele două planuri e obligatoriu să fie antitetice. După câte știu, trebuie doar să pară independente. Spun "să pară" pentru că, evident, un haiku este un întreg. Unul definește cadrul (în general răspunde la când și unde) iar celălalt fixează momentul (răspunde la cum). Dar în primul haiku, aveți dreptate, juxtapunerea nu e prea fericită, e de tip cauză-efect. 2. Problema cu prepoziția la sfârșit de vers mi se pare discutabilă. Nu am citit nicăieri ceva despre asta, e posibil să aveți dreptate. Pe de altă parte, mulți văd haikuul (mulțumesc, Cornel, pentru precizarea din DOOM) ca un singur vers. Alții ca două versuri... Și în condițiile astea, prepoziția e la mijloc de vers. 3. Nu e recomandabil abuzul de verbe. Dar am văzut haikuuri cu două verbe - bine cotate, inclusiv la clasicii japonezi. E adevărat, nu sunt recomandabile decât modurile indicativ prezent, gerunziu, eventual participiu trecut cu rol de adjectiv. 4. În ultimul poem, cadrul este "drum în penumbră", care, datorită titlului secvenței, se presupune că e imediat înainte de apariția zorilor. Iar licuriciul și steaua căzătoare sunt în antiteză, jos-sus. Deși nu e o cerință obligatorie, mai ales că figurează în același plan. Cât despre atelier, hai să nu-l amestecăm în discuție. Prezența la atelier ține, de multe ori, nu de valoarea textelor, ci de nivelul autorului. Recunosc, eu, având vechime și un nivel relativ ridicat, nu prea ajung la atelier, deși ca oricine, am texte inegale. În particular, cred că dintre editorii care hotăresc departajarea inițială a textelor, foarte puțini pot da un verdict corect despre un haiku. Haikuul citat de dvs mi se pare unul bun, care n-are ce căuta la atelier. Dar, repet, chestiunea cu atelierul este altă problemă. | |
| = Analize pertinente | Rodean Stefan-Cornel [02.Oct.08 12:01] |
| Eugen Pohonțu și Dan Norea, Vă mulțumesc frumos pentru analizele făcute și care, mie îmi par foarte pertinente. Pentru mai departe, eu ies din dezbatere, vă las pe dumneavoastră, dar o să urmăresc cu deosebită atenție problema... Cu un deosebit respect pentru ambii, Cornel Rodean | |