| = Atelier, COM 1. | Victor Potra [10.Dec.18 14:27] |
| Maria, o primă observație: încă ai probleme cu limba română. Dat fiind că ai făcut Facultatea de litere la Chișinău, acest lucru e dramatic, pentru mine, dar asta e altă poveste. Nu te abordez pentru a te desființa, doamne ferește, ci pentru că dintre ultimele texte înscrise la Atelier, în secțiunea proză, al tău pare cel mai promițător. Primul handicap, limba română, nu este de netrecut. Ecaterina Bargan, de exemplu, are și ea aceeași problemă, dar mult atenuată, iar faptul că este sfătuită/criticată continuu, a ajutat-o să evolueze foarte mult, rapid. Îți recomand să citești în draci, literatură română, mai degrabă clasică, mai întâi, fără mari inovații de limbaj. Faptul că ai expus de la început planul lucrării, de la care ai plecat în construcție, este de mare folos pentru a putea să discutăm aplicat. 1. Ți-ai asumat un personaj masculin, care povestește la persoana întâi. Personajul nu se susține psihologic, nici prin exprimare, nici prin abordare. Ar fi foarte mult de discutat, deocamdată, până mai capeți experiență, asumă-ți doar perspectiva feminină, care ți-e proprie. Gândirea și contrucția unui personaj de sex opus e un exercițiu greu, pentru viitor. Putea foarte bine să fie o profesoară, pe care bărbatul o părăsește pentru una mai tânără. 2. Dacă îl faci profesor de latină, trebuie să vorbească o latină impecabilă. Eu nu știu latină, dar ceea ce scrie personajul pe tablă sunt expresii bine cunoscute (asta e ok ca idee, că faci apel doar la cultura generală) dar cel puțin două sunt scrise greșit. Acest lucru îți discreditează complet personajul, ca profesor. 3. Sunt obositoare în text expresiile în latină, mai ales dacă nu sunt loc comun de cultură generală, riști să nu fii înțeleasă. 4. Când personajul povestește la persoana I, e bine să delimitezi cumva "gândurile", reflecțiile despre sine sau alții, de relatarea epică, de povestirea unor acțiuni. De obicei se face prin limbaj și stil de exprimare. E foarte ușor de derapat aici, la ultima mea proză e o greșeală făcută și de mine, va trebui să o corectez. 5. Ar fi trebuit să respecți întocmai planul luat de la Sebastian. Drumul prin orasul nins e foarte important, atât din punct de vedere emoțional, cât și epic, e declanșatorul care dă naștere unei furtuni în sufletul profesorului ratat. Tu expediezi ninsoarea la începutul prozei, acolo unde n-are nici un efect. 6. Părerea mea este că te intinzi prea mult la situația conjugală. Pe de altă parte, dacă nu-l făceai să se despartă, ci doar relatai monotonia dimineții unui cuplu, în care partenerii nu-și mai spun nimic unul altuia, ai fi schițat o disperare mult mai autentică, cititorul și-ar fi simțit, odată cu personajul, pieptul greu, respirând o viață stătută, și ieșirea în orașul proaspăt, înzăpezit, ar fi venit ca o eliberare, cititorul ar fi fost deja pe jumătate convins, din cauza contrastului, să se ralieze oricărei revelații ai fi ales să-i prezinți. 7. Atenție la metafore și regionalisme. "fetița cu două oceane profunde pe față" e o metaforă nefericită, mai degrabă te duce cu gândul la lacrimi, cititorul înțelege ceea ce spui mai degrabă prin deducție logică decât prin magia alăturării neașteptate de cuvinte. "cartier moșneag" este o folosire inadecvată a cuvântului "moșneag", rar l-am întâlnit folosit ca atribut, și în genere e rezervat persoanelor. Ce înseamnă "Cuban", la ideea plecării pe front? 8. Nu văd motivația logică a următoarei înșiruiri de gânduri ale personajului: mizeria războiului, dorința de a scrie o carte, și, în final, entuziasmul patriotic care, culmea, pare a pregăti pentru vitejie și... tocmai război... 9. Atenție la acuratețea istorică a faptelor, dacă faci apel la așa ceva. Tratative între Antonescu și Mussolini în 42? Și având ca miză ieșirea României din război? Nu există așa ceva. Doar ca informare, Antonescu se pare că era una dintre puținele persoane temute de Hitler, Antonescu trata întotdeauna direct cu el. 10. Diminutivele pot foace mult rău unui text, dacă nu sunt cerute de o situație anume, emoțională, sau dată de personaj (cum e definit). Exemple: ochișori, colonițe etc. 11. Exemple de gramatică incorectă (revin, pentru că sunt mai multe decât am văzut la prima lectură): Îmi era jale de ei - te apucă jalea pentru ceva, nu ți-e jale de cineva Radio cârâise - Radioul cârâise sau la Radio se... parcă nici cârâise nu e o expresie potrivită. Dacă vrei o expresie care să transmită agresiunea din partea Radioului, poți încerca ceva de genul: La Radio comentatorul lătrase/bălmăjise/povestise - în funcție de ce vrei să transmiți, agresiv/confuz/neutru. Ar mai fi, dar sper că pentru început am reușit să-ți ofer câteva repere pentru a scrie mai bine. Scrie în continuare, cele de mai sus sunt pentru că am considerat că merită... | |
| = Cafeaua turceasca a profesorului de latina | Adrian DUMITRU [13.Sep.08 20:46] |
| Victore, dacă nu ai fi fost tu, nu aș fi citit acest text. vreau să spun că dacă nu aș fi demersul tău în legătură cu "Indiferența agonică". În ceea ce mă privește - iar comentariile făcute de mine o pot demnostra - am stat adesea și am cugetat pe marginea unor texte inlcuse la atelier, și m-am întrebat "de ce". Am uitat să o mai fac din pricina... well, motive de acces pe net. Bun, gata cu tine. Îți mulțumesc că mi-ai semnalizat textul. Și spun că e un fragment bun, că e excelentă ideea de a construi pe marginea unei idei a lui Sebastian, că mi se pare că a fost inclus în atelier din pricina parfumului de peste Prut al limbii folosite și doar din acest motiv, întrucât "jocul de-a intertextul" este bine făcut, aici... și merită o dezvoltre. Ah, că îmi adusei aminte: Victor, tratativele despre care vorbesște dra sau dna Baculea au avut loc, dar nu în 42 ci în 43, prin canale de la Roma (Vatican) și Lisabona. Aceste trative l-au costat capul pe Ciano și erau să îl coste același preț pe "Ică" Antonescu. Iar celălalt Antonescu, care nu era "temut" ci respectat de Hitler, a încurajat tratattivele de ieșire din război când și-a dat seama că "Germania a pierdut. Acum să nu îl pierdem noi pe al nostru". Ah, și "Cuban" este numele stepei unde se purtau ostilitățile armatei române. Pentru orice român în 42 el era similar cu ideea de "Ostfront". Prin urmare, ca idee și ca stil, textul este bun și mult dincolo de atelier. Unele detalii trebuiesc periate și reacordate, iar limba poate să rămână "cu accent local" dacă profesorul nostru activează la Chișinău ori Bălți. Dar, pentru a fi în pas cu vremea, am impresia că e puțin hazardată includerea în limbajul antebelic (căci despre asta este vorba, chiar dacă suntem în 42 sau 43) a termenului "bestseller" (cred că eram mai puțin anglofoni pe atunci...). Mi-a plăcut ideea dvs, dra (dna) Baculea | |
| = Doamnă Baculea | Silvia Goteanschii [13.Sep.08 23:23] |
| Doamnă Baculea, de la "Ave Caesar, murituri te salutant" în jos textul e bun, ce e mai sus poate fi refăcută. Decât o latină stâlcită, mai bine o românească caldă, căci, mă cam pune pe gânduri Victor Potra și chiar dacă îmi este destul de greu să recunosc, critica lui este obiectivă. vă salut | |