| = * | Andrei Trocea [22.Sep.08 15:40] |
| donc, in primul rand imi place cum pornesti de la un element cat se poate de real, acel metrou si apoi, odata cu trecerea puntii, diluezi atmosfera. treptat, cu apropieri bine inserate, cititorul coboara tot mai mult intr-un spatiu fantastic, dominat de absenta/ prezenta apei. starea indusa e una de confuzie si vis, cat si o apasare, sau o prevestire a ceva care nu se mai intampla, insa cititorul este dus pana la ultimul moment dinaintea cataclismului. imi plac intoarcerile de fraza si modul in care inchegi cuvintele, moduri in care ademenesti cititorul tinandu-l aproape de firul narativ. o mica observatie: repetitiile din prima fraza mai curand poticnesc lectura decat sa o fluidizeze. cu prietenie, andrei t | |
| = Ceai cu kefir | ion untaru [22.Sep.08 18:18] |
| Ai dreptate Andrei. Materialul mi-a fost inspirat de o reală șuviță de apă pe care am văzut-o curgând timp de vreo două săptămâni în zona metrou Armata Poporului, dimineața când plecam la serviciu și a fost publicat într-o gazetă de care nu știu dacă ai auzit Destine, scoasă de Victor Stan, Petru Marinescu, ulterior adăugându-li-se și Ion Machidon, prin '90. Tempi pasati. Câți ani aveai atunci? Mulțumesc pentru ceaiul servit împreuna: Un ceai rusesc sau unul din Chitai Adus cu caravane de cămile In cești de porțelan pe care ni le Oferă degustarea în serai Avem lumină, draperia-i trasă Sunt cu domnul Trocea, musafir Și două cești, dar pline cu kefir Și vom ieși în voie pe terasă | |