= echilibrul punctului | Laurențiu Ion [20.Aug.08 21:00] |
mi-a placut poemul inca de la inceput. n-ai fortat cititorul in primele versuri, nu l-ai obosit. ai pastrat acelasi ritm pe tot parcursul poeziei. ultimul vers rupe din originalitate, parerea mea. cu prietenie, laur | |
= heii | ștefan ciobanu [20.Aug.08 21:11] |
am stat pe ganduri la ultimul vers. dar am zis sa il pun, pentru ca reda sentimentele mele si am zis: de ce sa ma ascund. multumesc de citire si de pertinenta observatie. seara buna | |
= Stefan | Adriana Lisandru [20.Aug.08 21:16] |
undeva intre originalitate si locul comun, de data asta. multi catei si multe peisaje selenare in ultima vreme pe Agonia. :) dar hormonii-fluturi si-au cam pierdut, dupa opinia mea, valoarea de metafora. e drept te salvezi in versurile urmatoare ("pe sângele meu plutesc candele ca în noaptea de înviere") si totusi...candele_ca? si "pe iele"? incearca sa reciti asta. aceeasi cititoare sacaitoare. :) | |
= adriana | ștefan ciobanu [20.Aug.08 21:21] |
sa fim seriosi pe_iele... nu e piele, e pe iele. si la candele_ca??? care e problema??? cred ca citesti doar poezie pe agonia. altfel ai vedea caini ca sunt folositi si in poeziile altor poeti. ca si luna. deci nimic nou sub soare | |
= nu te supara, frate | Adriana Lisandru [20.Aug.08 21:27] |
fireste ca alaturarile semnalate nu sunt o drama, ma gandeam doar ca le-ai putea evita, pentru o mai buna redare fonetica a textului. cat despre lecturile mele.....nu, mai citesc poezie si pe alte situri, din cand in cand. :)) si cam atat, fireste. fara resentimente. | |
= bla bla | victor pelivanov [20.Aug.08 21:55] |
bla bla bla,bla bla bla,bla bla bla.si pamantul se invartea si soarele era ca o lamaie si luna roscovana si ecoul,candele,sange,fluturi si inviere | |
= re | ștefan ciobanu [20.Aug.08 22:16] |
adriana, bine ca recunosti victor, tu chiar nu intelegi ca poezia nu se invarte in jurul starilor tale. chiar nu pricepi. off offff mai mai seara buna | |
= nici eu n-am loc să...respir:) | eugen pohontu [22.Aug.08 13:23] |
'nu am loc nici să respir', ...ar mai fi ceva loc, dacă ar vrea ea:) foarte frumos poem, simt afecțiunea, profunzimea trăirilor, bine așternute și 'acoperite' de metafore meșteșugite... trebuie să remarc totuși și câteva clișee, ușor evitabile: pământul care se-nvârte, trupul învârtindu-se și el în cercuri(?), omul din carne și os(?), chestia cu 'la o bătaie de inimă distanță'(parcă am mai citit undeva, la tine?), nu sunt chiar blamabile, dar, în opinia mea, rup melodicitatea versurilor tale. mie mi-a plăcut oricum, comentariul meu este ca o stare personală, m-am regăsit oricum în poemul tău, ceea ce înseamnă că ai reușit să transmiți... excelent finalul! cu admirație, eugen | |