| = tăcerea - echinocțiu - glasul și ceaiul cald | Silvia Goteanschii [21.Sep.08 16:39] |
| un poem nostalgic, un poem sensibil, parcă ar fi un aparat de măsurat timpul, trăit în episoade de melancolie și neliniște sufletească A doua strofă mi se pare deosebită: mai ții minte noaptea în care mi-ai spus bine-ai venit acasă copilă s-au dărâmat în sângele meu toți munții sub care dormeai ți-am crezut buzele mâinile părul culoarea din iriși de fiecare dată, cu sinceră apreciere a talentului tău de a simți CUVÂNTUL | |
| = Adriana, iau din versurile tale în semn de amintire... | marius nițov [21.Sep.08 18:52] |
| Adriana, iau din versurile tale în semn de amintire: "era iarnă era iarnă atunci miroseam a tren personal și a ger tăcerea pocnea cum lemnul în măruntaiele sobei săpam amândouă tunelul se îngusta către mijloc era mai întuneric decât în pântecul tău Doamne lasă-mă să o nasc eu acum de prea multă vreme așteaptă și ne iartă nouă greșelile noastre cum și noi vom ierta…" ...cu gândul la cea pe care n-o mai pot îmbrățișa, astăzi era ziua ei. Dar toată poezia merită remarcată, e reușită, mișcă sufletul prin legătura sentimentală evidențiată atât de clar în versurile acestea: "în astfel de toamne mi te strângi înlăuntru spirală tăcerii trecutul rămâne sub praguri abia mai e loc pentru mâine aprind depărtările să fie lumină să îmi dezghețe glasul" Mulțumesc celui ce te-a inspirat! | |
| = Echinoctiu de stari egale | razvan rachieriu [21.Sep.08 20:22] |
| Toamna a luat în stăpânire totul, s-a așezat apăsător în tine, ca o cruce pe umeri. Acasă este locul copilăriei, al mamei ce dărâmă cu afecțiunea filială munții și conferă un echilibru sufletesc, un “echinocțiu” de stări și emoții egale. Emoționantă poezie ! Felicitări ! | |
| = Silvia, Marius, Razvan | Adriana Lisandru [21.Sep.08 21:00] |
| vorba lui Beniuc..."sunt mar de langa drum"...:) ma bucur ca ati gasit aici versuri pe care sa le luati cu voi - chiar de ele pornesc dintr-o experienta strict personala. cu atat mai bine, chiar. multumiri. | |