| = Anamaria, un vis frumos... | Emil Iliescu [27.Sep.08 18:05] |
| Un vis frumos Anamaria, descris cu sensibilitate. Pendularea între trecut( antichitate) și viitor(starea onirică) îi dă eroinei tale puterea și știința de a călători pe spatele timpului ca pe un delfin magic. O proză care mi-a dezvăluit un condei valoros, pe care aștept să-l mai citesc! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Ianus știe cel mai bine... | Roman Anamaria [29.Sep.08 09:08] |
| Trecutul e țărmul de unde plecăm dar pe care îl păstrăm, totuși, în noi... o "Ithaca" ce ne orientează pe drumurile noastre... pentru ca acestea să nu fie simple trepte care nu duc spre nimic... Și să putem visa viitorul așa cum ni-l dorim. Van Gogh visa, de pildă, ca după moarte să ajungă într-o stea! Cine știe dacă nu i s-a împlinit visul? Mulțumesc pentru popasul făcut pe această pagină și pentru cuvintele care mă onorează. anamaria | |
| = Ianus știe cel mai bine... | Roman Anamaria [29.Sep.08 09:12] |
| Domnule Emil Iliescu, vă mulțumesc pentru popasul făcut pe această pagină și pentru cuvintele dumneavoastră. Trecutul este țărmul pe care deși îl lăsăm în urmă îl purtăm în noi ca pe o Ithacă ce ne îndreptățește să visăm... pentru ca drumurile noastre să nu fie simple trepte care nu duc nicăieri... Van Gogh visa ca, după moarte, să ajungă într-o stea... Cine știe dacă nu i s-a împlinit visul? cu respect, anamaria | |