| = Și caii se împușcă, nu-i așa? | Diana Coconescu [25.Sep.08 20:34] |
| Bogdan, tehnica literară este desăvârșită, după opinia mea. Poate sunt subiectivă, pentru că mi-a plăcut foarte mult textul. Oricum, unghiul din care este depănată narațiunea este inedit, ceea ce conferă originalitate scriiturii. Mi s-a povestit și mie despre momentul când comuniștii au omorât caii, la acest fapt te-ai referit? Multă sensibilitate, autenticitate psihologică a personajelor, dacă mă gândesc, descopăr numai calități. Felicitări. Chiar și autobiografia pe care ai scris-o în pagina personală are veleități literare. | |
| = "zilele astea pustii" | Doru Emanuel Iconar [25.Sep.08 22:34] |
Nu este e o poveste originală, am citit o poveste asemănătoare, cu alt final, am cartea în bibliotecă. Acel cal avea și un nume, Negruț. Dar povestirea este atât de atrăgător scrisă încât, deși e un text destul de lung, dacă te pune curiozitatea să-l începi te trezești abia când povestea s-a sfârșit. Timbrul este grav, starea de tristete amplificându-se gradual, întregul se desfășoara cu un ritm molcom, finalul previzibil dar nimic nu plictisește aici. Mă bucur că l-am citit. Doru Emanuel | |
| = Bogdan, am descoperit... | Emil Iliescu [25.Sep.08 23:14] |
| "Oare l-o fi durut ceva pe Stăpân înainte să moară? Calul credea că-l dureau gândurile care l-au perindat printre piersici, în acea vale." Am descoperit în proza ta sensibilitate și introspecție, două laturi fără de care o proză nu poate atinge sufletul celui ce o citește. Și am mai descoperit taina care îl unește pe om de animalul său de suflet: prietenia, care se prelungește dincolo de moarte. Și, cel mai duios lucru: dorul... Cu prietenie, Emil Iliescu | |