| = Exemplele | Dan Norea [26.Sep.08 13:43] |
| Pentru că îmi place metoda "să învățăm din exemple", vin cu o epogramă postată în imediată apropiere. Sunt scumpe gazdele-n oraș, Dar eu, am să-ți reduc chiria; Din când în când dacă mă lași, Să-ți studiez... anatomia. (Ion Ruse) Se poate observa un ritm iambic, cu măsură mixtă 8-9-8-9, care respectă regulile: lungimi egale ale versurilor pereche (care rimează). Mi-ar fi plăcut și niște exemple de hexametri, alexandrini, endecasilabi... | |
| = Agonia de prânz | Rodean Stefan-Cornel [26.Sep.08 14:53] |
| Păi, dacă tot mi-am rezervat câteva minute pentru "Agonia" de amiază, să rezolvăm acum problema, să n-o mai amânăm. Dane, nu aș fi vrut să mai comentez problema asonanțelor, pentru că oricum o să urmeze un episod cu rima, dar dacă tot ai dat exemplu catrenul colegului Ruse, spun și de această dată că aici, "oraș" nu rimează cu "lași", ci este o asonanță nepermisă, decât în poezia populară. Exemplu de hexametru (traducere de G. Murnu, din Iliada): "Trupul făcându-le hrană la câini și la feluri de păsări" Se observă că sunt 6 picioare (cinci dactili și un troheu): "TRU-pul fă-CÂN-du-le HRA-nă la CÂINI și-la FE-luri de PÃ-sări" Alt exemplu de hexametru ("După furtună", poezie originală de Coșbuc): "Bine că dete-n sfârșit! Cu vuet de vânturi veniră" Se observă că sunt 6 picioare (doi dactili, un troheu, doi dactili, un troheu): "BI-ne că DE-te-n sfâr-ȘIT! cu VU-et de VÂN-turi ve-NI-ră" În ambele exemple se observă că spondeul nu este realizat, el fiind un picior nespecific limbii române. Și acum, un exemplu de endecasilab dintr-un sonet eminescian ("Oricare cap îngust"). O să citez prima strofă în întregime, pentru că este plină de învățăminte, nu numai privind metrica: "Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, zgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și." Se observă că toate versurile au ritmul iambic (o silabă neaccentuată, alta accentuată, una neaccentuată și tot așa...) cu metrica de cinci picioare și jumătate, adică măsura de unsprezece silabe. Mulțumesc de intervenție și de observații, te mai aștept Cornel | |
| = Să-ți fie de bine ! | Dan Norea [26.Sep.08 15:25] |
| Cornel, și eu sunt tot în pauza de masă. :) Aș lua la analizat hexametrul lui Coșbuc: "BI-ne că DE-te-n sfâr-ȘIT! cu VU-et de VÂN-turi ve-NI-ră" După mine aici sunt numai dactili, doi din ei fiind incompleți, chiar dacă tehnic vorbind, un dactil incomplet este, luat separat, un troheu. Dacă ultimul picior nu deranjează (și la Iliada e la fel și se aude bine), în schimb cel din mijloc se simte. Datorită lui, la recitare trebuie făcută o pauză, care să țină locul silabei lipsă. Cred că o metrică de genul ăsta se obține concatenând două versuri scurte cu aceeași metrică, pentru a masca lipsa rimei interioare. Metoda e folosită des la poemele într-un vers, care de multe ori sunt distihuri fără rimă. | |
| = "Finețuri" | Rodean Stefan-Cornel [26.Sep.08 16:13] |
| Dane, ziceai de mine că am "ureche", dat nici cu tine nu mi-e rușine! Ai perfectă dreptate (în ce privește pauza), dar, încă nu am ajuns la episodul cu cezura. Pauza de care spui tu este necesară, într-adevăr se numește cezură și este marcată de semnul exclamării. În scandarea hexametrului, cezura se plasează de obicei după cea de-a treia silabă accentuată, despărțind astfel cel de-al treilea picior în două părți. În situația exemplificată cu Coșbuc, ea este plasată în mijlocul unui troheu, care ține locul unui spondeu și se numește cezură penthemimeră. Mai sunt, la hexametru cezuri heptihemimere, sunt situații în care la un hexametru se întâlnesc chiar 3 cezuri, prima trihemimeră, a doua penthemimeră și a treia heptihemimeră.... Problema este destul de complicată, eu am studiat-o și o știu destul de bine, dar nu cred că este cazul să intrăm în prea multe "finețuri", pe de o parte pentru că acest gen de versificație nu se mai practică, pentru că este extrem de dificil (nu întâmplător au scris hexametri reușiți puțini români, între care două genii în versificație, Eminescu și Coșbuc), iar pe de altă parte, mi-am propus ca la "Învățăm împreună" să nu ridic prea sus "ștacheta" pentru nivelul științific, să "o dau în bară" și să mă ia la rost vreun profesor de română... Gata cu "Agonia de prânz", trecem la alte activități, până diseară... Cornel | |
| = aceste texte xred că sunt utile pe site-ul acesta | silviu viorel păcală [26.Sep.08 21:44] |
| că cine știe poate mai învățăm câte ceva și ne ancorăm și noi în circuitul de valori | |
| = "Măsura", cu alt sens | Rodean Stefan-Cornel [27.Sep.08 09:56] |
| Domnule S.I.Păcală, dacă un agonist cu experiență, ca dumneavoastră spune că aceste texte sunt utile, atunci chiar că nu îmi pare rău de efortul depus. Totuși, să păstrăm măsura, sunt doar niște simple note de studiu ale unui începător, scrise mai ales pentru începători ca mine (cuvintele dumneavoastră din partea a doua a comentariului, chiar mă intimidează...)! Vă mulțumesc pentru atenția acordată! Cornel Rodean | |