| = yo, ma man, waldo! | dan mihuț [02.Sep.08 10:05] |
| coane liviu, totdeauna mi-a plăcut umorul ăsta așa de bine pus sub text, subtilizat de vocea care, pe lângă faptul că stă de vorbă cu tine fără să aibă pretenția să-o asculți, dacă vrei bine,dacă nu, du-te acasă, e una muntenească, dar, spre deosebire de muntenii aia care mușcau, aici e hâtră și curată. iar tehnica... tehnica... ehehe! unde nu văd de ce ai zbârcit-o cumva, chestia cu degetele lichide din final. nu cadrează, monșer! | |
| = keep raining | dan mihuț [02.Sep.08 10:30] |
| deși dacă stau bine să mă gândesc la eticheta aia neagră și retro cu care a murit morrison în mânuță... se mai leagă povestea de lichid și pedeapsă, dar tot cred că scoți la suprafață altceva. oricum, un volum waldo ar fi o idee pe care o aștept. reverențe și scuze de...keep walking... back. ah, dar ăsta e urâtul de johnny! | |
| + spun unii că toamna se numără bobocii... | Vasile Munteanu [02.Sep.08 10:33] |
| iar asta poate face oricine știe să numere; oricine poate asculta Abba, poate sorbi din parșivul sânge al lui Jack (sper că nu era contrafăcut) - și, iată, cum patina timpului răstoarnă prin ochiul privitorului imaginea din creier; și, dacă ornamentarea aceasta cu ingrediente latino-occidentale asezonate cu ritualuri orientale (vezi tehnica autosugestiei) ne-ar putea permite să vorbim de cosmoplitism, îmi permit să spun că vocea poetului se detașează din mulțimea acelora care știu să numere și pentru el toamna capătă valențele unui cosmosentimentalism guvernat de imaginea paternală; "reproșul" ne spune, astfel, că, acolo, în ochiul nevăzut..., bobocul nu mai este boboc și că există o nemulțumire de sine născută undeva, pe drumul dintre așteptare și împlinire; prin urmare, acele "degete lichide" pot pălmui sau pot mângâia, dar asta în amintire se va simți oricum ca o "pedeapsă". | |
| = Dan, Ted | Liviu Nanu [02.Sep.08 12:22] |
| Dan, ai intuit bine, îmi propun dacă nu o plachetă, măcar un capitol "de mînă cu Waldo". Am reținut părerea ta cu privire la final. Eu experimentez ceva, nici nu știu dacă va ieși ce vreau eu. Nu morală, nu concluyie, ceva care să fie ca un apendice, dar să fie totuși detașat de text, o imagine care să rămână pe retina/creierul cititorului, zbîrnîind acolo un timp. Onorat de vizită și semn. Ted - Mă bucur că ai citit în cheia corectă (ba mai mult, ai aflat și sensuri noi) și că nu te-ai rătăcit undeva pe drum, între ABBA și Jack. Nici nu mă miră, dealtfel, tu ești un cititor mai mult decît atent. Onorat de semn. | |
| = lacustra | silvia caloianu [02.Sep.08 18:02] |
| "eu repetam whisky pînă apărea sticla de Jack prin urmare chestia asta funcționa". am zambit, dar... da, da: "ce putere are cuvîntul"! interesanta poezie! mare gaselnita "luna [in toamna] ca un rinichi bolnav"! sclipea, totusi? hmm... citit cu placere, mai scrie. p.s. credeam ca numai jurnalul meu e cu fantoma :D | |
| = the great waldo | Eugenia Reiter [02.Sep.08 18:35] |
| ma nene, asa se imprastie melancolia prin textul tau ca ma ia cu frica. poate mi se pare, dar simt si nitel sarcasm, alterneaza cu nostalgiile. un fel de rasu'-plansu' toamna asta a ta absoarbe toate intrebarile p.s. io nu stiu cand a plouat la tine ca la mine ioc! o fi fost vreun nor care vru sa se razbune si pluti deasupra blocului tau sa-l trimiti mai "acana":) mi-a placut sa stii | |
| = Silvia, Nia | Liviu Nanu [02.Sep.08 19:37] |
| Silvia, tu știi vorba mea ”când trebuie să spui ceva despre un text, și nu prea ai ce, sau ți se pare slab, spui că e interesant” :) dar eu sper că ți-a plăcut, măcar nițel. Iar cu luna...ia închide tu ochii și gîndește-te la ea, ai să vezi ce surprize te așteaptă. Onorat de vizită. Nia, poate la tine în Oltenia n-a ploua, dar la noi da. Cam o lună în urmă, dar nu uita că am fost plecat în Ardeal și acolo e altă climă. Însă ploi au fost și vor mai fi, ia închide tu ochii și gîndește-te la ele, ai să vezi ce surprize...parcă am mai spus asta :) | |
| = ei!? | silvia caloianu [02.Sep.08 20:32] |
| nu am zis eu "citit cu placere"? ia vezi! :) sa stii ca m-a pus pe ganduri finalul. intai mi-am zis "de ce pedeapsa"? dupa care m-am surprins cautand raspunsuri. o poezie interesanta asta e: cand trezeste interes :) | |
| + . | Leonard Ancuta [03.Sep.08 01:00] |
| un text de o adancime covarsitoare. sub aparenta unui limbaj de fabula de altfel simplu, fara inflorituri inutile, o esenta si o trire care taie respiratia. exact ca la mare, apele limpezi sunt inselatoare, sunt mai adanci decat par. remarc forta mesajului si forma laconica, aporoape stoica a zicerii. bucuros de trecere. | |
| = Liviu Nanu | Adriana Giurcă [03.Sep.08 02:13] |
| nu incetezi sa ma surprinzi, ma fascineaza echilibrul din poemele tale, substraturile, felul in care te controlezi la sange si toate emotiile tale ajung in buzunarele noastre,alea mari, alea rosii, alea de la piept si cand scriu toate astea am ploaie in ochi | |
| = pe limba mea | Adrian Firica [03.Sep.08 20:36] |
| am citit textul. sper să nu-mi fie tăiată limba, feciorelnic scăpată în afara gurii. | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [04.Sep.08 09:33] |
| Leonard Ancuța, ai dreptate cu apele adânci, iar dacă umila mea încercare lirică ți-a oferit prilejul unei astfel de trimiteri, mă bucur. Onorat de trecere și semn. Adriana, ai dreptate, încerc să nu arunc la întîmplare cuvintele și mă bucur că ai observat asta. Uneori reușesc, alteori mai puțin. Cuvîntul are forța lui, trebuie să-l respecți, altfel te va urmări mereu ca un cățel șchiop. Sau ca o fantomă... Onorat de vizită. Adrian - Încerc să mi te imaginez cu limba scoasă. Nu prea reușesc, dar voi insista. | |
| = ... | Silvia Bitere [04.Sep.08 17:07] |
| Cu mare grijă să nu deranjez liniștea lui Waldo, deși el mă ține de mână chiar acum, am să pășesc în lumea lui cu ochiul minții mele exact acolo unde luna sclipește ca un rinichi bolnav pe cerul lui Waldo. Ce comparație gen H.P. Bengescu la L.Nanu! Mi-a mângâiat inima. Mi-aduc aminte de acel pasaj drag "boala prospera", boala Siei... în "Concert de muzica de Bach"... apoi foarte bine rupt pulsul nostalgic cu acel "uneori îmi lipsea tata". Cred că versul acesta este cheia poemului. Un vers greu care merge plasat în orice parte de mijloc a poeziei, că vorbim de strofa 4 sau 6 sau 9... "e toamnă și ploaia bate în geam cu degete lichide ca o pedeapsă" la fel și aici. Îmi plac săriturile de pe text spuse frumos iar dumneavostră, domnule Nanu sunteți magician! Aș fi renunțat puțin la Abba, nu că nu mi-ar plăcea, dimpotrivă, ador Abba dar parcă uneori exemplificarea taie din puterea cuvântului exact aerul unui poem foarte reușit, cel de față. Pe de altă parte, fiind un fel de jurnal al lui Waldo, dragă Waldo tu poți vorbi despre orice, despre tine. Ești demiurg știai?:) Am citit și nu știam ce să fac. Să vă las un semn, să plec... Greu m-am pus la scris pentru că nu știam dacă pot să-i fac față lui waldo. Dumneavoastră vi se întâmplă treburi dintr-astea? Cu prețuire direct de la suflet, Silvia | |
| = tatal meu n-a murit iar catelusul are purici!... | ioana matei [04.Sep.08 21:03] |
| si stiu ca nici cel al poetului (chiar daca in alt fel!)...dar...ploua cu lacrimi de luna (vai, ce cliseu ingrozitor!)...cu toate ca...nici de fantoma cu toamna nu mi-e rusine...(eeei, am facut si eu o mica inversiune, ce poate fi atat de grav in asta?)...am citit si text si comentarii...de fiecare data fac asta...nu pentru a evita afirmatii de genul interesant!...ci pentru a redescoperi maini pe portativ (fac aici o marturisire foarte sincera, daca mai era nevoie :simbolul mainii este pentru mine unul (aaa...) existential (nu existentialist!)...cu riscul de-a plictisi sau de-a nu fi citita (deja m-am obisnuit cu asta...) voi incepe un comentariu sincer si...probabil mai lung...sau nu... generalitati:"de mînă cu Waldo"...Waldo, un alter ego bine strunit, nu-i asa... prima strofa: hmmm... "Waldo continua să-mi apară chiar și după ce închideam ochii așa cum rămâne cîteva momente fantoma albă a crainicului pe ecranul tv după ce-l stingi" bineinteles, nedezmintindu-se, autorul *incepe* stiintific, parca puternic ancorat intr-un (bun?) obicei!...sau ca si cand ar fi foat deschis drumului?...poate...asa ca sa continuam... "veneau serile lungi ale toamnei când timpul se dilata silențios discret și delicat luna sclipea pe cer ca un rinichi bolnav" aici se creaza (oare?) spatiul poetului...cu nostalgii, cu seri lungi de toamna...când timpul se dilata silențios discret și delicat...cu seceta rinichiului bolnav... (apropos, am citit, printre altele, si comentariul Silviei Caloianu)...permiteti sa ripostez! cred ca aici nu este vorba despre Luna (indiferent de unele forme de perceptie ale ei)...ci despre felul in care poetul toamna percepe luna si...culmea!...chiar ii place... "aveam tot ce-mi trebuie însă ceva nedefinit parcă tot ne lipsea" remarc capcanele intinse intre mi si ne...oare tentativa de salt inspre Waldo? "ca și cum ai asculta „The best of ABBA” fără „Ciquitita”...sau nu?...tell me the truth!!! "e suficient să repeți cuvântul de mai multe ori de foarte multe ori și ceea ce lipsește va apărea în final” spunea el „cum ar fi legătura dintre semnificat și semnificant nici nu știi ce putere are cuvîntul” eu repetam whisky pînă apărea sticla de Jack prin urmare chestia asta funcționa" Jack sau John?...sau poate un corespondent feminin al de/numirii? "uneori îmi lipsea tata dar mi-era frică să repet numele lui prea mult tata mi-ar fi golit sticla de whisky și apoi m-ar fi privit încontinuu cu reproș" paradoxal, in ciuda aparentelor aflu despre tatal tau c-ar fi bine sa semeni cu el (cu puterea lui de sacrificiu voiam sa spun...sacrificiul se naste mereu din iubire...) un salt dinspre Jach... "e toamnă și ploaia bate în geam cu degete lichide ca o pedeapsă" de ce nu iubesti ploile, poete? distilare pana la esenta? | |
| = Altceva | Adrian Munteanu [04.Sep.08 21:00] |
| Acum văd și un Liviu Nanu profund | |
| = Silvia, Ioana, Adrian | Liviu Nanu [05.Sep.08 16:18] |
| Silvia, ai făcut foarte bine că ai lăsat semn, fii convinsă că orice comentariu de bun simț, fie și critic, pe mine mă onorează. La ABBA nu puteam renunța, dar putea fi foarte bine Zeppelin sau Boney M. Ioana, ai făcut o analiză foarte atentă, din păcate nu-ți pot răspunde la fel. Dar pot să-ți răspund la o întrebare. Mie chiar îmi plac ploile, n-aș putea să-ți spun și de ce. Onorat de lectură și semn. Adrian, tu lași foarte rar comentarii și de fiecare dată, prezența ta mă bucură. Da, încerc altceva, iar dacă despre profunzime este vorba, așa să fie. | |
| = toamna cu pedigree | Traian Rotărescu [06.Sep.08 05:44] |
| Stiind ca in cele din urma pedeapsa tot vine (pede poena claudio) Liviu Nanu, ospitalier din fire, o astepta de mult insa se așteaptă sa fie batut de "degetele ploii"" nu de cizme mineresti sau ghioage ghintuite. Are oroare de grobianisme, vrea gadilatura, tuseul mladios, cand precipitat cand catifelat al ploii peste geamul constiintei lui. E o dovada de mare curaj sa incorporezi contextului o altfel ditamai banalitatea in fata careia 99,99% dintre poeti dau bir cu fugitii. Dar riscul merita asumat, dupa cum se vede. | |
| = Traian Rotărescu | Liviu Nanu [06.Sep.08 23:42] |
| Traian, îmi place cum sună "geamul conștiinței lui", deși fac eforturi să înțeleg metafora. Da, îmi asum riscuri, dar cred că exagerezi cu procentul acela. Onorat de vizită și semn. | |
| = ca toata lumea | Dolcu Emilia [13.Sep.08 17:47] |
| Ca toata lumea, sunt de parere ca acest poem e foarte bun. Gasesc in plus ca el trece cu bine de micile rezerve formulate la adresa lui. E o dovada de mare curaj sa incorporezi contextului o altfel ditamai banalitatea in fata careia 99,99% dintre poeti dau bir cu fugitii. Dar riscul merita asumat, dupa cum se vede.( Traian Rotărescu) Riscul merita desigur asumat, din moment ce in loc de ditamai banalitatea avem ditamai contrariul, o imagine care rămâne « pe retina/creierul cititorului, zbîrnîind acolo un timp.» Si asta datorita marei arte a « incorporarii », aceea de-a nu te rataci « undeva pe drum, intre Abba si Jack » De ce pedeapsă ? Teama de-a repeta prea mult numele tatalui, teama de reprosul din privirea acestuia , face ca tatal, a carui lipsa e resimtita, sa nu apara. Aceasta e ca o pedeapsa. O pedeapsa care nu e fara legatura cu sclipirea ca un rinichi bolnav a lunii. The best of ABBA” fără „Ciquitita”mai mult sugereaza decat refera. Si sugereaza bine acel ceva nedefinit caruia i se duce lipsa | |
| = mi-e bine | Anni- Lorei Mainka [13.Sep.08 22:57] |
| cind citesc dupa atitia ani ca Waldo mai exista ca a traversat prin decenii continente si reuseste sa comunice mi-a placut serialul | |
| = Dolcu Emilia, Anni- Lorei Mainka | Liviu Nanu [14.Sep.08 06:57] |
| Emilia, bineînțeles că există legături între idei. Dar sugerate, așa cum bine ați sesizat. Personal, consider că trebuie să-i dai și cititorului șansa să citească în propria-i cheie, să descopere noi înțelesuri dintr-un text. Să-l faci părtaș la emoția ta nu în sensul de a i-o transmite, ci mai degrabă de a o genera în mintea lui. Așadar trebuie să ai "organ" pentru poezie și ca cititor, pentru a o putea recepta așa cum trebuie, adică mai mult sintetic decît analitic. Onorat de vizită. Anni - serialul abia începe, sper să am puterea și inspirația să-l și duc la capăt. Mulțumesc pentru vizită și semn. | |
| = nimic | Dolcu Emilia [14.Sep.08 11:31] |
| Demersul meu “ De ce pedeapsa” e nepermis de reductor. Dar cum nu vreau sa ma pun prost cu mine, cu care imi petrec cea mai mare parte a timpului, am sa schitez o reactie. Legaturile dintre idei - daca exista, caci pot sa nu existe - se pot pierde « undeva pe drum ». Clicurile sau socurile emotionale, caderile de emotie, atonia emotionala sau absenta emotiei se explica prin aceste legaturi si modul in care ele sunt facute. Obiectivul meu nu era insa sa arat in ce mod se leaga « ca o pedeapsa » de restul poemului, ci sa arat doar ca se leaga, « ca nu scoate la suprafata altceva ». Modul in care se leaga ideile face specificitatea textului poetic si unicitatea unui text poetic in raport cu un altul. Eu am incercat doar un raspuns punctual la o problema punctuala. Ca cititor, te poti si intreba, cred, si poti incerca, cred, sa cauti un raspuns. Nimic nu scuza insa sufocantul meu prozaism | |