| = ultimele două versuri | silviu viorel păcală [20.Sep.08 18:15] |
| au o nervură aparte de restul poemului și nu știu de ce tocmai acelea m-au atins. Cu stimă! | |
| = Silviu ! | Liviu Ioan Copos [20.Sep.08 20:19] |
| "nervura" poate părea banală și mă bucur că ai remarcat-o! Ea nu a fost pusă deloc întâmplător acolo, e o tușă de culoare și normalitate cotidiană într-o dimineață tristă și cenușie. Mulțumesc de trecere! | |
| = parere | Matei Octavian [21.Sep.08 14:29] |
| "mutilate-n plăgile de neon ale acestui oraș-femelă"...excelenta metafora, cea mai pe plac mie din toata poezia.In mod normal n-asi avea pedilectie pentru unele din imaginile oferite de tine dar aici colajul e reusit.Sanatate si fericiri. | |
| = Octavian ! | Liviu Ioan Copos [21.Sep.08 15:59] |
| ...orașul acesta(pe care, se pare că-l cunoștiși tu!)- trist, lacom, devorator, împopoțonat uneori ca o cocotă, trăind în agonia timpului doar pentru lumina albă a lui mâine, are întodeauna ceva fermecător și unic, poate clădirile secession,poate vitraliul acela unicat de sub pasaj, poate tabloul rotund a lui Boticelli de la muzeul cu magnolii, sau poate... "trupul fin de pandolin"- al Anastasiilor, atât de efemer totuși! William Stafford(un poet american)descoperea parcă printr-un vers universul de care-ți vorbesc; "We must find something forgotten by everyone alive"... La bună citire! | |