| = eminescianită | dorin cozan [30.Apr.06 12:57] |
| consecinta supralicitarii ideii de feminitate a condus, in literatura romana si nu numai, este "decaderea" ontologica a masculinitatii; infuzia demonismului de factura eminesciana, prin transgresarea dualitatii in actul creator, repune aceeasi atitudine, la un alt nivel, de aceasta data. ps: cred ca eseului ii lipseste o anume doza de inedit. | |
| = erata | dorin cozan [30.Apr.06 13:07] |
| fara "a condus" | |
| = Dorin anti-Veronica | felix nicolau [30.Apr.06 18:43] |
| Dorine, in primul rand esti tare ca ai reusit sa patrunzi aici. In al doilea rand, dupa eseurile usurele si hazardate despre Eminescu si opera sa, am avut in intentie o perspectiva universala si foarte tehnica. De asta nu socheaza - dar ideea de baza e ca Eminescu este posedat, zdrobit, impulsionat si enervat de femeie. De fapt el nu e misogin, ci tocmai fiind sensibil la feminitate se apara acuzand-o. Ma rog, aici e doar un fragment, lipsit de trimiterile necesare (caci nu se pot introduce). Cat despre eminescianita, nu cred ca mi se potriveste. Dar vezi sa nu te molipsesti tu. | |
| + Dragostea toate le rabda, toate le iarta | carmen mihaela visalon [30.Apr.06 19:23] |
| Recunosc-si-mi este rusine- sunt ani de cand, nu am avut ragazul sa ma opresc aspra amorului eminescian, nici recitind celebrele izvoare, nici eseuri, mai mult sau mai putin originale. Asa ca, asupra originalitaii, nu am cum sa ma pronunt, si, il astept pe Dorin sa aduca argumente, pentru ca este usor de spus "nu esti original" dar greu de demostrat. Pana ce acest lucru se va intampla, imi permit sa-mi dau cu parerea, asupra claritatii mesajului si talentului, cu care, dintr-o suflare, ni se prezinta punerea in scena a infernului iubirii. Pot sa spun ca eseul mi se pare o excelenta rampa de lansare spre o noua lectura a marelui romantic, dar si un prilej de a reflecta: "Oare, demonii care au pus stapanire pe mintea POETULUI, la sfarsitul prematur al vietii, au aparut din neant, sau, au fost saditi, dor cu dor, de actele unei vieti in care, punerea in scena a infenului, nu a fost tocmai straina. Nu judec. Judecata ii apartine cerului, care cu siguranta i-a rezervat lui Mihai Eminescu, un loc cu verdeata, si l-a condamna pe nebunul care a aruncat cu piatra si/sau pe pisica care s-a ospatat cu memoriile eminovici, savurand deliciosul creier al poetului. Inainte sa inchei, nu pot sa nu remarc modul elegant in care M.E. este salvat, de Felix Nicolau din infern: La ceea ce inițial se deslușea ca o aporie, el gãsește o rezolvare supra-raționalã, prin apel nemijlocit la sentiment – este, în fond, modalitatea aleasã și de Kant: „Suflete! de-ai fi chiar demon, tu ești sântã prin iubire,/Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu pãrul blond”., amintindu-mi celebrul citat biblic: Dragostea toate le rabda, toate le iarta (cf. I Cor. XIII. 4-8). | |
| = . | dorin cozan [30.Apr.06 20:40] |
| interventia mea viza tocmai riscurile unei astfel de viziuni (aici, cea eminesciana)care, luata drept etalon infailibil (?), poate conduce la atitudini misoginiste, tocmai din cauza raportului inegal al celor 2 termeni: feminitate/masculinitate. ps: nu te-am acuzat nici de eminescianita, nici de alte tare. sugeram, la final, faptul ca mi-ar fi placut sa vad, aici, o mai indrazneata repunere in discutie a acestei teme, indelung vehiculate. | |
| = carmen, dorin | felix nicolau [02.May.06 21:44] |
| Carmen - multumesc pentru aprecierile tale. Se prae ca esti totusi o cunoscatoare a culiselor tragediei eminesciene, deci nu ai citit ca un profan. Dorin - tu ai partial dreptate in ceea ce spui. Si pe mine ma irita cei care-l fetisizeaza pe Eminescu, facandu-i in felul acesta un mare deserviciu. Cat despre modalitatea abordarii, m-am explicat mai sus. Intr-un fel, e un tip de scriitura destinat specialistilor si ultra-sofisticatilor. Oricum, e bine cand fandezi cu argumentul proaspat ascutit. Merci de opinie. | |