Comentariile membrilor:

=  D-na Mara Mina rămân cititorul și criticul dvs. fidel.	Anton Vasile [25.Sep.08 20:26]
Fără nici o altă intenție, decât un interes pur literar și filosofic rămân cititorul dumneavoastră fidel. Ideile dumneavoastră mă atrag și mă incită. Bărbatul mai mult decât femeia trăiește erotismul din fantasme. Narcis s-a îndrăgostit nu de chipul lui, ci de o fantasmă, de sora sa geamănă, de anima sa, de imaginea sa feminină. Nici un mit nu vorbește despre femeia narcisistă , ci doar de bărbatul - narcisist. Bărbatul se excită la vederea fantasmei, femeia la contactul epidermic real. Poate de aceea bărbații au o predilecție pentru imaginea erotică(pornografia e făcută de femei pentru bărbați), poate de aceea autoerotismul e practicat în proporții de aproape sută la sută de bărbați și într-un procent relativ cu mult mai mic de femei. Poem rătăcit în timp e iubirea bărbatului pentru o fantasmă - ,,ea era doar un gând…’’. Excelentă ideea care surprinde atât de realist iubirea masculină. Cu toată admirația pentru idee nu pot însă trece cu vederea peste puerile inadvertențe, ca de pildă ,,altoind cărări’’ care sună ca o notă falsă, apoi acel ,,să pui amprenta dinților tăi’’ la persoana a doua , după ce vorbiți mai întâi la persoana întâi - ,,să sfâșii din amintirile mele vreau.’’
=  D.lui Anton Vasile	Mara Mina [26.Sep.08 00:26]
Înainte de toate vreau să vă întreb dacă sunteți agnostic. Apoi să fac o precizare: o mare și singură temă predomină în scrierile mele stângace. Acum, nu pot să spun că nu sunt măgulită de atenția cu care îmi citiți textele, dar ați fost îndrumat spre o pistă falsă, probabil că vina îmi aparține. Întotdeauna spun: cuvântul e al celui ce-l scrie, tâlcul e al cititorului. Poezia nu e una prea bine gândită, de-asta și "inadvertențele puerile" care pentru mine chiar își au rostul.Eu încerc întotdeauna s-o vizualizez, și-i caut logica.Sigur că-s multe de ajustat,însa gândurile niciodată nu pot fi identice și există riscul să-i schimb înțelesuri. "acel ,,să pui amprenta dinților tăi’’ la persoana a doua , după ce vorbiți mai întâi la persoana întâi - ,,să sfâșii din amintirile mele vreau.’’ " TU să sfâșii din amintirile mele, vreau ! Tu să pui amprenta dinților tăi ! Cu scuzele ce vi se cuvin, pentru faptul că nu v-am luminat prea mult, Mara Mina Încă ceva: oricând sunteți bine venit cu critici.Mulțumesc.
=  Nu sunt agnostic!	Anton Vasile [30.Sep.08 20:27]
 Răspuns: ,,Nu sunt agnostic!’’ Cred cu tărie că omul a fost predestinat să cunoască realitatea, fie ea creată de o entitate, fie evoluată dintr-un nimic material - o gaură neagră, în primele trei secunde ale existenței Universului. Omul, prin natura sa, a fost predestinat cunoașterii. Mitul biblic al alungării din rai pentru păcatul originar de a fi mâncat din pomul cunoașterii binelui și răului devine un paradox, de vreme ce însăși Creatorul, conform mitului a afirmat: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din noi , cunoscând binele și răul.'' Cunoașterea îl poate duce pe om la dumnezeire, dar în același timp și la pieire. Depinde de om ce cale apucă. Nu știu, dacă, prin acest scurt discurs am reușit să clarific echivocul orientării mele filosofice, anume că nu sunt adeptul scepticismului radical cu care este identificat agnosticismul. Refuzul de a se pronunța asupra realității revine cu osebire teologilor. Eu nu refuz cunoașterea științifică a realității, și nici nu refuz să mă pronunț asupra ei, măcar cu mijloacele-mi modeste de care dispun. Că realitatea din poemul dvs. este alta decât aceea decodată de mine asta e altă poveste. Ea ține mai degrabă de capacitatea mea hermeneutică decât de orientarea filosofică. Din aceste considerente nu văd ce anume din discursul precedent v-a condus la pre-concluzia și implicit întrebarea dacă sunt agnostic?! Întrebarea vizează clarificarea dvs. asupra orientării mele filosofice. Nu sunt adeptul agnosticismului, dar sunt discipolul fidel al idealismului. Cea mai bună dintre lumile posibile este o lume prea logic constituită, ca să fie o lume întâmplătoare. O lume care funcționează etern, autonom, fără intervenția ocazională divină, nu poate fi doar ,,un jeu de Monte Carlo'', cum afirma Jacques Monod, cu un început întâmplător, un big bang exploziv, care cu totul și cu totul întâmplător a atins prin evoluție, adică prin autoprogramare - o miraculoasă țintă - ființa rațională care îi decodifică tainele. ADN-ul, acest miraculos program genetic , reclamă o entitate programatoare supra-inteligentă. Cine a creat Programatorul, asta rămâne cu adevărat o mare taină, greu de pătruns. Putem doar, așa cum sugera Plotin să-i presupunem prin judecată rațională – existența.
=  Nu sunt agnostic! (continuare)	Anton Vasile [30.Sep.08 23:53]
 E posibil ca ,,altoind cărări’’ să-mi sune mie un pic strident , de aceea am asemuit-o cu o notă falsă. Semantica cuvântului ,,altoind’’ cu mai multe înțelesuri m-a derutat.  Aveți dreptate , și primul și al doilea vers se referă la ea și nu la sine. Îmi cer scuze pentru lipsa de atenție la citirea textului.  De ce am fost îndrumat spre o pistă falsă? Eu am văzut dincolo de aparențele vizualizării cuvintelor, prețioase idei. Dacă percepția mea e falsă înseamnă că nu am intuit tâlcul poemului. Eu astfel am descifrat versul ,,ea era doar un gând’’ , drept o fantasmă a bărbatului. Bărbatul, care este prin constituția sa psihică o ființă cu capul în nori își trăiește erotismul mai mult în fantasme decât în real. Femeia care prin constituția sa psihică este cu picioarele pe pământ, își trăiește mai puțin erotismul în fantasme. Este adevărat că și femeia are fantasmele ei erotice , dar ele cantonează cel mai adesea în sfera romantică; ale bărbatului aproape exclusiv în sfera sexualului.
=  D-lui Anton, raspuns !	Mara Mina [13.Oct.08 01:51]
Multumesc d-le Anton ! A fost mai mult o intrebare retorica. Un agnostic gandeste cum ca sufletul ar fi asemeni unui sac cu nisip, care odata spart, se-mprastie in tot universul.Nu va urma acelasi in urmatoarea ...dimineata.De-aici si ploaia la picioarele ei: n mil de stropi, unii mai tarzii decat altii, absorbiti, care niciodata nu vor forma un intreg. Atentie: aceiasi stropi.