| = părere | Paul Bogdan [19.Sep.08 07:58] |
| Foarte bun text! Aproape că se citește de la un capăt la altul într-o singură răsuflare. Ce m-a oprit din lectură: -dă un șut, cu sete, într-o castană care zboară sinucigaș ... zborul a fost imprimat, de ce "sinucigaș"?; -Ferma... este de domeniul fantasticului. De când "ai intrat" în biroul șefului, până ai ieșit, se simte din atmosferă, dialog și idee că nu mai ești în contact cu realitatea. Poate ideea că ar putea există așa ceva pare o exagerare. Nu-mi dau seama; -"Lauda" lui Iuri și partida de sex în trei.. o fi reală, n-o fi, dar prea sună a: "ce tare mi-s" spus prin gura altuia; -chestia cu supărarea pe Dumnezeu care este eprimată de câteva ori în text. Dar asta nu are nimic în comun cu literatura, ci cu înțelegerea lucrării. Traficul de organe este într-adevăr un subiect care merită abordat. | |
| = Sunt încă în stare de șoc | Alex Șulai [19.Sep.08 09:19] |
| Sunt încă în stare de șoc, Domule Potra! Deși se subînțelege intenția personajului principal, încă de la întâlnirea cu Mariusică (parcă-l și recunosc, excelet ales numele, exista câte un Mariusică pe lângă fiecare), șocul apare în casa conspirativă în momentul identificării (personalizării) eroului principal. Magistral sfârșitul, care, te pune pe gânduri... oare eu aș fi în stare? Să nu ne amăgim, nu numai în "țărișoara mea" sunt puse la punct aceste rețele subterane. Există această industrie! Nici nu știu dacă și cât sunt de condamnat... Autoritățile: lupus non mordet lupum. Biserica: infirma mundi elegit Deus. Puțin, prea puțin pentru unii. Cu admirație, Alex | |
| = o ușoară sugestie... | Alex Șulai [19.Sep.08 09:45] |
| Sunt de acord cu domnul Bogdan, poate este în plus chestia cu "partida de sex în trei"... este suficientă și foarte semnificativă scena din fața oglinzii, exact asta este și tema lucrării: Bau! Alex, încă în stare de șoc... | |
| = Ãsta e film de Oscar!! | Iolanda Bob [19.Sep.08 10:35] |
| un pas uriaș de la teatrul radiofonic cu impotentul și isterica nesatisfăcută, doi pași înapoi până la bordelul stas (mariusică e același domn bebe care livra fătuci??). aș fi preferat ca acea virgină de 12 ani să fie bolnăvioară... ăsta e film desigur de oscar, și nu mă raportez doar la găselnița mirifică de a ne anunța din timp că vei scrie o poveste cu FIUL TÃU, COZMIN!, ci la mâhnirea că filmul premiat la cannes (avorton d'or...)nu era prezentat ca autobiografic și nu a luat niciun oscar:( personal, m-am cam oprit cu lectura când am ajuns la bebe mariusică, și am început să mi te imaginez pe covorul roșu, mulțumindu-i lui alberto (îți dai seama ce delir agonic entuziast dk numeai și acest personaj alberto??). alex șulai, bine maică c-ai revenit din șoc, începeam să cred că ai o problemă de adaptare:D dar văd că știi să te aliniezi;) chef potra, în sfârșit ești pe un cal mare! tare bine era dk nu vorbeam în particoler:( | |
| = Festina lente! | Alex Șulai [19.Sep.08 12:44] |
| Exact la asta mă gândeam și eu, Perfectă lucrare pentru un film, ba era să fac și o prostie (dacă nu-mi reveneam din șoc), era să mă ofer pentru un storyboard... deh, uitasem că nu am timp nici să mor :) Domnule Potra, poate titlul: aerisire (urgentă)? Aici nu avem numai problema plămânilor, există și lupta cu principiile morale a lui "Potra". Iolanda, nu am înțeles aluzia cu drepturile de autor (pe Noi?), filmulețul a fost grozav... totuși să ști că cenzură mai avem, din plin ;) dacă dorești am să scot dedicația de pe "plăceri deocheate"... Cele bune, Alex | |
| = excelent | Dana Mușat [19.Sep.08 13:44] |
| Personaje cu personalitate, povestire care te leaga intre ideile ei si nu-ti da drumul nici macar la final. Sfarsit epitetic. Excelent text! | |
| = e a doua oară, deja, dl-e Paul Bogdan... | Victor Potra [19.Sep.08 19:23] |
| Domnule Paul Bogdan, mulțumesc pentru aprecieri și punctări. Am inlocuit "sinucigaș", și mie îmi părea forțat, vroiam să transmit o idee suplimentară, dar ori o dezvoltam, ori renunțam, am preferat până la urmă cursivitatea. "Sex în trei" este de înlocuit, într-adevăr, nu vreau să transmit ideea de macho, încă mă gândesc cu ce, din punctul de vedere al supraveghetorilor, supravegheatul trebuie să fie de o obrăznicie fără margini. Reflectez. Oricum, nu pot să nu remarc ceva. Este deja al doilea text la care îmi punctați zone pe care eu însumi le resimțeam ca problematice. Fără floricele și complimente, doresc să vă spun că este surprinzător pentru mine. Este evident că, pe anumite coordonate, avem sisteme de valori și de gândire extrem de diferite. Ceea ce nu contează deloc, în interacțiunea de față. Aici, o mică lecție, pentru mine: nu este suficient să te definești ca spirit liber, trebuie să-ți exersezi continuu spiritul critic împotriva propriilor prejudecăți. | |
| = Alex Șulai, poate colaborăm... | Victor Potra [19.Sep.08 19:46] |
| Alex, mulțumesc pentru aprecieri și sugestii. Nu-ți ascund faptul că parte dintre textele mele sunt destinate ecranizării. Momentan, filme de scurt metraj, destinate festivalurilor mici. Deși au fost postate ca proză, vor fi adaptate pentru film. Mă refer la textul de față, la "La curve" și la episodul unu din "2084". Nu vreau să abuzez de amabilitatea editorilor cu detalii offtopic, pe de altă parte te rog să mă contactezi pe email dacă te interesează să faci parte din echipa care va realiza filmele, proiectul e serios și resursele necesare sunt disponibile. Cu "sex în trei" de acord, vezi comentariul meu către dl. Paul Bogdan. Titlul îmi place, deocamdată, nu aș vrea să-l transform într-o metaforă, e frust, îmi pare puternic. Cel puțin deocamdată :) În rest, te rog/te invit, prietenos, să treci la abordarea colocvială, de la Victor la ce vrei tu... | |
| = Iolanda, ești o vizionară... | Victor Potra [19.Sep.08 20:01] |
| Bineînteles că, fiind total lipsit de modestie și de simțul proporțiilor, care te ajută să-ți găsești locul în viață, recunosc că visez la "covorul roșu", precum și la alte isprăvi literaturnice. Drum mai este lung în față, timp puțin. O notă: "One Way Fall" intenționez să o termin în 2-3 săptămâni, după care va fi pusă în scenă, probabil în stagiunea de primăvară. Fără să fie rupere de nori, cred că e o piesă bună, care va avea un succes rezonabil, nu e rău pentru un debut. Deci nu prea o văd ca "teatru radiofonic" :)) Cât despre Alberto (cel de pe Agonia), eu țin efectiv la el, deși nu îl cunosc personal, e omologul și inversul meu în același timp, poate voi explica într-o personală gen micro-portret ce și cum... În rest, aceeași ofertă ca și pentru Alex, dacă e în zona ta de interes... | |
| = Mulțumiri... | Victor Potra [19.Sep.08 20:06] |
| Dana Mușat, Diana Coconescu, mulțumesc pentru aprecieri, respectiv pentru sugestie. Pentru orice fel de sugestii care sunt offtopic pe site, feel free să mă contactați pe email. Mulțumesc. | |
| = 10(zece) | dan herciu [19.Sep.08 20:10] |
| un text care te „prinde” și care tratează o problemă sensibilă într-o manieră originală...textul este bogat cu personaje credibile și chiar presupusa „Fermă” poate să-și găsească echivalentul în lumea reală...pasajele voit ironice sunt bine dozate pentru nu a „fura” din tensiunea creată...una peste alta un text care are un farmec aparte, cu un final foarte bun. felicitări! cu prietenie dan h. | |
| = Motanul Miraciulica lui Victor Potra: vulturul a aterizat! Repet: vulturul a ate | Adrian DUMITRU [19.Sep.08 20:48] |
| Victore maica, asha cum spuneam intr-un alt com, catre cu totul alt cineva, mie num-mi place sa fluier in biserica (deshi, ca shi tzie, imi place sa inot contra valului). Vreau doar sa itzi spun ca nu voi comenta textul de fatza din cinci milioane de motive. Insa pot carcoti un pic shi pot sa observ nishte detalii. Shi iata ce voi face. Carcotirea carcotashului, mai intai d'abord: nu am cine shtie ce mari cunoshtintza de engleza shi in special de engleza medicala, dar dupa shtiintza mea "analize medicale" nu se exprima prin "analysys" (termmen rezervat cu precaderematematicii, logicii sau filosofiei), ci prin "running some tests". Insa tzinand cont ca avem de-a face cu engleza unei "nurse" austriaca, de ce nu, va pour "analysis" (dar daca vrei totushi sa fii perfectzionist, asigura-te ca shi in limba germana medicala se spune la fel, astfel incat limbajul asistentei sa poata fi influentzat in aceasta maniera). Oricum insa, carcotashul care sunt poate sa gresheasca, din moment ce -revin shi repet- nu cunosc atat de bine (slava Domnului) engleza medicala. Ceea ce am sa observ este ca daca tzi-ai propus intr-adevar sa o emulezi pe Rodica Ojog Brashoveanu, ai reushit. Mi-ai adus perfect aminti de romanele in care ea reushea sa gaseasca in Bucureshtiul anilor 70 shi 80 morfinomani, cazinouri, arsenic, pistoale shi panze ascunse de Velasquez (-era Velasquez? sau Goya????). Anvergura este aceeashi - ceea ce e foarte bine. Shi ia-o ca pe un compliment, pentru ca asta shi e. Shi am sa-tzi mai spun - rugandu-te sa nu te superi pe mine, ca nu dau cu piatra, ci dimpotriva - ca pentru mine un romancier/literat etc poate aborda orice subiect, dar ca exista o granitza intre literatura shi jurnalism. Iata unul din cele 5 milioane de motive. :) Oricum, textul e bun, e alert shi intr-adevar, este un "text al momentului". :) PS In controversa cu zborul sinucigash, itzi tzinusem initzial partea, penca ma gandisem ca imaginea pe care ai avut-o in minte a fost de "picaj kamikaze"... dar vaz ca ai te-ai desistat :) PPS Daca ar fi fost un roman de San Antonio ori Gerard de Villiers, sunt convins ca nu ar fi lipsit detaliile noptzii de sex in trei de care aminteshti en passant... Hi hi hi... | |
| = Aș dori să joc titlul! | Ioan Jorz [19.Sep.08 21:15] |
| Domnule Victor Potra, nu e rea proza dumitale. O consider o nuvelă-pilot, pentru ceva mai amplu, un scenariu de film, un roman, de ce nu? Scriitura curge frumos, este veridică, cu unele scăpări - pe alocuri, o documentare mai aprofundată fiind necesară. Poate și exaltarea epică, precipitarea evenimentelor, ar mai trebui temperate puțin, tot pentru veridicitate. Cu amiciție, P.S. Aș vrea să mă alătur proiectului cinematografic, în calitate de actor. Aș vrea să joc titlul, dacă se poate. Până atunci, pe un preș roșu, în coridor, exersez mersul de ceremonie... știți la ce mă refer. Dacă lucrurile avansează, am să mut preșul pe scări. | |
| = semn | Leonard Ancuta [19.Sep.08 21:34] |
| la cat de deyvoltat simtul critic la romani, sunt convins ca pana si cel mai ageamiu va gasi defecte unei bile compacte de inox. eu nu am venit cu ciocanul, am venit sa spun ca am citit un tecst bun, antrenat, ingenios, credibil. Maniera ta de a scrie este lejera, sunt convins ca ai mana buna, ridici rar pixul de pe foaie sau degetele de pe tastatura si asta pentru a fuma, probabil. ma bucur ca iti propui mai mult de la tine, imi place sa vad ca ai ambitii si in plus imi place ca atunci cand esti suficient de serios reusesti tecste remarcabile. recunosc, dupa primele doua sau trei paragrafe am fost tentat sa vad in scroll ce se petrece, care e miya, fiindca imi dadea senzatia a ceva suprarealist, sau chiar fantastic, inca nu intelegeam ce si ma gandeam ca vrei tu sa ne sensibilizezi din prima. apoi scrisul s-a degajat si a mers ca uns. asa te+am citit eu, si chiar daca nu o spun ca repros, cred ca asa a fost si la tine. pana una alta am citit o povestire buna, o povestire care nu m-ar fi mirat sa fie semnata de un nume mai sonor decat victor potra. si cum iti eram dator cu doua stele, uite una aici (*)... | |
| = castingul e deschis, domnule Jorz! | Victor Potra [19.Sep.08 21:51] |
| Domnule Ioan Jorz (ce mi-aș dori să-ți zic Ioane, da' fără invitație nu e frumos...), deci, multprețuitul meu domn, mulțumesc pentru încrederea acordată, care privește acest text ca o posibilă bază de dezvoltare pentru ceva mai... "rotund", să zicem? De acord cu documentarea, ncă nu am nici timp, nici răbdare pentru a-mi lucra suficient textele, le scriu "dintr-o suflare", cu timpul va veni și disciplina, deocamdată sunt flămând. sau, fiind megaloman, poate o să-mi angajez o secretară pentru documentare, "post factum" :)) Evenimentele se precipită în ideea de tăietură cinematografică, specifică filmului de scurt metraj. În funcție de direcția pe care va apuca scriitura (și aici vă mulțumesc încă o dată pentru generoasele opțiuni pe care le vedeți în fața acestui text), voi redoza ritmul. Cu mare poftă de hârjoană. P.S. Uitasem să vă mulțumesc pentru generoasă ofertă de a acoperi unul dintre rolurile principale... Și, dat fiind că așa sunt eu, când îmi intinde cineva o mână, îl iau cu tot cu preș, v-aș ruga tare mult: nu vreți să jucați și rolul cutiei frigorifice? Stiți, e un proiect cu buget redus, totuși... Promit (șeful de producție m-a asigurat că avem) să vă trimit și un covoraș albastru pentru exerciții, nu se știe dacă e Cannes sau Oscar... | |
| = o foarte prețioasă stea, Leonard... | Victor Potra [19.Sep.08 22:12] |
| ... pentru că este construită din repere, ale scriiturii și ale mele, oglindite în tine... Dincolo de aparenta încredere în sine, nu sunt decât un om care se zorește la deal, sperând să ajungă, înainte să se întunece... Nu știe drumul, dar se încurajează singur, că poate mai găsește drumeți, mai întreabă, mai... Stelele de acest gen sunt mult mai prețioase decât un simplu act arbitrat bazat pe autoritate, ele spun ceva călătorului, îl îndrumă, deci mulțumesc... | |
| = Dan Herciu, mulțumesc... | Victor Potra [19.Sep.08 22:28] |
| ... aprecierile autorului poeziei "35" le receptez ca pe un semn de la un seamăn, chiar dacă am descoperit târziu curgerea ta... Aștept să mai postezi, imaginile sunt foarte puternice la tine... | |
| = Pisoi Kamikaze, recepție, aterizează Rodica, nu străbunica... | Victor Potra [19.Sep.08 22:56] |
| Învățătura Ta, din 4.999.999 motive, n-o să-ți răspund. Dar m-a și dus gândul la un duplex Paris-Pajura, care să-i concureze pe Cârcotași, așa că hai să cârcotim împreună... Precum văzu și domnul Jorz, cu documentarea cam subțire, cu "analzsys" ai evident dreptate, greșeli de 5 dimineața, corectăm de îndată ce te spăl pe tine pe lăbuțe. Evident, scopul meu în viață nu e să scriu "policie"-uri de succes (deși poate n-ar strica la rotunjirea veniturilor), dar e un bun exercițiu inițial asupra dinamicii epice, a conturării "în scurt" a personajelor, asupra încercării de a păstra suspansul. Îmi place totuși să cred, că prin alegerea subiectelor și prin susținerea (sau măcar simularea) unui minim dramatism, am reușit să evit naufragiul în povestirea polițistă clasică. Eu văd mai degrabă scrierile envisajate de tine ca pe niște nuvele underground, scrise cât de alert mă țin pe mine curelele la acest moment al evoluției scriitoricești. Fiind în vârstă, uneori subtilitatea mă lasă baltă și eșuez lamentabil în înțelegerea unor trimiteri mai complexe, cum ar fi "ca exista o granitza intre literatura shi jurnalism" (fără nici un fel de ofuscare, sincer îmi scapă poanta), mă luminezi? Altfel, ce să zic, nu mă îngropa foarte curând într-un stil, în ciuda plăcerilor tentante ale taxonomiei, nu uita că scriu doar de două luni, deci chiar dacă mă dovedesc a fi Rodica, nu sunt străbunica! :)) PS. Acest comentariu al tău mi-a descrețit suficient fruntea cât să mă apuc de farsă. Am fost cât pe-aci să-ți trimit numele personajelor pe email, să râdem în avanpremieră, dar până la urmă nu am vrut să-ți stric plăcerea premierei. Cam pe luni, zic... Hi, hi, hi... | |
| = sunt vânăt de furie ... sunt un zgomot ș-o furie! | Adrian Firica [19.Sep.08 23:14] |
| Dragă Potra, șansele tale, în cele ale literaturii, sunt minime: arzi în neștire perimetre culturale cu buimăcie! Paraziții, ha!, cine sunt ăștia? îți recomand BUG Mafia. în rest, textul e. bine susținut. bine. țin în mână un plămân avorton autorule ți-ai pus jartele la nădragii. îmi place că fumezi numai când Cristina nu e de față – protectivistic ca să spun așa: whole e lotta rosie Acdecidental sunt vânăt de furie, indignat chiar, pentru asta: ”... - Tata… Se uită la mine cu ochii aceia complet verzi, nemoșteniți, inventați special pentru mine… O să-mi pui plămâni noi? … “ ... n-am stil, ceea ce nu mă recomandă ... favorabil. | |
| = Andrew, i love to hate you... | Victor Potra [19.Sep.08 23:31] |
| ... și deși n-am fost niciodată grozav la rebus, decriptarea încriptărilor tale mă face să mă simt ca lucrând la NASA și cercetând o inteligență care coexistă cu noi de vreo patru milioane de ani, dar pe care nu o descoperisem, fiind nerecognoscibilă în modelul clasic de căutare al vieții inteligente. Măi specie ce ești! Multumesc! Eu bănui cam pe unde ești tu cu gândul în ultimul timp, faptul că te-a atins până la furie e un mare compliment! Poate ne vedem să și vorbim, ca de la ET la analist exofilosof, deși mă întreb câtă miză mai e pentru tine în comunicarea cu umanitatea rămasă... rămasă... | |
| = receptzionat! rodica shi vulturul au aterizat! nu shi avionul! | Adrian DUMITRU [19.Sep.08 23:32] |
| Victore, bine ca mi-ai spus, sa imi leg centura de sigurantza la aterizare, ca altfel o patzeam (luni e o zi groasa pentru mine, ma vad cu profu sa ii dau ce am scris vara asta, asha ca se va lasa poate cu scantei...). Buun, faptul ca eshti cu catziva ani mai in varsta decat mine (pe care nu am sa ii divulg aici, din cochetarie... de inca june fost prim :) ), e un detaliu nesemnificativ, shi inca shi mai putzin semnificativ e ca nu scrii doar de doua luni, ci mai de multishor. asha ca nu voi incerca sa monopolizez acum pagina ta, explicand un detaliu pe care il putem tetrapiloctomiza pe mail (dar de luni incolo, da?). Pot insa sa spun ca ai vazut ca imi plac shi gust toate giumbushlucurile literare care ies bine, din punct de vedere "estetic". Atata doar ca, anumite subiecte, foarte fierbintzi, consider eu ca tzin de prima pagina a ziarelor shi mai putzin de condeiul romancierilor. Uite, mi-ar fi placut sa scriu shi eu ceva asemanator cu "La curve" (mutatis mutandis, maestre), de pilda, pentru ca acolo "traficul de minori" este detaliul din povestea ta (e drept, detaliul esentzial), dar totushi un detaliu. Acolo prozatorul se urc pe umerii juranlistului shi scoate limba spre cititor. In "Plamani", insa (shi shtiu ca scriind ce scriu acum voi starni, poate, o controversa peintre agonishti, shi nu voiam asta), imi pare ca e invers. Da, o spun shi eu ca shi ceilaltzi, textul e bine scris, shi ishi merita elogiile, dar... aici vad mai degraba un jurnalist olog pe umerii unui prozator valid (-ca sa ma joc un pic de Schopanhauar, na!). Nu vreau sa zic ca un scriitor nu trebuie sa fie legat de viatza cetatzii (uite, protestele lui Salman Rushdie referitor la nebunia societatzii indiene sunt extraordinare shi m-au facut sa ma gandesc mai bine la ceea ce se intampla acolo, in india, dar ele sunt inserate pe canvaua unor romane care ar putea sa stea in picioare shi fara ele. You get my point?), trebuie, evident ca trebuie - dar ca, in sfarshit, exista o frontiera intre literatura shi jurnalism. Ma bucur ca ai scris acest text, shi ma bucur ca genul acesta este o provocare careia ii faci fatza cu brio - te felicit -, insa in ceea ce ma privshte, fara sa ma invelesc in hlamida mea de "invatzat" ca sa nu vad ceea ce este cotidian in proza ta (ai vazut bine ca nu fac asta, shi ca imi place sa vad un milion de lucruri care sunt "altfel"), spun (shi iarta-ma, ca uite ca ma faci sa fluier in biserica): cred ca un prozator poate shi trebuie sa stea pe umerii unui jurnalit. Nu imi place insa (dar e parerea mea personala) cand e invers. Iar prin "jurnalist" in cazul de fatza intzeleg orice fel de litratura care este legata prea strans shi prea direct de "viatza cetatzii" (shi nu, nu am nimic impotriva jurnalismului shi jurnalishtilor, dar e un alt gen. Atat.). Sper ca am reushit sa ma exprim clar. Acum ma intorc in fotoliul meu shi ashtept, cu centura de sigurantza pusa. :) | |
| = Mulțumesc pentru parașută... | Victor Potra [20.Sep.08 00:34] |
| ... Pisoi Kamikaze, am asolizat în siguranță, am înțeles (în sensul de îngurgitat informația) acum las la dospit, să vedem ce iese. Paradigma ta, jurnalist-prozator are șanse de adevăr, totul stă în dozaj și interpretare, nu? :)) Reflectăm, aici s-ar putea să fie o cheie-șperaclu pentru evitarea minoratului, deci mulțumim, ați fost, ca de obicei, turnul meu de control preferat :)) | |
| = poi nu | silviu dachin [20.Sep.08 02:27] |
| Excelentibus, sir! Dar asta nu e basm...:) | |
| = un deget ardelenesc... | Victor Potra [20.Sep.08 03:36] |
| ... mă atenționează molcom... A face diferența între un enunț și enunțător, cu celelalte enunțuri ale sale, e un lucru foarte rar în lumea modernă, a haitelor. Paul Bogdan mi-a prilejuit deja o lecție, a primejdiei prejudecăților, Silviu Dachin mi-o prilejuiește pe a doua, a serenității minții deschise. Voi reveni la problema basmului în cadrul în care a pornit, de data asta cu avantajul lecției doi. | |
| = Între bine și rău | Diana Coconescu [20.Sep.08 12:53] |
| Domnule Potra, e foarte probabil să mă găsiți tot în offtopic, unde ați avut amabilitatea să-mi răspundeți prima oară. Pentru domnii redactori aș spune că "A cincea fiolă" este un roman de Michael Palmer care tratează un subiect extraordinar de asemănător cu al povestirii dvs. Departe de mine orice aluzie în acestă privință; subiectul povestirii "Plămâni" fiind dezvoltat în altă direcție. Mă miră faptul că toți comentatorii se înghesuie fie să vă felicite,(ceea ce meritați, desigur), fie să vă dea mici sugestii fără sens: nu se potrivește un cuvințel sau nu știu ce scenă mai picantă nu e veridică; (aici cam au dreptate). Nimeni nu sesizează în ce constă punctul de forță al acestei povestiri: alegerea pe care trebuie să o facă tatăl lui Cosmin, faptul că e pus să accepte moartea unui copil nevinovat pentru a-l salva pe al său. Prin această tușă pe care o puteați exploata mai mult, textul se ridică cu mult deasupra unui policier. Este o alegere dramatică a personajului dvs. care-i va schimba tot restul vieții. | |
| = o opinie | Matei Octavian [21.Sep.08 15:02] |
| Un text extrem de rusit, de Hollywood cum zicea cineva anterior, care se incadreaza aproape perfect in contextul social actual.Felicitari si sanatate. | |
| = Ma inscriu si eu la coada | Manolescu Gorun [21.Sep.08 21:38] |
| Vazut, citit, placut. Mai ales viziunea cinematografica care ofera dinamism textului. | |
| = Mulțumiri... | Victor Potra [22.Sep.08 11:02] |
| D-le Gorun Manolescu, d-le Octavian Matei, vă mulțumesc pentru aprecieri. Sper, în continuare, ca aceste scrieri ale mele, legate de viața ascunsă sub preș în România, să nu fie receptate doar ca niște excursii facile în undergroud, reacția dumneavoastră mă încurajează. | |
| = Diana Coconescu, am să mai scriu o scenă... | Victor Potra [22.Sep.08 11:07] |
| Diana, evident ai dreptate, miza este alegerea morală. Am să mai scriu zilele astea încă o scenă, înainte de final, cu vizita la "Fermă" și vizionarea copiilor. Mulțumesc pentru reflexivitate și suport. | |
| = fain | Alexandru Maria [22.Sep.08 18:25] |
| text. te prinde, e alert, nici nu te prea lasă să respiri... poate totuși trebuia lucrată puțin mai mult partea cu ferma. sună prea sefeu așa (gen the island). ideea e faină - dar totuși... apoi, poate trebuia insistat și pe o prezentare mai amănunțită a personajelor negre. că uite cu cine mă joc eu de-a plămânii... o zi bună, ma | |
| = Alexandru, într-adevăr... | Victor Potra [22.Sep.08 18:34] |
| ... observațiile sunt pertinente, este ceea ce spunea și Diana, am să mai scriu o scenă adițională, trebuie să am starea, deocamdată... Mulțumesc. | |
| = salutare! | George Dumitru [24.Sep.08 15:32] |
| Salut Victor Am citit si eu textul tau. Mi-a placut. Asa cum am vazut scris si in alte comm-uri, pare mai apropiat de ideea unui scenatiu de film. Insa asta nu ma coafeaza prea mult, din punct de vedere al prozei. Asa cum ai intitulat-o tu. Adica povestea (firul epic) este ok, chiar mai mult decat ok, este destul de ofertant. Ce as avea insa de reprosat: - scriitura ta se axeaza mult pe firul epic, mult prea mult. Nu ai descrieri, nu incarci personajele, nu le conturezi. Trairile interioare ale tatalui sunt foarte putin schitate, parca in treacat. - nu are incarcatura psihologica. Povestea se preteaza la asa ceva. Treci mult prea usor peste impactul psihologic pe care il are vestea ca trebuie sa aleaga copilul donator. In plus parca asteptam sa citesc despre cum vede tatal copiii, ce criteriu se selectie aplica, cum isi motiveaza interior alegerea facuta, zbaterea cu ideea morbida, sacrificiul (ca asta e), etc - am inteles ca ai de gand sa scrii scena asta, sunt curios cum va fi. -Ferma, si tot ce e in jurul ei - prea putin acolo, mult prea putin. Cititorul asteapta cu sufletul la gura momentul acela. Asteapta sa i se spuna mai multe despre Ferma, despre mecanismele ei, sa interactioneze mai mult, mai brutal, cu oamenii ei -partida de sex in 3 - as scoate referirea la ea, e in plus, nu aduce nimic textului. -parca si relatia lui cu Cosmin ar putea fi adancita putin. Ai inceput cu jocul, cu povestea, poti merge mai mult in zona asta. Poti aduce amintiri din spate ale tatului cu memente de cand era Cosmin mai mic- also: nu am inteles, Cosmin are mama? Daca nu, de ce? Daca da, unde e? Macar in treacat atinge subiectul. Un barbat poate ramane singur (si cu un copil) ori ca i-a murit sotia (si aici drama e si mai mare, caci e in pericol sa ii moara si copilul) ori ca s-au despartit - dar in cazul asta, parca as vedea-o si pe mama participand la procesul asta medical -Si momentul in care negociaza cu doctorul vienez, merita mai multa atentie. Masa la care ies, discutia, (discutiile), doctorul cedeaza gradat, etc, etc. Am ramas cu impresia generala ca proza ta este scrisa pentru un regizor care sa vada in ea o idee de film si sa angajeze (poate chiar pe tine!) un scenarist care sa umple golurile lasate de tine... Totusi este un text remarcabil, in special prin poveste, care merita o atentie deosebita. Sincer sa fiu, eu as vedea povestea asta in paginile unui roman. Ceva de intindere. Cu personaje noi (vezi mama lui Cosmin), cu adancirea relatiei dintre ele, un roman interior, psihologic, etc Ar fi pacat sa o lasi asa. Spor la scris! | |
| = Si totusi e o tragedie !! | Constantin Ion [24.Sep.08 21:10] |
| Aceasta povestire alerta este o tragedie care se desfasoara pe mai multe planuri, nu doar pentru ca nenorocirea a lovit un copil cu o boala incurabila si pe mai multi cu o Ferma de cosmar... Adevarata tragedie este cea a tatalui, care orice varianta va alege, va fi distrus...si cred ca acesta este filonul care trebuie dezvoltat, pentru a crea un bun film (de covor!). Textul cursiv, puternic,cu zag-zig-uri interesante, este doar un inceput din care poate creste ceva mare, mare, mare... Cel | |
| = George, mulțumesc pentru încredere, să vedem dacă mă duce... | Victor Potra [24.Sep.08 21:18] |
| ... creierul, talentul și alte asemenea mărunțișuri necesare :) Nu am ce să obiectez, la cele spuse de tine. Este o scriere preliminară, pe o idee care mi s-a părut interesantă, și un exercițiu de ritm alert, tensionat epic. Interesul pe care l-a stârnit, mă încurajează să încerc dezvoltarea. Doar o observație am, voi încerca să dezvolt psihologic personajele fără a recurge la tehnici narative de "interior", încercând să mă rezum la replici și gesturi, atitudini, acțiuni. Mulțumesc pentru sinteza și evaluarea deschiderilor textului, concizia și punctarea organizată sunt mană cerească pentru cineva care caută, ca mine. Am început să mă gândesc serios să nu mai fac altceva decât să scriu, altfel sunt "condamnat" la scriituri "dintr-o suflare", ca cea de față, dar e o decizie greu de luat... | |
| = Cel, nu m-au ținut băierile... | Victor Potra [24.Sep.08 21:26] |
| ... ca să fiu sincer, să scriu și scena cu ferma, nu încă... Pe de altă parte va trebui s-o fac curând, am în fața ochilor interiori scena alegerii copiilor de prea mult timp deja, n-am chef s-o iau razna :) Eu scriu punându-mă în pielea personajului, uneori până la identitate, asta e o sabie cu două tăișuri pentru sănătatea mentală a autorului... :)) Mulțumesc pentru aprecieri. | |
| = Atenție! pielea leului din Nemea | Alex Șulai [28.Sep.08 07:07] |
| Victor, Atenție! Ai mare dreptate cu pielea personajului. Să nu fie pielea leului din Nemea! Sunt perfect de acord cu Cel, vis-a-vis de tragedia tatălui. Aici văd și eu o direcție bună... nimeni nu-l admiră pentru faptul că alege, totuși, sacrificarea unui copil... atenție la pielea leului din Nemea! Aici este tragedia: decizia morală, slăbiciunea umană, compromisul uman... În acest sens am citit eu și "De-abia aștept să mă cheme Dumnezeu la El, să ne răfuim…", așa cum am mai comentat, te pune pe gânduri: oare eu aș putea să mă decid ce să fac? am puterea? Cu simpatie, Alex | |
| = Alex, scriu... | Victor Potra [29.Sep.08 14:55] |
| ... și tot rescriu scena cu Ferma de patru zile. Sper să iasă pe măsura așteptărilor. Mulțumesc pentru suport. Cu prietenie, Victor | |
| = ma bag si eu in vorba (seama).. | Alena Haiduc [04.Oct.08 07:22] |
| textul este foarte bun, era sa il felicit superlativ inainte de a citi ultimul sfert (aproximativ) de text cind inca mai aveam lacrimile pina la vecinul de la 3 iscate de inceput da, m-a impresionat teribil in primele pasaje - ca poveste si ca scriitura: foarte bine condusa actiunea, f bine dozata tensiunea, imagini puternice, cinematografice, emotie-compasiune-stil.... dar am inceput sa ma supar la secventa cu sex in trei: acolo ori lipseste ceva, ori ati vrut sa faceti misto de cititor, ori.. nu stiu...; nu inteleg cum un tata innebunit de durere si disperat sa gaseasca plaminii copilului are timp de bascalie la microfon cu gangsterii sau are chef de sex si poate sex (in trei, in paispe, deja nu mai conteaza - apropo, ce sex are a treia persoana?!) finalul mi se pare grabit, sarcasmul nu e suficient sustinut de actiune si e si oarecum previzibil o lectura interesanta, multumesc! cu respect pentru un text valoros si pt talentatul autor, alena h. | |
| = Ferma, într-un târziu... | Victor Potra [05.Oct.08 06:41] |
| Am reușit să scriu și partea promisă, cu "Ferma". Am modificat un pic și finalul. Ar mai fi mult de lucru, dacă voi opta pentru sugestia domnului George Dumitru, de a dezvolta povestirea într-un roman. Deocamdată sper că este o povestire ok, mai completă decât varianta precedentă. Pentru cei care au citit deja textul pre-existent, am introdus un link la început, pentru a putea sări direct la scenele noi. Mulțumesc celor care m-au ajutat cu observații și încurajări. Doamnă Alena Haiduc, mulțumesc pentru semn. Un răspuns, scurt, pot să vă dau: din punct de vedere psihologic, etalarea disperării, când ai de făcut un târg, te pune în cea mai proastă poziție de negociere posibilă. Și mai există o diferență psihologică, mai subtilă: un tată e un "animal" diferit de o mamă. Și sexualitatea, alături de mortalitate, e parte intimă din ființa noastră. Oricum, am inlocuit ideea de "sex" în trei, substitutul încă nu mă satisface, dar vom vedea... | |
| = :) | Alexandru Maria [05.Oct.08 18:23] |
| îmi pare oarecum partea cu răsfățații, în sensul că - din ceea ce spui - copiii ăia nu au de unde să știe ce e bine și ce e rău. astfel, îmi pare anormală (!?!) trecerea pe care o faci de la camera aia cu cei 2 gemeni care știu să te țină în..., copii pe fața cărora nu se citește neparticiparea. dacă ei fac ceea ce fac într-un fel de bună voie (cum descrii că la ferma e raiul pe lângă condițiile în care trăiau înainte), mi se pare prea abruptă trecerea de la rai la iad. apoi... faptul că ai ales să dai un nume copiilor (parcă nu erau data trecută) îmi pare că adâncește și mai mult textul (ceea ce e bine - acum știi pe cine omori, acum știi că alegi) precum și scena cu joaca sunt... oau. dar... ce rost avea chestia cu kant și cu dușurile? mai ales aia cu dușurile... e ca și cum ai zice "uite ce tare sunt" (chiar dacă depresia e la minut). în fine, îmi place și mai mult acum. OAU! (fără ironii, serios că oau) o zi fără plămâni, ma | |
| = Plămâni, Kant și dușuri | Victor Potra [05.Oct.08 19:26] |
| Al Ma :) Kant definește personajele, ca posibilitate intelectuală, ceea ce dă spațiul de joc. De asemenea rapidul lui abandon. Dușurile și sexul... Să nu ne închipuim că lucrurile merg așa cum ne curg nouă prin cap. Am observat cu câtă atenție am putut aduna, câtă energie este consumată, în orice acțiune, pentru componenta sexuală. Nu vreau să dau rețete, look again. Totul, pentru plămâni. Mă bucur că ți-a plăcut. :) | |
| = din | Alexandru Maria [05.Oct.08 20:01] |
| ce văd aici (și din câte își mai aduce intelectul aminte despre kant), aici nu prea e decât o conturare a acestui spațiu. textul este deschis și închis nu pe un fundal al "băi, atâta poate" (să vândă copii la bucată, respectiv să cumpere) ci pe unul al afectivului. dacă tot băgai un filos, cred că mai bine duda andree ar fi trebuit să și-l pună la punct pe heidi... oricum, prea direct. parcă vine din cer chestia cu im kant. dar, poate mă înșel eu apoi, faza cu dușurile... ce pot să spun. chiar nu își are rostul acolo (tot după je și fără supărare). cât despre rețetă... nasol dacă se scrie după una :P (nu cred că ai pus-o acolo doar ca să arăți cum devine flasc personajul... metaforic, vorbind...). și tot nu pot să văd trecerea de la copil orgasmic la copil deranjat mintal o noapte bună, ma | |
| = "de la copil orgasmic la copil deranjat mintal" | Victor Potra [06.Oct.08 12:34] |
| A M, 1. În opinia mea, copiii abuzați sexual, la modul repetat, organizat, ca în situația imaginată aici pot evolua în două stări: fie către perversitatea plăcerii, fie cătreo traumă psihică majoră. Am încercat să arăt cele două fețe ale monedei. 2. Personajul trece printr-o "ordalie", pe care am incercat să o construiesc cât mai completă. Tentația sexului, adesea folosit în lumea modernă ca monedă de schimb, explicit sau implicit, nu putea să lipsească. Am dorit să fie o încercare inițiatică și pentru cititor. Este o ispitire. 3. inserarea episodică a lui Kant, chiar dacă pare abruptă, fixează un anumit nivel. Acestor oameni nu le lipsește nici inteligența, nici cultura. Dar aici mai este un mesaj: răul și binele nu sunt probleme strict intelectuale. Mulțumesc pentru observații, mai ales că punctează cu acuratețe câteva treceri esențiale. Înseamnă că mai am de lucru pentru a face mai credibile decupajele, și, eventual, mai explicit gândul din spate. Cu prietenie, Victor | |
| = =george | George Dumitru [08.Oct.08 16:58] |
| Victor am citit si partea de ferma. O sa spun ce NU mi-a placut, banuiesc ca asta te intereseaza mai mult. Si sper ca te ajuta mai mult. Unu - ar fi stilul. Sunt parti in care nu curge cum m-as astepta. Pui virgule sa desparti frazele, dar nu e ok pt mine, caci rupi ritmul. Uite, iti dau cateva exemple: "De data asta sunt pregătit, mi-am cumpărat un mp3 player, mobilul e în continuare interzis, ascult cu căștile la urechi Mike Oldfield, „Sentinel” îmi povestește despre peisajele pe care nu pot să le văd, am în față patru ore de întuneric până la Fermă." - nu imi suna bine deloc. Uite cum l-as vrea scris: De data asta sunt pregătit. Mi-am cumpărat un mp3 player, mobilul e în continuare interzis. Ascult cu căștile la urechi Mike Oldfield iar „Sentinel” îmi povestește despre peisajele pe care nu pot să le văd si am în față patru ore de întuneric până la Fermă. Si sunt multe, multe din astea. Insa e stilul tau, eu doar iti spun ce m-a deranjat, sa nu te superi. Legat de poveste - tot nu am simtit incarcatura psihologica a tatalui. I-am simtit tristetea, i-am simtit dezgustul, furia, dar nu si constiinta. In ferma l-ai creionat ca pe un vizitator oripilat de ideea locatiei respective dar cam atat. Nu prea sta in picioare pentru mine jocul cu cei trei (sau 4) copii din care alege unul - pe Maria. Ar sta in picioare tot in ideea oripilarii vizitatorului, dar nu si al, sa zicem, calaului. Poate nu ar fi trebuit sa ajunga el la ferma. Incerc sa ma pun in pielea lui (brrr) si imi dau seama ca as prefera sa nu vad victimele. Iar daca sunt conditionat de asta, ok, le vad, insa in niciun caz nu interactionez cu ele. In niciun caz nu ma atasez de ele. Daca o fac, nu mai pot alege, clar. Iar, la extrem, daca o fac si TREBUIE sa aleg, atunci ma chinui mult. Chinul asta nu l-ai zugravit deloc. Nu iti trebuie mult sa o faci. Cateva propozitii de stare. Senzatii. Scurte si la obiect. Tavanul cazand. Peretii stranagndu-se. Pielea crapand, lasand oasele goale pana la suflet. etc etc. Legat de sexul in dus - vroiam sa o duca pana la capat. Faptul ca a rezistat tentatiei - bleah. As zice - loser. As fi vrut ca el sa preia controlul, el sa o penetreze puternic, sa refuleze, dur, sa se arunce in mocirla pentru a se salva de mocirla. E cu nervii la panmant, nu? Tu cand esti nervos si apasat de o chestie, si iti vine sa dai cu pumnul in zid, nu o faci? O faci, chiar daca te doare. O faci mai abitir. Nu situ daca m-am expirmat corect si coerent :) Cam asta | |
| + Plămâniada | Călin Sămărghițan [08.Oct.08 20:02] |
| E prima oară când citesc acest text. Îl tot păstrasem pentru mai târziu până am uitat de el, dar acum noile comentarii m-au trimis înapoi. E excelent scris, stil dezinvolt, fără ezitări. Ritmul alert, perfect curgător din fraze, uneori interminabile dar pline de sens, sugerează bine modul "abrupt", bine țintit, de gândire a personajului, mod clar centrat pe salvarea fiului. Prima parte e bine structurată, descoperind o judecată rece a personajului, strict orientată, perfect calculată, autoironică uneori. Construcția personajului se face indirect, din gesturile reflexe, din reacțiile bine analizate și vorbele aruncate, în care vocea auctorială nu intervine deloc. În partea cu "Ferma" cititorul e adus până la impresia că personajul va ceda sentimental/moral/uman, dar ești în dubiu, nu știi ce va face. Finalul dezvăluie că psihologia personajului a rămas aceeași: rece, pragmatică, crud-"oțeloasă", egocentrică. E redată de autor cu impresia că personajul nici n-ar fi clipit în teribila sa alegere. Toată judecata morală e închisă în sinele "înghețat" al personajului din care nu răzbate nimic. El închide tot în sine. Un personaj neclintit în hotărârea sa, își aruncă judecata faptelor sale în afara sinelui (el nu judecă, doar acționeză), înspre un Dumnezeu invocat ca supremă instanță, ultimului căruia i se mai oferă posibilitatea de a deculpabiliza, dacă e ceva de deculpabilizat. Scriitura e de o veridicitate simplă, redată de autor cu o ușurătate dezarmantă, care îl dovedește ca pe un versat mânuitor nu de simple cuvinte, ci de adânci psihologii interioare, ce răzbat indirect din text. Câteva dialoguri primesc profunde sensuri secunde (rima "plămân", remarca "ești om bun"), apelul la citatul din frații Strugațki, la fel. Proza de față are de toate pentru a te ține atent, în priză, pentru a atinge coarde sensibile (n-ai zice că Potra-autorul e în stare de așa ceva, dar e plin de surprize), și totodată pentru a te face să gândești dincolo de text. Personajul poartă numele autorului, motiv pentru care nu putem vorbi de empatie, ci, mai mult, de identificare. Personajele sunt veridice, au identitate proprie, iar profilul fiecăruia e creionat cu finețe de (psih)analist. Textul e scris cu talent, fie el conștientizat sau nu. | |
| = George Dumitru, am ajuns deja la opțiuni... | Victor Potra [08.Oct.08 21:09] |
| Evident că mă interesează în primul rând "găurile" din țesătură, mai ales că ai bunăvoința să fii un critic foarte constructiv. Îți mulțumesc pentru acest lucru. Am ales să evit, pe cât cu putință, introspecția, mai ales că sunt excesiv de înclinat către ea. Este un text scris cu asumarea din interior a personajului și pericolul patetismului a intervenit frecvent. Te rog să mă crezi că am tăiat la greu. În al doilea rând, e o încercare de a caracteriza moral personajele recurgând, pe cât posibil la fapte și atât. Ca în viața reală. Nu știi ce gândește celălalt, vezi doar ce face. E o opțiune scriitoricească, recunosc. Tatăl este și el un om. Cum ai spus. Există oameni care pot ceda ispitei și apoi pot reveni. E real. E pendulare. Suntem în tonuri de gri. Tot ca om, când dă de niște copii atât de asemănători cu al lui, empatia devine covârșitoare. E ceea ce aș face eu, în situația dată. M-aș juca cu potențialele mele victime și m-aș converti, sincer și pe loc, pentru a mă putea ruga intens pentru un miracol. Iarăși, opțiune... Mulțumesc pentru sugestiile cu tăierea prin puncte a narațiunii. O să reflctez. Pare mai dinamic cum ai pus tu. Mulțumesc. | |
| = Călin, cu sinceritate... | Victor Potra [08.Oct.08 21:30] |
| ... îți spun că acest text m-a stors. Încă nu știu să scriu profesionist, cu distanță față de personaje. Trebuie să mă pun în pielea lor, și în acest caz consumul a fost uneori excesiv. Mă bucură și mă încurajează că apreciezi conturarea personajelor cu un discurs interior explicitat cu cenzură. Totuși o observație: personajul nu aruncă în afară responsabilitatea. Deși dorința sa de miracol nu este împlinită, convertirea rămâne, doar că însoțită de furie. Personajul simte nevoia unei explicații cu o instanță supremă, pentru săvârșirea inacceptabilului. Aprecierea ta mi-e cu atât mai dragă, cu cât tu ești unul dintre oamenii cu care m-am trezit rezonând "neanunțat" - dovadă că universalitatea nu e vorbă goală :) Există uneori momente când o singură punte face ca mii de diferențe să dispară. Atunci ai încredere să mârâi [cazul meu :))] și să continui. Deci, mulțumesc. | |
| = Sfirsitul povestirii | Ana Maria Iamandi [09.Oct.08 06:34] |
| Foarte fain. On the edge of my seat the whole time... Clar de la inceput ca personajul principal va trebui sa ia o decizie extrem de grea. Sacrifica un copil nevinovat sau il lasa pe al lui sa moara. Sfirsitul a fost neasteptat pt. mine. Nu in sensul ca ma asteptam sa salveze copilul/copii de la ferma pt. ca era clar din cum a fost construita povestirea ca se lasa rau... Personal as fi dus sfirsitul mai departe. Fara alti trei copii pe stand-by mode, plaminii nu sint compatibili, Cozmin moare, iar personajul princial se sinucide. Totul pentru o purificare spirituala. Conform conversatiei noastre anterioare privitoare la happy vs.unhappy ending, sfirsitul pe care ti l-a propus este cel mai aproape de un happy ending si un succes comercial in Occident. | |
| = Ana Maria, hai să testăm... | Victor Potra [09.Oct.08 16:03] |
| Hai să traducem textul, și să-l testăm pe agonia.net, pe varianta în engleză. Nu aș duce finalul în direcția aia, pierde din sens alegerea... După traducere poți să inviți pe site diverse persoane din anturajul cultural american, să-și dea cu părerea "on the spot". Merci pentru suport. | |
| = Rămâne la latitudinea ta | Alex Șulai [18.Oct.08 11:56] |
| Victor, Acum după "fermă" înțeleg inserția (antecedentă) cu sexul în trei. Da și nu. Nu știu sigur ce să spun, oricum cert este că inserția cu poliția este venită așa... de pe lună. Cred că în contextul actual ar merge prima variantă. Pregătește ceva: ferma. E drept că se poate și fără. Rămâne la latitudinea ta. Dacă te hotărăști să renunți la "sexul în trei", după părerea mea, nu mai pune nimic. Așa cum am mai scris: este suficient "Bau!" dar trebuie să renunți și la scena de la dușuri cu Andreea(?!). Parcă era mai bine Nivea. Felicitări pentru fermă! Parcă în forma actuală, cu ferma adăugată, finalul este și mai puternic. Trebuie să plec acum... am să revin | |
| = Alex Șulai, corectă observație!... | Victor Potra [18.Oct.08 13:50] |
| E un punct sensibil acolo. Am nevoie de o idee care să fie clar obraznică (față de supraveghetori) și totuși compatibilă cu profilul psihologic al personajului principal. Cred că cel mai aproape, și credibilă, ar fi ideea de masaj erotic. Mă mai gândesc. Scena cu dușurile o voi păstra. Îl definește ca om, cu toate ale sale. Nivea e porecla pe care i-o dăduse el. Dar până la urmă trebuie să apară un nume. Nici eu nu sunt convins că Andreea e cea mai bună alegere. Ce părere ai de Olga? :) Știi vreun traducător bun (de scenarii) în engleză? Te aștept să mai schimbăm idei, eventual pe email sau pe mess. | |
| = Îmi cer scuze pentru întârziere... viața | Alex Șulai [23.Oct.08 06:14] |
| Victor, Alex este suficient... Din păcate nu te pot ajuta cu traducătorul, am cunoștințe (prieteni) cu precădere în domeniul vizualului și, nu știu de ce, foarte mulți avocați :) Cât despre alegere... puterea subtilă a scenei din oglindă mi se pare genială și originală. Mă împiedic de, hodoronc-tronc, scena ce apare brusc. Poate, mai sus, în aparițiile episodice ale lui Mariusică (nu știu) apare ceva pregătitor... greu cu sfaturile. Nivea, mi se pare impersonală, rece, instruită, așa cum o descrii - chiar și când apare sub numele de Andreea. De aici nu simt nevoia de altceva decât Nivea... las-o rece, impersonală până la capăt... până la capăt Cu e-mail-ul este ok, cu mess-ul mai greu... timpul Cele bune! | |
| = O poveste cumplită | emilia gunea [09.Dec.08 04:38] |
| Textul este scris foarte bine. Evenimentele se succed astfel încât lectura este ușoară. Văzând un text așa de lung credeam că nu voi avea răbdare să-l citesc, dar l-am citit cu interes până la capăt. Eu însă nu pot să iubesc pe nimeni așa încât să fiu în stare să fac ce ai descris aici și mă întreb dacă ar putea cineva. Nu acceptarea crimei ci implicarea în acest proces cumplit. Este ceva imposibil și de neînțeles în afara faptului că ai vrut să descrii procesul în derulare, ca monstriozitate. Povestea rămîne pentru mine doar ca idee, "ce-ar fi dacă ar fi...tu ce ai alege?" | |
| = între moartea copilului și moartea sufletului, ce alegi?... | Victor Potra [10.Dec.08 14:18] |
| Dragă Emilia, un roman sau o nuvelă este ca un film: nu trebuie să-l repeți în experiența personală pentru a experimenta trăirile cuprinse și pentru a empatiza cu suferințele și dilemele umane expuse. Pe de altă parte, cred că există destule persoane, care puse să aleagă între moartea copilului și moartea sufletului lor, s-ar sacrifica. Până la urmă aici este și un sacrificiu al tatălui, a tot ceea ce consideră el ca fiind pilon moral. În numele supraviețuirii fiului... Mulțumesc pentru lectură și semn... | |
| + Și semnul | Cristina Andrei [09.Jan.09 14:14] |
| Uite că m-am întors să-ți las și semnul, pe care nu l-am putut lăsa la prima lectură, când îmi pieriseră cuvintele... Este unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit în ultima vreme, și nu numai pe Agonia. O temă grea, foarte grea, mă întreb câți autori s-ar încumeta s-o abordeze, mai ales într-o narațiune la persoana I, până la urmă faci un joc moral cu tine însuți, vrei-nu vrei trebuie să te pui în pielea personajului, iar de cititor, ce să mai zic, intră într-o stare de perplexitate, aproape de neant, e năpădit de întrebări și poate de complexe neconștientizate, te întrebi "pe ce lume mă aflu, unde am trăit până acum?" deși știi bine că realitatea în care trăiești zi de zi include și traficul de organe proaspăt recoltate, și prostituția copiilor, poate și o Fermă din asta ce pare ruptă dintr-un roman orwellian, și nu mă refer la Ferma animalelor, desigur, ci la 1984, cu ideea unei vieți supravegheate continuu, programate și restricționate la maximum între limite foarte bine determinate, așa cum e viața micuților din scrierea ta. Mai mult, am avut senzația pe care am avut-o după filmul "Soylent Green", SF, în care oamenii mâncau oameni, un produs verde era hrana de bază a pământenilor și era făcut din carne de om, dar nimeni nu știa treaba asta, o descoperă un detectiv (Charlton Heston) la final, copiii din povestirea ta nici ei nu au habar ce li se întâmplă după "cultivarea" lor în fermă... În fine, destul cu asocierile personale, pe care le-am făcut citind acest text. E un text bun, foarte bun, ai un talent înnăscut, se vede, nu știu cât muncești la proza ta, dar parcă îți curge, pur și simplu, din pix (sunt sigură că pui textele întâi pe hârtie, nu știu de ce, poate așa cred eu că face un scriitor adevărat, cum ești tu), ai o cursivitate de invidiat, acolo unde ea se rupe se simte intenția ta de a rupe. Manevrezi cu mare artă limbajul argotic, e natural, nu deranjează, se integrează foarte bine în text. De subliniat ironia: "- Acum, despre Kant… - Da, ce doriți să știți? întreabă înțepată. - Eu nimic, Kant mă cam plictisește, sper însă că ție ți-a fost de folos..." - bine plasată, aranjează frumos scena din mașină, care e foarte bine construită, ca de altfel toate scenele. Sau așa îmi pare mie, încă mi-e greu să delimitez cititorul de criticul din mine și aici e "de vină" arta ta. O altă trăsătură (pentru care te invidiez) a acestei scriituri este aceea că reușești să construiești stări interioare, frământări psihologice, tribulații morale fără să sondezi prea adânc în Eul personajului, îi construiești interiorul din multe detalii exterioare și din ușoare "zgârieturi" la suprafața conștientului acestuia - "Nu că ar avea vreo importanță, am plămâni pentru Cozmin, și încă trei perechi, dacă e nevoie…" - ai construit o stare aparte din 3 vorbe, o stare indescriptibilă, sau foarte greu descriptibilă... Uf! Mă opresc, prima dată când am citit textul am rămas fără cuvinte, acum nu mă mai pot opri :) P.S. Las-o pe Nivea să fie Nivea, "Andreea" parcă rupe ideea, ca să zic așa, ideea de impersonalitate sau de personalitate construită conform unui standard anume, așa, ca produsele de pe raft, ca o cremă Nivea :) Numai bine, | |
| = Cristina Andrei | Victor Potra [09.Jan.09 18:11] |
| Mulțumesc pentru semn, dar mai ales pentru notele de cititor, înarmat cu un aparat critic adecvat. De exemplu, sugerarea psihologică a personajelor, fără explorarea explicită în adâncime, mie mi se părea un plus. Multor comentatori li s-a părut un minus. De asemenea menținerea personajului feminin în postură depersonalizată. Acolo am cedat la sugestii, în ciuda intuiției mele inițiale. Apreciez punctele de reper pe care mi le oferi, cu atât mai mult cu cât "Plămâni" rămâne pentru mine standardul pe care nu l-am mai egalat de atunci. Deocamdată muncesc la rafinarea instrumentelor, astfel încât scrisul să devină cumva a doua natură. Sper că voi reuși să confirm părerea bună, ștacheta e pusă sus ... :)) Mulțumesc din nou, Victor | |
| = intre moartea copilului tau si moartea sufletului nu ti se ofera posibilitatea a | Laura Sgarcitu [03.Apr.09 08:17] |
| Buna ziua, domnule Potra! Am citit si celelalte texte postate si mi-au placut tonul alert si naturaletea scriiturii. Acest text m-a inspaimantat. Nu subiectul, care e dur, desigur, ci atitudinea povestitorului, a tatalui. Trairile lui, tratate oarecum " la suprafata" nu sunt o eroare tehnica, am observatul echilibrul si dozajul si in restul textelor. Mai mult ca sigur a fost cu intentie. Probabil asa ar simti un om real pus in fata acestei situatii reale. O anestezie, o descarnare a valorilor si a alegerilor, mutarea pe un pilot automat, oarecum. Asta da si mai mare greutate si credibilitate textului, salvandu-l de la pericolul unei posibile "inmuieri". Va doresc cerneala-n rezervor in continuare! Numai bine, Laura Sgarcitu | |
| = Numai scenarii bune! | Boboc Monica-Geanina [26.Jul.09 01:17] |
| Se pare ca am pierdut multe texte bune ce au aparut pe acest site din 2005 de cand am interactionat cu el si pana acum. Textul tau e unul dintre cele care ma face sa mai vizitez acest loc. Povestea este de-a dreptul reala si sexul in trei, in mintea mea, isi are sensul. Felicitari! | |
| = Speachless! | Lesenciuc Teodor [06.Aug.09 19:57] |
| Oh my God! Extraordinar! Deci, si incep ca un idiot, mi-a placut foarte mult, dovada l-am citit tot, tot! Foarte bine, nu cred necesara o schimbare de stil! Singura problema, daca asta poate fi o problema ar fi virgulele. Nu stiu daca s-a mai spus ca nu mai am timp sa citesc si comment-urile. Dar sunt fragmente intregi cu atat de multe virgule... Si punctul e bun cateodata. Parerea mea. Nu sunt in stare de soc, mai mult intr-una de admiratie, de awe! Cu strangere de inima, L.T. | |
| = superb! | Diana Homescu [05.Nov.09 15:32] |
| Initial n-am vrut sa las cometariu, laude s-au spus deja destule, dar apoi m-am gandit ca nici un autor nu va fi deranjat de o apreciere in plus! :) Subiect bun, foarte bine scris, mie insiruirea de virgule mi s-a parut chiar originala si bine exprimata, nici eu nu m-am putut opri pana la sfarsitul textului. Ma duc sa caut alte texte de acelasi autor... Din pacate pentru mine citind acest text mai ca-mi vine sa renunt la scris, nu ma consider capabila sa scriu ceva atat de bun....in fine, felicitari inca odata! | |
| = abuzuri sexuale, trafic de organe=rau universal | marie vranceanu [07.May.10 03:27] |
| lDat fiind ca esti un personaj remarcabil( un amic scriitor mi-a recomandat sa te citesc) nu vreau sa incep printr-o banala apreciere tipul: Excelent! Mi-a placut…O dilema ca la carte..o scriera demna de un giallo hollywoodian..bla, bla, bla…Inainte de toate am remarcat ca textul a fost postat in 2008, poate ca intre timp l-ai si publicat cu vreo editura. In 2008 nu ma inventasem scriitoare, dar e adevarat ca niste coleoptere sareau allegre pe circumvolutiile mele cerebrale soptind piano, piano: scrie, scrie…In cele din urma la indemnurile unor prieteni am decis sa o fac alegand un subiect neobisnuit: emigratia. Sa nu intelegi cumva ca fac parte din acea categorie care se da in vant dupa subiectele rurale, judetene, medicale etc..Din pacate pretutindeni in lume planeaza un rau profund, o surda vinovatie. Printre altele traim intr-o societate care adora cartile fara scriitori, scriitorii fara carti. In Italia edituri prestigioase scot pe piata publicatii care fac sa ti se urce parul maciuca in varful capului. De 10 ani traiesc inafara granitelor tarii dar vin destul de des avand familia la Iasi. Citesc zilnic pe net presa romanesca incat, zic eu, nu sunt rupta de realitatile nationale. Zilele trecute am fost in Bucuresti si un prieten mi-a vorbit despre acest turism sexual care a inflorit in Romania. Tara noastra inafara granitelor e cunoscuta ca o zona a saraciei, copiilor orfani care dorm prin canale, hotilor, coruptiei si ciinilor ucisi cu cruzime. Prietena mea m-a intrebat: e adevarat ca in Romania le introduc ciinilor o pompa in anus si-i fac sa explodeze? Eu ce sa raspund, nu cunosc asemenea cazuri, dar nu m-ar mira sa fie adevarat. Turismul sexual este o problema mult discutata si aici unde agentiile de voiaj organizeaza sejururi la preturi atractive in Thailanda si altre tari din lumea a treia. Ma gandeam ca Romania a mai evoluat! In ce priveste marea dilema: sacrificarea unui copil nevinovat pentru a salva viata propriului copil…se vor taia o mie de paduri, vor curge fluvii de cerneala si raspunsul tot dupa deget il vom gasi. Sa ne imaginam urmatoarea situatie: sunt pe un vas care se scufunda eu, fiica mea si o alta tanara. In barca de salvare incap doar doua persoane. Variante: las sa plece fetele si ma sacrific eu sau plec eu cu fiica mea. Terminat variante. Tu ai exclus deja o posibilitate: tatal are plamani incompatibili, in acest caz alegerea este mai simpla dar la fel de dramatica. Cu Dzeu astept si eu sa ma rafuiesc desi nu cred ca-i va pasa prea tare. Ceea ce nimeni nu a pus in discutie este acel sensibil aspect legat de psihologia copiilor abuzati sexual. Poate ca aici ar trebui sa mai aprofundezi sa intri mai adanc in maruntaiele problemei. Un text bun care tine cititorul cu sufletul la gura. | |