| = * | Andrei Trocea [28.Aug.08 12:11] |
| imagini cambrate, iesite din linistea domestica a cuvintelor. imi place acea crestere, apoi descrestere, de la foarte mic, de la copilarie si mai adanc alta lume suprapusa celei reale, la maturitate, cand de foarte sus, usor ca un balon, iti contempli iubita. cu prietenie, andrei t | |
| = zic si eu | Tatiana Gradinaru [28.Aug.08 18:53] |
| chiar daca, in general, imi place ce citesc pe pagina ta, poemul asta pare ca sufera: *comparatii facile:"stau lipite pe carne ca un timbru pe plic" "simțim în stomac un vârtej/ ca într-o mașină de spălat" *diminutivele nu cred ca se potrivesc cu stilul tau, chiar daca in context nu creaza o discrepanta prea mare: "luminița", "omuleți" (primul mi-a zgariat privirea, al doilea se accepta, dar, in viziunea mea, se poate inlocui) *prea multe "atunci" * in final "pentru a putea țâșni apoi mai departe/ ca o explozie" mi se pare prea mult //apoi/ mai departe//; eu as renunta la unul sau chiar la ambele imi place ultima strofa, mai ales comparatia cu tramvaile si fragmentul de copilarie cu arcul de triumf toate astea fara pretentii de cunoscator, amical - daca mi se permite | |
| = părere | eugen pohontu [28.Aug.08 19:21] |
| eu aș începe de aici: la stop tramvaiele ni se par lungi de parcă ar uni capetele lumii atunci ne strângem cumva în noi pentru a putea țâșni apoi mai departe ca o explozie este un poem în sine, restul(poate) pregătește acest final excepțional...dar, să nu uit, fiecare parte a poemului are un 'statut' individual(părerea mea) sigur, mai sunt câteva 'cestiuni', remarcate și de antecomentatori, dar, cred, cu ceva 'reviziune', se poate un poem excelent... cu prietenie, eugen | |