| = scuze | Manolescu Gorun [28.Sep.08 23:47] |
| Imi cer scuze fata de cei care au parcurs textul pana acum (ora 11,45) dar din imposibilitatea de a intra pe agonia pana in acest moment, textul a aparut fara niste corecturi esentiale | |
| = adagiu împotriva principiului necontradicției | Victor Potra [29.Sep.08 15:28] |
| Este cunoscut experimentul cu interferența undelor de lumini, prin două fante, și cu apariția franjelor de interferență. Dacă efectuăm experimentul cu electroni, datorită dualității undă-particulă, observăm aceeași interferență, cu modelul specific de franje. Foarte simplist spus, aceasta înseamnă că electronii se comportă ca niște unde, și în anumite locuri, se anulează reciproc (datorită diferenței de fază). Ceea ce este mai interesant, este că același fenomen se produce și dacă trimitem electronii unul câte unul!!!!!! Este ca și cum fiecare electron ar trece, simultan, prin ambele fante. Desigur că acest lucru poate fi interpretat conform conceptului de sumă a istoriilor a lui Richard Feynman, dar logica mea aristotelică, cu tot cu cauzalitatea clasică, este pusă în dificultate. Pentru o asemenea logică clasică, electronul trece ori printr-o fantă, ori prin alta, (conform pp. necontradicției) apoi izbește peretele într-un loc oarecare și gata. Când vine următorul electron, primul e deja o "pată" pe perete, se repetă procesul, și de fapt interferența, care presupune interacțiunea ca unde între electroni, nu ar trebui să aibă loc! Atenție, a nu se confunda ce am spus mai sus cu o opinie susținută de mine, e doar un exemplu de dificultate majoră a logicii clasice de a descrie/cuprinde fenomene observabile în fizica modernă. Pentru cei mai puțin familiarizați cu fenomenul de interferență, mai jos un link care explică fenomenul într-un limbaj accesibil. http://cosmogonie.110mb.com/25%20Mecanica%20cuantica%20-%20Principiul%20de%20incertitudine.htm | |
| = Domnului Gorun | Victor Potra [29.Sep.08 16:01] |
| Sper că adagiile mele, care vin din altă zonă a raționalului, dar cu același set de nemulțumiri și neîmpliniri față o abordarea clasică a structurilor gândirii, nu impietează asupra discursului dumneavoastră, care se așează mai mult în folotoliul gândirii pure, cu aplecare asupra contradicțiilor construcțiilor raționale în sine. Am considerat că sunt utile asemenea note, care să pună problema și din perspectiva cunoașterii mai aplicate, pentru a arăta că nu este vorba despre un joc intectual gratuit, miza poate fi diversă. Dacă totuși credeți că cititorii ar putea fi trimiși în prea multe direcții deodată, vă rog să-mi spuneți, nu e cu supărare :)) | |
| = Victor, | Manolescu Gorun [29.Sep.08 17:06] |
| Comentariile tale sunt binevenite. Mai ales ca pe amandoi ne bantuie contradictiile. Pe fiecare, in felul sau. Cat despre fizica aia (cuantica si, mai ales subcuantica) am sa incep sa incerc si eu niste texte. Mai ales ca m-a scos din sarite "particula (aia) a lui Dumnezeu" - denumire pe care Higgins, in calitate de ateu convins, l-a facut sa sara in aer in fata unei asemenea blasfemii a presei de sant (care chiar este, ca primarul care este al lui Vanghelie). Adica cum? Culmea nerusinarii! Sa fie el inlocuit cu Dumnezeu?! Dar mai aman incercarile mentionate. Pana la o discutie "face to face" cu Marius Surleac. Care sper sa fie la fel de lunga, frumoasa si contradictorie ca si cea purtata cu tine. Si mai aman incercarile mele in legatura cu fizica pana cand nu termin ce-am inceput. Adica seria prezenta de texte. | |
| = chestiuni interesante pe marginea patologicii aristotelice | Irina Vendis [30.Sep.08 01:14] |
| Domnule Gorun, eseul domniei-voastre este foarte interesant, deși nu aduce nimic nou pentru cei familiarizați cu problema. Am să citez totuși o afirmație pe care o faceți, pentru a o dezbate potrivit principiilor logice aristotelice enunțate în text. Iată afirmația dvs.: "îmi crescuse un morcov în fund". Dacă analizăm afirmația dvs. potrivit primului principiu al logicii aristotelice, și anume cel al "identității" ("cum, eu nu sunt același cu mine însumi?"), atunci se pun niște probleme incitante: sunteți același cu dumneavoastră înșivă dacă aveți sau nu un morcov în fund? Schimbă acest amănunt datele identității logice în mod semnificativ? Dacă abordăm afirmația potrivit principiul al doilea al logicii aristotelice, și anume cel al "necontradicției" ("nu pot, simultan, să fiu și aici și în altă parte"), atunci se ridică anumite întrebări dificile: morcovul din fundul domniei-voastre este sau nu în fundul domniei-voastre? Adică este el exact acolo sau în altă parte? Dacă morcovul este acolo și nu în altă parte, atunci este el real, un morcov cu care v-ați jucat înainte de culcare, sau este doar un morcov platonician, adică preluat din lumea ideilor pure, un morcov platonician înfipt într-un fund platonician, un concept penetrând un alt concept, într-o lume Ideală plină de Idei jucăușe? Dacă analizăm afirmația dvs. conform principiului al treilea al logicii aristotelice, și anume cel al "terțului exclus" ("ceva nu poate fi decât «adevărat» sau «fals» - altă posibilitate este exclusă"), atunci se ridică următoarele probleme: afirmația "am un morcov în fund" este ea falsă sau adevărată dpdv logic? Dacă morcovul nu este acolo, atunci de ce faceți această afirmație falsă dpdv logic, și anume că există un morcov în fundul pe care îl posedați? Dacă morcovul este acolo, atunci se pun alte întrebări logice: cum a ajuns acolo? Cum poate fi extras, știind că orice obiect scăpat acolo nu poate fi recuperat decât cu intervenție medicală la Urgență? Există o oarecare atracție pato-logică pentru inserarea de vegetale roz aerodinamice în fund, ca un fel de perversiune total nouă și care ar putea genera o modă în viitorul apropiat printre căutătorii de absolut? Vă generează prezența unui morcov în fund delicii care se apropie de infinitul numerabil cantorian prin intensitatea lor? Acest morcov în fund poate fi localizat cu absolută precizie, având în vedere principiul incertitudinii al lui Heisenberg? Vă mulțumesc pentru lămuriri, și sper să aducă multe lucruri noi pe marginea acestui subiect foarte interesant. | |
| = Iubito, | Manolescu Gorun [30.Sep.08 07:44] |
| Iar ai ȋnceput să-ți miști codița (cam năpȃrlită de atȃta ȋntrebuințare)? Cine nu ȋnțelege despre ce e vorba și chiar e curios, poate citi schimbul de amabilități dintre noi doi ȋn cadru com-urilor la textul meu anterior. | |
| = . | Paul Bogdan [30.Sep.08 07:48] |
| Domnule Gorun, îmi pare rău să vă anunț că ați devenit cenzurabil. | |
| = Dragă Irina, meritele tale depășesc reținerea mea... | Victor Potra [30.Sep.08 13:36] |
| M-ai convins, meriți un eseu. Ca paradigmă de gândire. Îmi aduci aminte de studioasele mele colege de la filosofie, care, în treacăt fie spus, au ajuns bine merci în facultăți de rit anglo-saxon, unde glosarea se împacă de minune cu specializarea. Gândirea riguroasă și hărnicia nu sunt în sine suficiente pentru creativitate. Nu că ție ți-ar lipsi cea din urmă, poeziile tale o relevă îndeajuns. Dar, spre deosebire de poezie, deschiderea de noi drumuri în filosofie presupune o independență de repere, răspunsurile altora sunt, cel mult, trepte sub picioarele tale în drumul spre construirea propriilor interogații. Altfel, te vei trezi într-o închisoare, în care aproape orice drum este închis, pentru că a fost explorat în prealabil, pentru că X sau Y s-au pronunțat deja despre subiectul respectiv. Discuția este largă aici, de aceea ți-a spus că meriți un eseu. Nu pot să închei, fără a-mi aminti că în primul eseu din serie îi reproșai dl-ui Gorun exact faptul că nu făcea o glosă a comentatorilor subiectului. Din păcate mi-am propus mult prea multe pentru următoarea perioadă, ca să pot promite un asemenea eseu, dar ar fi foarte tentant să-ți pun la dispoziție un teren de luptă unde miza este exact sistemul de gândire pe care îl practici: din citat în citat, tot înainte spre manualul perfect. Cu simpatie, Victor - I mean it :) | |
| = sunt două! principiile aristotelice. restul nu conta. era aristocratic! | Adrian Firica [04.Oct.08 00:09] |
| domnule, neiertător scrutin! … ce să aleg: sudoarea dintre picioarele patinatoarei lui Nichita, sau răs-săritura atâtor fete în dansul lor căpâlnesc … când pe față, când pe spate, de se poate și pe dos – asta cu o maturitate bântuită “deosebit” vorbind! «! șapte drumuri am ȋn față șapte cupe cu otra-, mă ȋmbie și răsfață Moarteamănăstareța,» da, imaginația poetului a depășit urletul Împărătesei Bizanțului: de ce n-am decât trei găuri, Doamneee!? îmi aduc aminte că, dintre fetele Ansamblului Doina al Armatei, plecate în AMERICA în turneu, prin ’60 și ceva, ansamblu ce făcu’ dansul fetelor ăstea în plin flower poower… nice una nu s-a mai întors să danseze pe aicișa. de văzut “fetele” prin arhiva TVR … | |
| = Niccolo da Cusa, la raport! | Adrian DUMITRU [14.Oct.08 01:23] |
| Domnule Manolescu Gorun, marturisesc de la bun inceput ca am uitat cam toata logica pe care o shtiam acum catziva ani buni, cand il citeam voios pe Aristotel sperand ca am sa inventez shi eu o noua logica polivalenta care sa il lase masca pe amicul Lukasiewicz. Dar cum intre timp am descoperit ca imi lipsea un anumit organ pentru asemenea subtilitatzi, in creierul meu s-au aninat panze gigantice de paianjeni in zona destinata stagiritului shi urmashilor sai. Cum atat dvs. cat shi eu suntem tentatzi sa gandim mai repede decat scriem, nu e de mirare ca se inghesuie typos-urile la textele noastre mai ceva ca tifosii pe stadion. Ca in bibliografia eseului despre cantor atzi strecurat cate o eroare la aproape fiecare rand, mi se pare scuzabil. La urma urmei, shi eu apas "m" in loc de "l", sau mai mananc o litera in "mathmatik", etc. (dar vedezti ca editura in cauza este Routledge) dar ca in acest eseu - pe care (recunosc) nu sunt sigur ca l-am intzeles bine in fondul sau, dar asta e problema mea shi a paianjenilor de care vorbeam- il repetatzi de mai multe ori pe un oarecare CaUsanus, nu-mi ramane decat sa ma gandesc ca v-atzi gandit la Nicolaus Cusanus, sa observ ca domnia sa alta treaba nu putea sa aiba decat sa il urmeze pe stagirit ("Causanus procedează cu Divinitatea ȋn mod similar cu Aristotel cȃnd vorbește despre «substanță/materia primă»") fiinda era un cardinal plin de morb scolastic intr-o epoca in care Toma d'Aquino-Thomas d'Aquin inca nu ajunsese piatra de temelie a teologiei catolice (de pilda, Pico della Mirandola ishi facea un titlu de glorie in a reushi sa il concilieze pe Toma cu Albertus Magnus, shi era un titlu de glorie pentru ca in teologia scolastica Toma shi Albert erau la fel de apropiatzi precum Platon shi Aristotel). Ori, nu-mi ramane decat sa marchez un nume nou in cultura mea (foarte) generala impreuna cu acest CaUsanus, ori sa restabilesc prin penalty kick locul lui Niccolo da Cusa/Nicolaus Cusanus in cultura universala, generala, shi romana, particulara. Ce imi sugeratzi? Cat priveshte restul, revin shi repet: nu imi e rushine sa spun ca nu prea am intzeles. Asha ca, vorba autoexilatului in Norvegia, iata ceva despre care trebuie sa tac. PS Pe Sextus il puteatzi cita shi in romana - e tradus shi inca destul de bine de aram fremkian in 1965 - mai degraba decat in aproape imposibil de gasit in Romania editzie Loeb data de Bury la care va referitzi. Shi daca tot m-atzi trimis la editzia Bury, atzi fi putut sa imi indicatzi shi pasajul, fie prin referire, fie prin referire la paragraf - in caz ca ash fi curiozitatea sa incerc sa citesc tot pasajul in sperantza disperata ca voi reushi sa imi dezmortzesc ruginitul nerv logic. | |
| = ***) | Manolescu Gorun [14.Oct.08 10:31] |
| Sa zic ca nu ai dreptate, nu pot. Asta, ca si altele din serie, e scris in graba. Si e pregatit, ca si precedentele, pentru o - eventuala tiparire, dupa o selectie si, sper, o revizuire riguroase. Pana atunci interactivitatea de aici imi este extrem de utila. Atat pentru idei noi in continuarea seriei, cat si pentru semnalarea multiplelor erori (typos, citari erc.) pentru care iti raman indatorat. Cat despre Aristotel, si eu sufar impreuna cu dumneata "sperand ca am sa inventez shi eu o noua logica polivalenta care sa il lase masca pe amicul Lukasiewicz". Numai ca dumitale ti-a trecut, iar mie nu. Probabil ca o sa mor cu suferinta asta. | |
| = revin | Manolescu Gorun [14.Oct.08 10:33] |
| Citindu-ti (o parte) din autobiografie, m-am oprit la "Cât privește viitorul, ține de contingenții lui Aristotel, unde nu îndrăznesc să îmi bag nasul". Ma intreb de ce? Pentru ca Logica modala (ca tot a venit vorba)e acum la mare moda. Si ar putea sa iti modeleze viitorul. A se vedea o intreaga discutie, folosind o astfel de logica, in stiinia cognitiei, privind existenta "constiintei" (daca nu ma-nsel). Si de aici si pana la inteligenta artificiala nu mai este decat un pas. | |