Comentariile membrilor:

= Felicitări !
Dan Norea
[11.Sep.08 21:10]
Vin și eu cu o contribuție mică.

Termenul TROHEU provine din fr. trochee, gr. trohaios, "alergator", ritmul trohaic fiind alert, dinamic, intalnit mai ales in poezia populara, potrivit pentru dans.
IAMBUL (din fr. iambe, lat. iambus, gr. iambos, de la Iambo, preoteasa a cultului zeitei Demeter) creeaza un ritm ascendent, lin, specific poeziei culte, indeosebi elegiilor si meditatiilor, folosit frecvent de Eminescu, de unde si referinte poetice asupra lui: "Iambii suitori, troheii, saltaretele dactile".

Mă opresc la acestea două pentru că, așa cum spunea Cornel acum câteva zile, sunt cele mai utilizate în epigrame.
În general, cu rare excepții, picioarele de trei sau patru silabe sunt folosite în versurile lungi. Exemplul care-mi vine în minte este Iliada în traducerea lui Murnu:

CÂN-tă ze-I-ță mâ-NI-a ce-a-PRIN-se pe-AHIL pe-le-IA-nul

Se observă (acum, după ce am citit teoria :) ) că este un ritm dactilic, cu ultimul picior incomplet.

Cornel, ca o observație, cred că după prezentarea teoriei, n-ar strica să vii cu un număr oarecare de exemple și contraexemple. Mă refer la epigramele de pe site. Mai ales contraexemple, ca să înțelegem cu toții de ce un anume ritm (care simțim intuitiv că zgârie urechea) încalcă regulile prozodiei.
Iată, încerc eu.

CE să SPU-nem DES-pre ȘPA-gă ?
LA ro-MÂNI e CA o PLA-gă!
PA-ra-DOX, o BOA-lă CA-re
AZI te PU-ne PE pi-CIOA-re.
(Șpaga - N. Bunduri)

Ritm trohaic, impecabil.

Ni-MIC nu-i POA-te ÎN-cur-CA...
Mulți AL-pi-NIȘTI ca DÂN-șii NU-S!
Cu MARI e-FOR-turi POT ur-CA,
Chiar ȘI "MUN-te-le lui VE-nus".
(Alpiniștilor români... - Ruse Ion)

Primele trei versuri au un ritm iambic promițător. Dar ultimul vers încalcă orice idee de ritm. Aș reține catrenul și ca un contraexemplu de rimă.

Închei cu aceleași felicitări !

= Două bătăi strică...
Rodean Stefan-Cornel
[12.Sep.08 09:13]
Dane, multumesc pentru completări, sugestii și încurajări!
Privitor la "exemple și contraexemple" luate de pe site, nu cred că este corect ca în pagina mea, în textele postate de mine, să fac aprecieri despre creațiile altora. Oricum, în foarte multe cazuri, eu îmi spun părerea asupra textelor respective, acolo unde sunt ele postate și de cele mai multe ori încerc și o scurtă justificare teoretică.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Felicitări !	Dan Norea [11.Sep.08 21:10]
Vin și eu cu o contribuție mică. Termenul TROHEU provine din fr. trochee, gr. trohaios, "alergator", ritmul trohaic fiind alert, dinamic, intalnit mai ales in poezia populara, potrivit pentru dans. IAMBUL (din fr. iambe, lat. iambus, gr. iambos, de la Iambo, preoteasa a cultului zeitei Demeter) creeaza un ritm ascendent, lin, specific poeziei culte, indeosebi elegiilor si meditatiilor, folosit frecvent de Eminescu, de unde si referinte poetice asupra lui: "Iambii suitori, troheii, saltaretele dactile". Mă opresc la acestea două pentru că, așa cum spunea Cornel acum câteva zile, sunt cele mai utilizate în epigrame. În general, cu rare excepții, picioarele de trei sau patru silabe sunt folosite în versurile lungi. Exemplul care-mi vine în minte este Iliada în traducerea lui Murnu: CÂN-tă ze-I-ță mâ-NI-a ce-a-PRIN-se pe-AHIL pe-le-IA-nul Se observă (acum, după ce am citit teoria :) ) că este un ritm dactilic, cu ultimul picior incomplet. Cornel, ca o observație, cred că după prezentarea teoriei, n-ar strica să vii cu un număr oarecare de exemple și contraexemple. Mă refer la epigramele de pe site. Mai ales contraexemple, ca să înțelegem cu toții de ce un anume ritm (care simțim intuitiv că zgârie urechea) încalcă regulile prozodiei. Iată, încerc eu. CE să SPU-nem DES-pre ȘPA-gă ? LA ro-MÂNI e CA o PLA-gă! PA-ra-DOX, o BOA-lă CA-re AZI te PU-ne PE pi-CIOA-re. (Șpaga - N. Bunduri) Ritm trohaic, impecabil. Ni-MIC nu-i POA-te ÎN-cur-CA... Mulți AL-pi-NIȘTI ca DÂN-șii NU-S! Cu MARI e-FOR-turi POT ur-CA, Chiar ȘI "MUN-te-le lui VE-nus". (Alpiniștilor români... - Ruse Ion) Primele trei versuri au un ritm iambic promițător. Dar ultimul vers încalcă orice idee de ritm. Aș reține catrenul și ca un contraexemplu de rimă. Închei cu aceleași felicitări !

= Două bătăi strică...	Rodean Stefan-Cornel [12.Sep.08 09:13]
Dane, multumesc pentru completări, sugestii și încurajări! Privitor la "exemple și contraexemple" luate de pe site, nu cred că este corect ca în pagina mea, în textele postate de mine, să fac aprecieri despre creațiile altora. Oricum, în foarte multe cazuri, eu îmi spun părerea asupra textelor respective, acolo unde sunt ele postate și de cele mai multe ori încerc și o scurtă justificare teoretică.