Comentariile membrilor:

 =  zăpada de'an țărț
eugen pohontu
[29.Aug.08 11:41]
chiar excelent, de mult nu am râs și m-am gândit, apoi m-am gândit și n-am mai râs...
excelentă și excursia ludică printre metafore, oarecum facil ermetizate, dar cu sensuri cotidian-onirice criptate 'harnic'...
remarcabilă și prozodia, curge fără sinuozități...
evident, ca să nu se dezmintă, Vasile Munteanu, taie în poezie cu 'unghiera grea',
altfel cum ar mai 'geme carnea'?
excelent, o faină lectură
eugen

 =  .
Vasile Munteanu
[29.Aug.08 12:12]
ce pot să spun, Eugen; "comicul", dincolo de faptul că este una dintre categoriile estetice (sau poate tocmai de aceea), este una dintre formele de exteriorizare a naturii umane; repunând acest raport în drepturi, s-ar putea spune că diferența între a râde și a nu râde este (dacă-mi permiți analogia) ca dintre "râs" și "linx"; și acest lucrur se întâmplă deoarece putem avea (simultan sau alternativ) atât o viziune ludică asupra vieții, cât și una estetică; în definitiv, nu unealta (în cazul de față, "unghiera"; în funcție de sens, poate fi o ghilotină sau numai un simbol prost folosit, recunosc) este importantă, ci finalitatea.


mulțumesc pentru lectură și semn,
Vasile Munteanu

 =  superb traseu periculos
Anni- Lorei Mainka
[29.Aug.08 12:28]
saracul om de zapada....
imagini de teroare - poetic captivante

cred ca este un drum spre un razboi pierdut
si
totusi cindva vine salvarea tocmai de unde nu te astepti - din saritura prin tavan
din teama de a teama si o virare periculoasa
oricum - un text original

 =  lui Vasile Munteanu
eugen pohontu
[29.Aug.08 12:32]
incitant răspunsul tău, care mă face să-ți spun că poemul tău este de tot 'linxul', iartă-mă, doar glumesc!!!
ce voiam să-ți spun este că ludicul nu exclude esteticul, precum și reciproca, bine remarcat de altfel, dar depinde cum se(îl) armonizează, ca să determine o 'ghilotină' funcționând în spațiul estetico-poetic, adicătelea, unealta
... ca și simbol, tot cuvântul este, evident finalitatea contează, prin el - în poezie, cel puțin!
și eu îți mulțumesc c-ai încercat să 'descâlcești' părerile mele...
același
eugen

 =  .
Vasile Munteanu
[29.Aug.08 12:45]
Anni: mulțumesc; nu este falsă modestie - nu stau acum să dezbat pe această temă, dar nu cred în "originalitate"; poate (deși chiar și despre acest aspect se poate discuta) doar a naturii divine; cred că ai așezat potrivit în exercițiul interpretării sensul evadării prin tavan; nu putem evita eterna plasare între orizontal și vertical; mulțumesc pentru cuvinte.

Eugen: în interpretare, "de tot linxul" ar însemna Lynx lynx; de unde reise că nu întotdeauna, cu alte cuvinte, în orice sistem de referință, 1 = 1; nu m-am îndoit nici o clipă, are fiecare "lynxul" său; mulțumesc de revenire.

 =  Intrebari mai degraba, nu comentarii
mona borrull
[29.Aug.08 16:56]
In romana sau nu... D'abord, pourquoi coupe-ongle ? Pourquoi en francais ? Je me demande, je balance, je joue avec l'idee de la reponse... Enfin.
Un poem incrancenat. Tinand cont de maniera generatiei '80, nu i-as spune chiar original, desi iese in evidenta. M-ar interesa motivatia ascunsa, nu cea banala, proustiana. Cea reala, care hraneste spiritul spre a scrie. De aceea sunt pribeaga pe-aici.
S-auzim de bine.

 =  pourquoi...
Vasile Munteanu
[01.Sep.08 19:16]
..."Il n'y a de purs que l'ange et que la bete."[...] "la panse qui pense."

de ce? pentru că fac parte dintre aceia care cred că până și (mai ales) "încrâncenarea" are valențe poetice.

cât timp auzim, e bine; altminteri, ca în paradoxala anatomie beethoveniană, muzicalitatea devine matematică.

 =  Un poem ce nu are nevoie de unghieră
Ioan Jorz
[01.Sep.08 19:41]
Poemul nu este, nici de departe, optzecist. Se topesc în el diferite forme de expresie precum culorile într-o acuarelă, dar apar tușe foarte puternice, personale, accentuate de rime ce se termină în consoane dure, sugerând fermitatea acestora. Este și ceva ermetism, poate pentru a pondera expresia și acel "teribil" al limbajului, ce amintește de Maiakovski. Am remarcat și ritmul, ce nu lasă cuvintele să lâncezească. Mi-a plăcut, cap-coadă. Cu prețuire,

 =  .
Vasile Munteanu
[01.Sep.08 20:38]
mulțumesc, Ioan, pentru cuvinte; deși poate crud încă pentru optzeciști, nu mă deranjează asocierea cu o generație sau alta; după cum, dacă îți amintești, nici manierismul nu mă deranjează, "stilismul" (mai bine zis, absența acestora; și mai bine zis, hotărârea mea de a nu scrie "încremenit în proiect").

la urma urmei, cuvântul, așa cum și tu observi, este și sunet și culoare, și, lucru la fel de important, este chiar și absența acestora; poate unii simt nevoia de mai multă culoare (și iese optzecist), alții de mai puțină culoare (și cine știe ce iese); nu mă pot opune receptorului.

cu reciprocitate,
Vasile Munteanu




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !