| = la mine, orele nu se mai intorc | Laurențiu Ion [27.Aug.08 00:05] |
| uite ca m-am intors cu acelasi drag, dafina :) un poem la fel de reusit ca anteriorul, as putea spune mult mai reusit. ai scris expunand senzatiile, trairile, sentimentele cat mai elegant cu putinta. insa, pot spune ca titlul nu mi se pare cel mai potrivit, dar a fost alegerea ta si o respect. per ansamblu, poezia e f. buna. eu acum, fug. la mine, orele nu se mai intorc :( cu prietenie, Laur | |
| = la | Dafina David [27.Aug.08 11:12] |
| orele se intorc de la sine, la, nu e vorba ca am putea sa le intoarcem noi, desi vointa e o problema de suflet. weird , weird :) da facem asa si facem pe bune: luam un pachet de biskrem, il desfacem, mancam astazi doi maine doi poimanie doi- orele trebuie sa se intorca pe linia asta. daca nu, se incearca cu pepenele, azi o felie, maine alta, si tot asa. si daca tot nu, se renunta pentru o perioada nelimitata de timp la chemarea orelor, ori patrundem noi puteri nebanuite ori e destinul lor sa se intoarca. :) tristetea poate fi optimista, pesimismul, la el e mai dificil- ori e feril ori e gol. sa ne regasim mereu, pana la urma depsre asta e vorba, | |
| = fără | Alexandru Maria [30.Aug.08 11:09] |
| a mă lega de aceleași metafore și descrieri care ascund mereu ceva textul îmi place nu pentru că ar fi optimist sau pesimist (cu toate că primul cuvânt prevalează în ciuda întunecimii textului) ci pentru că încearcă să prezinte o alternativă, un fel de sfat care nu poate ajunge la destinatar pentru că sfătuitorul nu crede în existența celuilalt. întoarcerea orelor o văd ca pe o luptă între aceeași persoană. cea mai faină parte este "nu ești tu, nu ești nici măcar eu, nu ești numele" am | |