| = * | Andrei Trocea [24.Sep.08 13:08] |
| urmarind ciclul acesta de poeme, pt ca pana la vorba e un ciclu dedicat temei ea-el, parca-as citi un fel de cronica. poate si ca starea mea e de vina, insa poemul de azi m-a incoltit si nu m-a lasat pana nu l-am ispravit. sunt doua lucruri de care as vrea sa vorbesc: 1. nu mai stiu daca am zis-o, dar vad ca e adevarat ca femeia iubeste in detaliu, ea intr-un fel isi descompune iubitul in diviziuni si subdiviziuni si incepe sa le iubeasca pe fiecare in parte. 2. deja te-ai mutat cu totul in el. intr-un fel l-ai imprumutat, insa ai decorat inauntru asa cum iti place tie. :-) fain sfarsitul. si firesc. cu prietenie, andrei t | |
| = marea Azov | Doru Dorian David [24.Sep.08 13:14] |
| Daca in prima parte a poemului femeia este blandetea intruchipata..."mă pot prăbuși măcinată la fel ca un mal de nisip/ în palmele tale/ ....................... te pot strânge în brațe fără să mă vezi să pun rufele la uscat și să le uit până cade bruma pot să stau pe bancă până târziu, fără să știi cât am lipsit?" in final... iata ca femeia rabufneste... nu ma mir... imprevizibilul, neastamparul sufletului, blandetea la atipod... varietatea gandurilor ce se dezvolta intr-o clipa, intr-un monolog sa spunem! "pot face multe lucruri .... să stau pe bordură și să număr mașini să te decojesc ca pe un fruct până ți se văd venele să te beau dintr-o singură înghițitură" Da, un poem care oscileaza intre tandrete si reversul ei.... impaciuitoare si navlanica... intr-un cuvant femeie... ca marea Azov... care este adanca si freamătă ucigător PS Nu obisnuiesc sa clatin cuvantul poetului... este un fel de intimitate a fiecaruia; felul de a-l aseza, de a-l spune, de a-i da viata! Dar uite ca astazi o fac... prima strofa... nu-mi da pace! "aproape ca nu ne mai deosebim sangele"... ma deranja acel meu... tau... Ei am spus si eu... O zi blanda! | |
| = +Carmen | Silvia Goteanschii [24.Sep.08 18:54] |
| în atmosfera toxică și lipsită de oxigen, te pot strânge în brațe fără să mă vezi, pot muri la intersecțiile dintre tine și pielea mea - o luptă între semtimentul de dragoste împăcat, calm și celălaltul, pasionant și ucigător. Marea Azov ar putea curăța netrebnicia. Dragostea ar urma cursul firesc. Femeia nu se va mulțumi niciodată. Pacea nu se va regăsi niciodată în sufletul ei. Doar dacă va simți pierderea.... | |
| = Carmen sau/despre marea Azov... | ioana matei [24.Sep.08 21:15] |
| stii ce cred eu?...ca in aproape toate poemele pe care ti le-am citit (sau poate chiar in toate), si aici, apare o instrainare foarte rea/nociva, o indepartare dureroasa a femeii de insasi esenta existentei ei: inima barbatului...sper sa fie vorba doar deaspre *artificii creatoare*...altfel ar fi foarte trist...uneori e bine sa ne-aruncam in mare... chiar daca... "nu e așa adâncă și freamătă ucigător"... | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [26.Sep.08 08:12] |
| andrei, :)in detaliu si descompus.m-am mutat teoretic sau asa mi-ar placea, practic mai am cativa ani lumina, de decorat nu ar fi prb, numai sa ma lase, oricum, fara perdele, covoare, putina mobila, cat mai simplu si liber. 3D, am sa incerc sa modific ceea ce ai sugerat, meu-tau, dar sa vad cum fac delimitarea, chiar te rog, sa nu te abtii si daca vezi ceva ce scatie in text sa-mi spui, nu de multe ori sunt propria victima. silvia, cu marea Azov m-as multumi, rece si relativ prietenoasa, atat incat sa faci ceva sa-i intri in gratii, sunt si pescarusi, curios, dar sunt. ioana, tu ai dreptate,e o indepartare, recunosc si nu stiu cum ai vazut-o, la prima vedere nu apare, caci nu e explicit:) va multumesc si va mai astept mcm | |
| = e foarte simplu... | ioana matei [26.Sep.08 20:29] |
| am privit de mai multe ori...multumesc pentru o pretuire explicita! | |