| = ce-i chestia asta? | eugen pohontu [28.Aug.08 15:16] |
| păi și atunci ce este, sau de ce ai mai postat bălăria asta 'agramaticală'(?) cred că de aceea editorii, sufocați de 'NOTE'de acest gen, aruncă la 'coș' texte cu ceva valoare... eu zic să-ți cauți altă îndelitnicire! neamical, dbarcoi | |
| = și cum și unde și care? | ionela chiru [29.Aug.08 20:28] |
| soldat jonel o apucă de petale și o ridică în sus. ea strălucea într-un fel diabolic-copilăros. avea ochii umezi și plictisiți. ce pot să fac pentru tine. poți să te îndrăgostești din nou de mine. Soldat jonel îi smulse o petală. Un vin lăptos țâșni peste catifele verzi. aproape că o iubea. Era într-o dispoziție solară proastă... și cârcelul acela din raza stângă...hmmm... bineînțeles că știa să zboare. bineînțeles că-i plăceau strugurii mov. buzele soldatului jonel erau pline de polen. doamne cum o mai ronțăise! și toată puritatea aceea suculentă...dacă toate casele ar avea aripi... și ochii, ferestre înalte prin care să privești eclipsele...da, în mod cert, inima este mai mult decât un apartament cu trei camere...inima este un duplex zâmbi floarea cea albă din umeri și își aprinse toate cele trei leduri. eu aveam pe atunci o pădure...eram în vârstă de trei copaci și-mi lipsea o creangă de lapte. Purtam aparat dentar doar noaptea. visul meu diurn mă îmbălsăma cu tot soiul de esențe tari. aproape o mumie îmi zic și sting lumina. pe andromeda era liniște. pășteau căpriorii pe malul unui lac cu sos de soia. arhanghelul potra își văcsuia aripile din piele de bivol. din când în când îi scăpa câteun adverb trist. de ce plecase floarea cea albă la soldat jonel? în ranița sa era frig, era ca într-un vagon cu paie umede și prea multă siberie lângă... cum mai sufla în pumni pe peronul acela murdar! și albul se macula din ce în ce, devenea grizonat, degenerând în brunet. Uitase cum dansau ei într-o sepie. un căprior veni și-i linse glezna arhanghelului. soldat jonel îl mângâie pe creștet chiar între cornițele moi. acesta scoase o batistă și-și șterse copitele delicate. și moi. dar penelopa? ei, ea era cu metempsihoza, cu gutuile, cu evreul acela umbrit. Primea de pe jupiter plicuri cu praf de aur pentru regenerarea celulară. și credea în masoni ca în oasele bunicilor. grifonul îi privea de după oglinda-geam încruntat. făcuse riduri de expresie de ceva timp... aceste două elemente perturbatoare aveau nevoie de sedative mai puternice...hmmm... la ce se gândesc oare? cu privirea lor tâmp-smolit-albastră? și cu mâinile încolăcite în felul ăsta...? stop. greierii au mâini? au. această inflamație neuronală pe partea dreaptă cerea electroșocuri urgente. intensitatea cea mai ridicată! iar celula asta era nepotrivită pentru ei! trebuiau duși în subsolul Extazului. uitați definitiv acolo dacă tratamentul nu avea să dea roade... hmmm...și neapărat trebuia să-și facă niște injecții cu botox! Ah, ridurile astea... posibil ca Hunter să-l concedieze dacă va observa că îmbătrânește... îmbătrânirea înseamnă plafonare, simțuri mai puțin agile, vigilență scăzută cu alte cuvinte... îl auzise recent pe marele zmeu vorbind de o infuzie de sânge tânăr... nu! el nu avea să-și piardă statutul! îl câștigase cu atâta efort...e greu să faci echipă cu alți grifoni...e nevoie de multă disimulare...desigur că toate părerile și acțiunile lor converg către ...ceva. dar... grifonul izbucni brusc într-un râs isteric. de ce toate aceste gânduri aberante? devenea paranoic...ah! numai țârâitorii ăștia nesuferiți îl aduseseră în prag de. cum s-o fi manifestând oare schizofrenia? arhanghelul potra își privea satisfăcut irizațiile de pe piciorușele solzoase. -soldat jonel! -da...? -crezi că între două linii paralele cresc nuferi? -mi-e dor să fac bule de săpun. aveau aceleași irizații ca piciorușele tale... -de pildă eu când înghit piramidon îmi mut centrul gravitațional într-un bulb de gladiolă. -da, da... și mie mi-a plăcut laleaua neagră... va urma | |
| = Editorilor | Victor Potra [17.Oct.08 00:12] |
| Am vaga părere că, după repetate modificări, acest text ar putea părăsi atelierul, într-o bună zi. Ce sfat puteți să-mi dați pentru a îmbunătăți calitatea textului? Cu recunoștință și urechile ciulite, Victor | |